ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2249/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 12 iulie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Vrancea să dispună restrângerea exercitării de către T.G. a dreptului la liberă circulație în Anglia pe o durată de până la 3 ani. Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 2 iulie 2007 în baza acordului de readmisie încheiat între România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 478 din 2 august 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 339/A din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Tribunalul, fără a analiza faptele imputate pârâtului, a interpretat dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005 în sensul că, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație poate fi dispusă pe baza acordului de readmisie fără a face nicio distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică cum prevede art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.

În acest context, prima instanță a reținut că norma aplicabilă în cauză este norma comunitară și că simpla nerespectare a condițiilor de ședere în Anglia nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică pentru ca acțiunea să fie admisă. Curtea de Apel, a interpretat în același sens, dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005 astfel că a păstrat soluția primei instanțe. Reclamanta a declarat recurs, prin care, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Recursul este întemeiat pentru cele ce succed: Așa cum rezultă din considerentele hotărârilor recurate, fundamentul soluției rezidă în raționamentul potrivit căruia sunt direct incidente prevederile Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004, iar art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, conține modalități suplimentare și discriminatorii de restrângere a dreptului la liberă circulație. În scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, instanțele erau obligate să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză și dacă acesteia îi sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate, și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.

Din declarația pârâtului dată autorităților române, rezultă că acesta a intrat pe teritoriul Angliei folosind un pașaport falsificat, fiind condamnat la 14 luni închisoare, pe motiv de posesie de documente false. În aceste condiții, raționamentul celor două instanțe contravine celor mai sus arătate, hotărârile fiind astfel nelegale, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., recursul să fie admis, iar cauza să fie trimisă spre o nouă judecată, Tribunalului București, instanță devenită competentă urmare a O.G. nr. 126/2007 pentru modificarea Legii nr. 248/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 339/A din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 478 din 2 august 2007 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.