ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3889/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1751 din 19

mai 2010 a Tribunalului Harghita, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta I.P. și B.G.,

în

contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că, potrivit propunerii Comitetului Executiv al Sfatului

Popular al comunei Sânsimion, numai B.L. a fost inclus în categoria

chiaburilor, cu toate că reclamantele se gospodăreau împreună cu acesta și

figurau la aceeași rubrică în registrul agricol.

Martorul

R.I. a declarat că atât B.L. cât și fiul acestuia, care era tatăl, respectiv

soțul reclamantelor, au fost chiaburi iar familiile lor nu aveau voie să

părăsească localitatea sub nicio formă. Celălalt martor Șandor Ștefan, a

declarat că numai B.L. a fost chiabur, și, ca toți ceilalți nu puteau să

părăsească localitatea, decât dacă anunțau în prealabil miliția și consiliul

local.

În concluzie,

tribunalul a reținut că nici reclamantele și nici familiile lor nu au avut

domiciliu obligatoriu și, prin urmare, cererea adresată este nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești, au declarat apel reclamantele, solicitând, printr-un

memoriu depus separat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, și admiterea

acțiunii în sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative

de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru I.P. în perioada 23 martie 1957

- 30 decembrie 1959 și pentru reclamanta B.G., în perioada 28 iunie 1952-30

decembrie 1959.

În

considerentele apelului, s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod

greșit probele administrate în cauză și care făceau dovada că în perioada 23

martie 1952 - 30 decembrie 1959, Beke Adalbert împreună cu întreaga familie, cu

care s-a gospodărit, au fost declarați chiaburi. Pe întreaga perioadă, familia

a suportat suferințe morale și fizice, fiind supusă măsurii administrative

abuzive de a nu părăsi localitatea Sânsimion, decât cu aprobarea organelor

fostei miliții. La declarația de apel, a fost anexată o declarație autentică a

numitului R.I.

Prin decizia nr.

55/ A din 3 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie,

a admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.

1751 din 19 mai

2010, pronunțată de

Tribunalul Harghita și a schimbat în parte hotărârea

atacată în sensul

că a constatat caracterul politic al măsurii administrative de stabilire a

domiciliului obligatoriu pentru reclamanta I.P. pentru perioada 13 martie 1957

- 30 decembrie 1959 și pentru reclamanta B.G. perioada 12 iunie 1954 - 30

decembrie 1959.

Pentru a

decide astfel instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o

interpretare eronată probelor administrate în cauză, înscrisurile depuse la

dosar arătând că B.L. (L.), a fost declarat chiabur, în perioada 1952 - 1959.

Din

extrasul din registrul agricol depus la dosar reiese că în evidențele locale,

unde era menționată starea socială a celor declarați chiaburi, erau menționați

toți membrii familiei, care se gospodăreau împreună, indiferent de legătura de

rudenie sau de afinitate iar martorii audiați în cauză au subliniat că

membrilor familiei le era interzis să părăsească localitatea rară acordul

lucrătorilor de la fosta miliție sau de la consiliul local. Instanța de apel a

reținut că în cauză s-a făcut dovada că față de cele două reclamante s-au luat

măsuri administrative cu caracter politic. Referitor la perioada în care au

fost luate aceste măsuri administrative, cererea reclamantelor este doar în

parte întemeiată,

deoarece reclamanta I.P.

(fostă Beke), a intrat în familia lui B.L.

în anul 1957, odată cu

nașterea sa, fapt de altfel menționat în evidențele agricole depuse la fila 7,

în schimb, reclamanta B.G., a făcut parte din familia declarată chiabură, numai

din anul 1954, odată cu încheierea căsătoriei, conform certificatului depus la

fila 9 Dosar nr. 24/96/2010 conexat.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs

Statul Român,

prin

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Harghita

întemeiat

în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului

și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul-pârât a susținut, în esență, că instanța de

apel a constatat greșit în soluționarea raportului juridic dedus judecății că

ar fi incidente prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter

politic si măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada

06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, deoarece reclamantele nu au fost supuse

unor măsuri administrative cu caracter politic.

Recursul este

fondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 3

din Legea nr. 221/2009, „Constituie măsură administrativă cu caracter politic

orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect

dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și

colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost

întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:

a)

Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950,

Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952,

Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;

b) Hotărârea

Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154

din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie

1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de

Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337

din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie

1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea

Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;

c)

Ordinul nr. 100/ Cabinet din 3 aprilie

1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;

d) Ordinul

nr. 5/ Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952

și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) deciziile

nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

f)

Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității

Statului."

„Domiciliu

obligatoriu" în accepțiunea Legii nr. 221/2009 constituie măsură administrativă

cu caracter politic dacă a fost întemeiată pe unul sau mai multe dintre actele

normative enumerate la lit. a)-f) din art. 3 al legii.

În raport de textul legal menționat, instanța de apel în mod greșit a

reținut că în speța dedusă judecății sunt

incidente dispozițiile art. 3 al Legii nr. 221/2009 și a constatat caracterul

politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu

pentru reclamanta I.P. pentru perioada 13 martie 1957 - 30 decembrie 1959 și

pentru reclamanta B.G. pe perioada 12 iunie 1954 - 30 decembrie 1959.

Astfel,

stabilirea calității de chiabur nu suplinește cerința impusă de lege cu privire

la dovedirea - printr-un înscris emis în baza actelor normative prevăzute la lit.

a)-f) din art. 3 al Legii nr. 221/2009 - a faptului că reclamantele au fost

supuse unei măsuri administrative abuzive (strămutare, domiciliu obligatoriu)

dispusă de fostele autorități ale regimului instaurat după 6 martie 1945. Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamantele nu s-au

prevalat de un asemenea înscris, proba testimonială nefiind suficientă, în

acest caz, pentru stabilirea măsurii administrative cu caracter politic astfel

cum este definită de art. 3 al Legii nr. 221/2009.

Având în

vedere temeiurile menționate, înalta Curte, în raport de art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Harghita împotriva deciziei

nr. 55/

A din 3 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de

muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie pe care o va modifica în parte

în sensul că va respinge apelul declarat de reclamante împotriva

sentinței nr. 1751 din 19 mai 2010 a Tribunalului

Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Harghita împotriva deciziei nr. 55/ A

din 3 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Modifică

decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantele B.G. și I.P.

împotriva sentinței nr. 1751 din 19 mai 2010 a Tribunalului Harghita, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.