ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2249/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 12 iulie 2007 reclamanta Direcția

Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Vrancea să dispună restrângerea

exercitării de către T.G. a dreptului la liberă circulație în Anglia pe o

durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a susținut

că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 2 iulie 2007 în baza acordului

de readmisie încheiat între România și acest stat, fiind astfel aplicabile

dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu

care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și acel stat.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr. 478 din 2 august 2007 pronunțată de Tribunalul

Vrancea, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia nr. 339/A din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Tribunalul, fără a analiza faptele

imputate pârâtului, a interpretat dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din

Legea nr. 248/2005 în sensul că, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație poate fi dispusă pe baza acordului de readmisie fără a face nicio

distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, dacă acesta

prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică cum

prevede art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.

În acest context, prima instanță a

reținut că norma aplicabilă în cauză este norma comunitară și că simpla

nerespectare a condițiilor de ședere în Anglia nu poate fi încadrată în sfera

noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică pentru ca acțiunea să fie

admisă.

Curtea de Apel, a interpretat în

același sens, dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005

astfel că a păstrat soluția primei instanțe.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat casarea

hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Recursul este întemeiat pentru cele

ce succed:

Așa cum rezultă din considerentele

hotărârilor recurate, fundamentul soluției rezidă în raționamentul potrivit

căruia sunt direct incidente prevederile Directivei nr. 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004, iar art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, conține modalități suplimentare și

discriminatorii de restrângere a dreptului la liberă circulație.

În scopul aplicării corecte a normei

de drept incidente, instanțele erau obligate să stabilească faptele care au

determinat returnarea persoanei în cauză și dacă acesteia îi sunt sau nu

aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel

comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de

proporționalitate, și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă

judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.

Din declarația pârâtului dată

autorităților române, rezultă că acesta a intrat pe teritoriul Angliei folosind

un pașaport falsificat, fiind condamnat la 14 luni închisoare, pe motiv de

posesie de documente false.

În aceste condiții, raționamentul

celor două instanțe contravine celor mai sus arătate, hotărârile fiind astfel

nelegale, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ.,

recursul să fie admis, iar cauza să fie trimisă spre o nouă judecată,

Tribunalului București, instanță devenită competentă urmare a O.G. nr. 126/2007

pentru modificarea Legii nr. 248/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 339/A din 18 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 478 din 2 august 2007 a Tribunalului Vrancea și trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 aprilie 2008.