ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2299/2010

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din 9 februarie

2009, Tribunalul Olt, în baza art. 334 din C. proc. pen., a admis cererea

formulată de reprezentantul Ministerului Public și a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.L. din

infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C.

pen., în infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și

(2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

A respins cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din

infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C.

pen., în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

În baza art. 20 alin.

(1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., rap.

la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.L., la 3 ani

închisoare pedeapsă principală și la 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și cauza Sabău și Pârcălab împotriva României, a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 346 C.

proc. pen. a luat act că părțile vătămate Z.D. și Spitalul Municipal Caracal nu

s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpatul fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpatul Ț.L. și

partea vătămată Z.D., locuiesc pe raza comunei Cezieni județul Olt și au în

proprietate oi și capre pe care ele pasc de regulă pe terenurile agricole ale

satului Cezieni în apropierea zonei denumită „P.Ș”.

Între părți există o

relație tensionată determinată de faptul că în urmă cu mai mulți ani, părinții

lui Ț.L. i-au vândut lui Z.D. un autoturism D. pentru care acesta din urmă a

refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât nefiind radiat

autoturismul, a rămas în sarcina părinților inculpatului obligația de plată a

impozitului.

Inculpatul avea și

bănuiala că Z.D. i-ar fi sustras din cârdul de oi câteva animale în urmă cu

câțiva ani.

În ziua de 26

decembrie 2007, partea vătămată Z.D. se afla cu turma de oi și capre pe câmp,

în satul Cezieni, în apropierea zonei denumită „P.Ș.” și în apropierea acestui

loc se aflau și martorii D.M., C.C. și V.C., fiecare cu turmele de oi și capre

la păscut, martorul V.C. fiind angajat fără contract de muncă la paza

animalelor inculpatului Ț.L.

În jurul orei 16,00,

pe islazul respectiv a venit și inculpatul care avea asupra sa o bâtă din lemn

prevăzută cu o măciulie la capăt fiind însoțit de 6 câini și aflându-se sub

influența băuturilor alcoolice. Când inculpatul a observat că pe câmp se află

și partea vătămată Z.D., s-a deplasat la locul unde se afla aceasta și au avut

o discuție contradictorie pe tema vânzării autoturismului menționat anterior,

după care a început să-i adreseze injurii și, folosind bâta pe care o avea

asupra sa, i-a aplicat părții vătămate Z.D. o lovitură, provocându-i o leziune

de 4 cm în zona parietal mediană așa cum rezultă din certificatul medico-legal.

Inculpatul a continuat să agreseze victima îndreptând a doua lovitură tot spre

regiunea capului, însă partea vătămată s-a ferit și lovitura a fost

direcționată în zona scapular stânga. Pentru că inculpatul viza în continuare

tot regiunea capului, partea vătămată și-a ridicat brațele pentru a-și proteja

capul de loviturile puternice aplicate de inculpat,astfel încât, cea de a treia

lovitură a fracturat mâinile părții vătămate care se aflau deasupra capului și

aceasta a căzut la pământ.

Conform declarației

martorului ocular V.C., inculpatul i-a cerut acestuia un cuțit pentru a-i

aplica lovituri victimei însă martorul nu avea un astfel de obiect și în cele

din urmă inculpatul a renunțat să mai lovească partea vătămată și a plecat spre

domiciliul său, lăsând victima întinsă la sol.

Partea vătămată s-a

ridicat și s-a îndreptat către martorul D.M., care se afla în apropiere,

spunându-i acestuia că a fost lovită de inculpat, iar martorul a constatat că

aceasta avea capul spart, era plină de sânge pe față și avea mâinile rupte,

motivul agresiunii fiind acela că nu a radiat o mașină pe care a cumpărat-o cu

ceva vreme în urmă de la inculpatul Ț.L.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul.

În motivare,

parchetul a arătat că în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, iar

pedeapsa aplicată este prea mică, având în vedere comportamentul anterior al

inculpatului care a mai săvârșit fapte antisociale atât de natură penală cât și

contravențională, fiind cunoscut ca un element violent în societate.

În motivele de apel,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. și

achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C.

proc. pen., în ambele variante ale încadrării juridice, deoarece prin martorii

propuși în apărare a demonstrat că în data de 26 decembrie 2007, se afla în

localitatea Deveselu, la aproximativ 20 de km de Cezieni.

Pe de altă parte,

există contradicții între declarațiile martorilor D.M. și V.C.

Totodată, a mai

arătat că martorul V.C. are capacități intelectuale extrem de reduse, existând

dubii cu privire la gradul de percepție a realității obiective.

Martorul C.C. nu a

fost de față la data de 26 decembrie 2007, iar martorii R.T. și M.I., au

infirmat susținerile părții vătămate că ar fi fost însoțit de martorul D.M. la

poliție.

În a doua teză a

solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C.

pen.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 260 din 9 decembrie 2009, a respins,

ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și

inculpatul Ț.L. împotriva Sentinței penale nr. 17 din 9 februarie 2009.

A obligat apelantul

inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul

Ț.L.

Motivul de recurs

formulat de parchet vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului în raport de prevederile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești

pronunțate de instanțele de fond și apel și majorarea pedepsei aplicate

inculpatului.

Inculpatul, reiterând motivele invocate în fața

instanței de apel și arătate în practicaua prezentei decizii, a pus concluzii

de admitere a recursului.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare,

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect, stabilind instanța de fond că, în

cauză, sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere a inculpatului sub

aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa.

Practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție a statuat că lovirea cu un ciomag, fără a pune în

primejdie viața victimei, în condițiile în care aceasta apărându-se, a reușit

să atenueze forța loviturilor și consecințele lor, constituie tentativă la

infracțiunea de omor, iar nu violențe ce au cauzat victimei vătămări prev. de

art. 181 C. pen., deoarece inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, acesta

prevăzând că se putea ajunge la moartea victimei și acceptând un atare

rezultat.

Pedeapsa aplicată a

fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității

de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei

toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate

de disp. art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptelor

comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii

faptelor, respectiv perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul,

acesta fiind cunoscut cu antecedente penale și contravenționale.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea

acestuia după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea la toate

termenele de judecată în fața instanței, starea psiho-fizică a inculpatului în

momentul agresării părții vătămate, existând în mod cert o stare de nemulțumire

a acestuia pentru faptul că trebuia să plătească impozit pentru un autoturism

vândut părții vătămate în urmă cu 14 - 15 ani și pentru care acesta a refuzat

să încheie contract de vânzare-cumpărare în vederea radierii autoturismului de

la inculpat și familia sa, inculpatul având o bănuială mai veche că partea

vătămată i-ar fi sustras în urmă cu mai mult timp câteva animale din cârdul de

oi.

Toate acestea, pe

fondul unei discuții contradictorii cu partea vătămată și a unui temperament

vulcanic al inculpatului, precum și al unei capacități mai reduse de intuire a

consecințelor faptei sale determinată de mediul rural din care provine și de

gradul redus de cultură al acestuia la care se adaugă starea de beție voluntară

produsă ocazional.

În cauză, instanța de

fond examinând proporționalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a reținut că

inculpatul a comis o infracțiune rămasă în fază de tentativă, însă gravitatea

acesteia relevă faptul că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra

unor valori fundamentale cum este viața, astfel că interzicerea drepturilor mai

sus amintite cu titlu de pedeapsă accesorie, este proporțională și justificată

pe durata executării pedepsei principale.

Neexistând alte

împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea

deciziei recurate, Înalta Curte urmează, ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca

nefondate.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și inculpatul Ț.L. împotriva Deciziei penale nr. 260 din 9 decembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2010.