ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4217/2009

Deliberând asupra recursului, se

reține:

Prin Decizia penală nr. 197 din 16 octombrie 2009 Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatului G.A., a desființat

Sentința penală nr. 90 din 3 iulie 2009 a Tribunalului Olt, a contopit

pedepsele și a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20

rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare. A recontopit pedepsele, stabilind ca

inculpatul să execute cea mai grea pedeapsă de 10 ani închisoare, a dedus

arestul preventiv de la 3 iulie 2009 la zi și a menținut starea de arest. A

respins acțiunea civilă a părții civile G.F.. A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

În esență, instanța de prim-control

judiciar a reținut că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, cu

vinovăție, însă în raport de aspectul că el a fost cel care a inițiat

conflictul cu partea vătămată G.F., deplasându-se la poarta acestuia și

aplicându-i, într-o clipă de neatenție, o lovitură de greblă în cap în raport

și cu antecedentele sale penale anterioare, fiind condamnat pentru același gen

de fapte, s-a apreciat că sancțiunea aplicată de prima instanță este prea mică,

majorând-o.

Pe latură civilă s-a apreciat că

inculpatul a fost obligat la despăgubirea părții civile G.F. cu mai mult de cât

s-a cerut iar pretențiile sale civile de 500 RON nu au fost probate prin nici

un mijloc de probă.

În termen legal inculpatul a

exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care nu și l-a motivat în

scris, conform disp. art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., în

ședință publică, oral, prin apărătorul său, invocând cazul de casare prev. de

art. 385

9

alin. 1 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea sa sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât pătrunderea

sa în curtea părții vătămate ar fi avut loc la invitația acesteia și nu ar fi

deținut asupra sa un briceag cu buton, așa cum s-a reținut în actul de

inculpare.

Examinând critica în raport cu

actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor

de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

În urma probelor administrate în

faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești a rezultat

că, în ziua de 6 martie 2008, după vizita consăteanului său R.C., în jurul

orelor 17,00, l-a transportat pe acesta la locuința sa, cu ajutorul

căruciorului în care aceste este imobilizat, fiind paralizat.

Când a ajuns în dreptul locuinței

inculpatului G.A. a constatat că acesta, în stare de ebrietate fiind, îl

prinsese cu brațele în scop de agresare, pe fiul său G.C., care i-a solicitat

ajutorul. Partea vătămată a intervenit și i-a despărțit pe cei doi,

continuându-și drumul cu musafirul către locuința celui din urmă.

La întoarcere, după ce a pătruns în

curtea sa, când încerca să închidă poarta, inculpatul G.A. i-a aplicat o

lovitură cu grebla metalică în cap, grebla ricoșând în zona feței, afectându-i

orbita și globul ocular.

După ce partea vătămată a căzut la

pământ, inculpatul a pătruns în curtea acestuia și i-a mai aplicat încă trei

lovituri, fiind găsit ulterior, de către fiul lui, G.C., și fiica sa, C.M.

Lucrătorii de poliție sesizați, s-au

deplasat la locul faptei, au luat măsura transportării părții vătămate la

dispensarul comunal Grojdibodu, după care, cu salvarea la Spitalul orășenesc

Corabia, unde a fost internat în perioada 6 - 10 martie 2008.

Nerestabilindu-se medical, partea

vătămată a fost reinternată în perioada 10 - 24 martie 2008 la Spitalul

județean Slatina, iar în perioada 3 - 7 aprilie 2008 la Spitalul orășenesc

Corabia, jud. Olt.

Ca și diagnostic, în urma

agresiunii, prin certificatul medico-legal s-a constatat traumatism

cranio-facial cu interesarea cutiei craniene, necesitând pentru vindecare 90 -

100 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul nu s-a mulțumit numai cu

acest atac, la data de 27 martie 2009, orele 16,00, în timp ce partea vătămată

se afla în curtea locuinței sale, cu fiul său G.C., inculpatul G.A., după ce

i-a amenințat că-i va scoate și celălalt ochi și că-l va tăia pe martor, a

pătruns în curte, înarmat cu câte un cuțit în fiecare mână, proferând

amenințări cu moartea acestora. Numai înarmarea lor cu furcă și coasă a fost în

măsură să-l determine pe inculpat să părăsească curtea.

Starea conflictuală nu s-a oprit

aici, la data de 29 nov. 2008, în timp ce partea vătămată G.C. se afla în

dormitorul său cu cumnatul său S.I., în jurul orelor 17,00, inculpatul, sub

influența băuturilor alcoolice, a pătruns, fără drept, în curtea acestuia,

înarmat fiind cu un cuțit cu buton. La reproșul părții vătămate că i-a violat

domiciliul, inculpatul i-a amenințat pe cei doi că-i va tăia, aspect ce l-a

determinat pe S.I. să fugă la domiciliul său.

Rămas singur, inculpatul i-a aplicat

părții vătămate G.C. o lovitură în zona gâtului, la strigătele de ajutor ale

acestuia, părăsind locuința victimei.

Deși prin actul medico-legal nu s-a

concluzionat că leziunile traumatice produse părții vătămate G.F. i-ar fi pus

viața în primejdie, corect ambele instanțe au apreciat că infracțiunea este de

tentativă la omor deosebit de grav, câtă vreme obiectul folosit este apt de a

produce decesul, intensitatea loviturii a fost deosebit de puternică, zona

vizată (capul) este vitală pentru ființa umană.

Și infracțiunile prev. de art. 192

alin. (2) C. pen., art. 193 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. săvârșite la

datele de 27 martie 2008 și, respectiv, 29 nov. 2008 au fost dovedite cu

mijloacele de probă administrate constând în: declarații de martori,

depozițiile inculpatului, părții vătămate, raport de expertiză medico-legală și

psihiatrică, proces-verbal de cercetare la locul faptei.

Inculpatul este cunoscut pe raza

localității ca o persoană deosebit de violentă, fiind anterior condamnat pentru

tentativa de omor în anul 1996, iar în anul 2003 pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat.

Just a apreciat instanța de apel că,

pedeapsa aplicată de către Tribunalul Olt nu este suficientă, în optica

inculpatului, siguranța și liniștea consătenilor săi neavând nici o importanță,

din moment ce îi poate agresa inclusiv prin pătrunderea în gospodăriile și

casele lor.

Prin urmare, corect s-a apreciat că

scopul și funcțiile pedepsei nu pot fi atinse decât printr-o pedeapsă severă,

executabilă în regim de privare de libertate.

Interpretarea probelor fiind

conformă cu adevărul judiciar, iar susținerile inculpatului din faza de judecată

fiind singulare, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă, corect a fost

reținută situația de fapt care a și fost bine încadrată în dispozițiile legale

amintite, neexistând nici o eroare gravă de fapt care să se încadreze în cazul

de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Pe cale de consecință, recursul

inculpatului fiind nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va fi respins ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 197 din 16 octombrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei

aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2009 la 16

decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 decembrie 2009.