ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2299/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 17 din 9 februarie 2009, Tribunalul Olt, în baza art. 334 din C. proc. pen., a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.L. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.L., la 3 ani închisoare pedeapsă principală și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cauza Sabău și Pârcălab împotriva României, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 346 C. proc.

pen. a luat act că părțile vătămate Z.D. și Spitalul Municipal Caracal nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul Ț.L. și partea vătămată Z.D., locuiesc pe raza comunei Cezieni județul Olt și au în proprietate oi și capre pe care ele pasc de regulă pe terenurile agricole ale satului Cezieni în apropierea zonei denumită „P.Ș”. Între părți există o relație tensionată determinată de faptul că în urmă cu mai mulți ani, părinții lui Ț.L. i-au vândut lui Z.D. un autoturism D. pentru care acesta din urmă a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât nefiind radiat autoturismul, a rămas în sarcina părinților inculpatului obligația de plată a impozitului.

Inculpatul avea și bănuiala că Z.D. i-ar fi sustras din cârdul de oi câteva animale în urmă cu câțiva ani. În ziua de 26 decembrie 2007, partea vătămată Z.D. se afla cu turma de oi și capre pe câmp, în satul Cezieni, în apropierea zonei denumită „P.Ș.” și în apropierea acestui loc se aflau și martorii D.M., C.C. și V.C., fiecare cu turmele de oi și capre la păscut, martorul V.C. fiind angajat fără contract de muncă la paza animalelor inculpatului Ț.L. În jurul orei 16,00, pe islazul respectiv a venit și inculpatul care avea asupra sa o bâtă din lemn prevăzută cu o măciulie la capăt fiind însoțit de 6 câini și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.

Când inculpatul a observat că pe câmp se află și partea vătămată Z.D., s-a deplasat la locul unde se afla aceasta și au avut o discuție contradictorie pe tema vânzării autoturismului menționat anterior, după care a început să-i adreseze injurii și, folosind bâta pe care o avea asupra sa, i-a aplicat părții vătămate Z.D. o lovitură, provocându-i o leziune de 4 cm în zona parietal mediană așa cum rezultă din certificatul medico-legal. Inculpatul a continuat să agreseze victima îndreptând a doua lovitură tot spre regiunea capului, însă partea vătămată s-a ferit și lovitura a fost direcționată în zona scapular stânga. Pentru că inculpatul viza în continuare tot regiunea capului, partea vătămată și-a ridicat brațele pentru a-și proteja capul de loviturile puternice aplicate de inculpat,astfel încât, cea de a treia lovitură a fracturat mâinile părții vătămate care se aflau deasupra capului și aceasta a căzut la pământ.

Conform declarației martorului ocular V.C., inculpatul i-a cerut acestuia un cuțit pentru a-i aplica lovituri victimei însă martorul nu avea un astfel de obiect și în cele din urmă inculpatul a renunțat să mai lovească partea vătămată și a plecat spre domiciliul său, lăsând victima întinsă la sol. Partea vătămată s-a ridicat și s-a îndreptat către martorul D.M., care se afla în apropiere, spunându-i acestuia că a fost lovită de inculpat, iar martorul a constatat că aceasta avea capul spart, era plină de sânge pe față și avea mâinile rupte, motivul agresiunii fiind acela că nu a radiat o mașină pe care a cumpărat-o cu ceva vreme în urmă de la inculpatul Ț.L. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul.

În motivare, parchetul a arătat că în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, iar pedeapsa aplicată este prea mică, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului care a mai săvârșit fapte antisociale atât de natură penală cât și contravențională, fiind cunoscut ca un element violent în societate. În motivele de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. proc. pen., în ambele variante ale încadrării juridice, deoarece prin martorii propuși în apărare a demonstrat că în data de 26 decembrie 2007, se afla în localitatea Deveselu, la aproximativ 20 de km de Cezieni.

Pe de altă parte, există contradicții între declarațiile martorilor D.M. și V.C. Totodată, a mai arătat că martorul V.C. are capacități intelectuale extrem de reduse, existând dubii cu privire la gradul de percepție a realității obiective. Martorul C.C. nu a fost de față la data de 26 decembrie 2007, iar martorii R.T. și M.I., au infirmat susținerile părții vătămate că ar fi fost însoțit de martorul D.M. la poliție. În a doua teză a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 260 din 9 decembrie 2009, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul Ț.L.

împotriva Sentinței penale nr. 17 din 9 februarie 2009. A obligat apelantul inculpat la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul Ț.L. Motivul de recurs formulat de parchet vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport de prevederile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond și apel și majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Inculpatul, reiterând motivele invocate în fața instanței de apel și arătate în practicaua prezentei decizii, a pus concluzii de admitere a recursului.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect, stabilind instanța de fond că, în cauză, sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa.

Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că lovirea cu un ciomag, fără a pune în primejdie viața victimei, în condițiile în care aceasta apărându-se, a reușit să atenueze forța loviturilor și consecințele lor, constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu violențe ce au cauzat victimei vătămări prev. de art. 181 C. pen., deoarece inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, acesta prevăzând că se putea ajunge la moartea victimei și acceptând un atare rezultat. Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp.

art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale și contravenționale.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea la toate termenele de judecată în fața instanței, starea psiho-fizică a inculpatului în momentul agresării părții vătămate, existând în mod cert o stare de nemulțumire a acestuia pentru faptul că trebuia să plătească impozit pentru un autoturism vândut părții vătămate în urmă cu 14 - 15 ani și pentru care acesta a refuzat să încheie contract de vânzare-cumpărare în vederea radierii autoturismului de la inculpat și familia sa, inculpatul având o bănuială mai veche că partea vătămată i-ar fi sustras în urmă cu mai mult timp câteva animale din cârdul de oi.

Toate acestea, pe fondul unei discuții contradictorii cu partea vătămată și a unui temperament vulcanic al inculpatului, precum și al unei capacități mai reduse de intuire a consecințelor faptei sale determinată de mediul rural din care provine și de gradul redus de cultură al acestuia la care se adaugă starea de beție voluntară produsă ocazional. În cauză, instanța de fond examinând proporționalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a reținut că inculpatul a comis o infracțiune rămasă în fază de tentativă, însă gravitatea acesteia relevă faptul că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața, astfel că interzicerea drepturilor mai sus amintite cu titlu de pedeapsă accesorie, este proporțională și justificată pe durata executării pedepsei principale.

Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează, ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul Ț.L. împotriva Deciziei penale nr. 260 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.