ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 493/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin.

(1) C. proc. civ.

,

asupra recursului

de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. 251/91/2010

pe rolul

Tribunalului Vrancea, reclamanta

Direcția generală de Pașapoarte

București a solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâtul T.G. să se dispună suspendarea exercitării dreptului

la liberă circulație al

pârâtului în

Anglia, pe o perioadă de cel mult cinci ani.

Prin sentința

civilă nr. 71/2010, Tribunalului Vrancea a respins

ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantă cu motivarea că suspendarea dreptului la liberă circulație este o

măsură cu mult mai aspră decât restrângerea acestui drept, însă trebuie

interpretată prin prisma acelorași prevederi comunitare.

Curtea de Apel

Galați - secția civilă, prin decizia nr. 92/A din

29 martie 2010, a

admis apelul reclamantei, a schimbat sentința în tot, a

admis acțiunea

și, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr.

248/2005, a dispus majorarea perioadei

pentru care s-a restrâns

dreptul la liberă

circulație a pârâtului prin decizia civilă nr. 778/A din

30 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București până la 5 ani pentru considerentele ce

urmează.

Pârâtul a fost

returnat din Anglia la data de 19 mai 2009 și readmis

în țară în baza Acordului de

readmisie, ratificat prin Legea nr.

369/2003,

publicată în M. Of. nr. 684/2003.

Prin decizia civilă nr. 7784 din 30

octombrie 2008, Curtea de Apel

București - secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

a dispus, față de

pârât, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație pe teritoriul Angliei, pentru o perioadă de 3 ani, ca urmare

a

returnării acestuia din Anglia la data de 02 iulie 2007.

Ulterior

pronunțării deciziei mai sus arătate, dovadă a modului

greșit în care a

înțeles să-și exercite dreptul la liberă circulație, la data

de 19 mai 2009,

pârâtul a mai fost returnat din Anglia, în baza acordului

de readmisie încheiat cu această țară.

Cum însă pârâtul din prezenta cauză a nesocotit o dispoziție a

instanței (

decizia civilă nr. 778/A din 30 octombrie 2008 și a încălcat atât normele

interne cât și cele comunitare, respectiv art. 5 din Legea nr.

248/2005, care

stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta

legislația statului în care se află și

art. 27 alin. (2) din Directiva

2004/38/CE,

s-a constatat că cererea reclamantului este întemeiată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât instanța

trebuia să suspende

dreptul la liberă circulație și nu să restrângă dreptul

la liberă circulație față de dispozițiile art. 42

alin. (1) și (2) și art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005.

Înalta Curte va

constata caracterul fondat al recursului pentru

argumentele ce succed:

Prin Legea nr. 206/2010

au fost abrogate dispozițiile art. 38 lit. a)

și art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei

circulații a cetățenilor

români în străinătate, dispunându-se totodată

încetarea procedurilor

judiciare în curs.

Față de

dispozițiile Legii nr. 206/2010 recursul va fi admis, iar

decizia va fi

modificată în parte în sensul schimbării în tot a sentinței

civile.

Drept urmare, înalta Curte constată încetată de drept procedura

judiciară. Vor fi

menținute restul dispozițiilor deciziei referitoare la

admiterea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de

Pașapoarte din

Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei civile nr. 92/A din 29

martie 2010 a Curții de Apel Galați - secția civilă.

Modifică în

parte decizia atacată în sensul că schimbă în tot

sentința civilă nr. 71 din 4 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea - secția

civilă.

Constată încetată de drept procedura judiciară.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011