BÜRGI-BASCHNAGEL c. SUISSE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
BÜRGI-BASCHNAGEL c. SUISSE (CtEDO, 2023)
Publicat la 6 noiembrie 2023 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 1812/21 Monica Maria BÜRGI-BACHNAGEL împotriva Elveției, introdusă la 28 decembrie 2020, comunicată la 18 octombrie 2023 OBIECTUL LIFFair Cererea se referă la circumstanțele sinuciderii fiicei reclamantei (denumită în continuare: S. a fost tratată de mai multe ori și pe perioade prelungite într-o instituție de psihiatrie publică din Soare (psihiatrie Dienste Solothurn) La 11 ianuarie 2019, aceaceasta a fost transferată de la stația închisă la stația deschisă și, a doua zi, a părăsit unitatea și s-a sinucis pe căile ferate. După efectuarea unei anchete preliminare, procurorul cantonului de Soare a decis, la 13 decembrie 2019, să nu deschidă o anchetă penală și a clasat cauza. O acțiune a recurentei împotriva clasificării cauzei a fost respinsă de către instanța superioară (Obergericht) din cantonul de Soleur la 26 iunie 2020. Recurenta sesizează Tribunalul Federal printr-o acțiune în materie penală în vederea anulării deciziei din partea instanței precedente. Prin hotărârea din 22 septembrie 2020, Tribunalul Federal a declarat inadmisibil această acțiune considerând că, în conformitate cu legea privind Tribunalul Federal, recurenta nu deținea calitatea de a recurge la aceasta. El a adăugat că, în cazul de față, o colectivitate de drept public își asuma răspunderea exclusivă pentru orice acțiune directă împotriva autorului prejudiciului. Or, potrivit jurisprudenței Tribunalului Federal, pretențiile bazate pe dreptul public, în special pe răspunderea statului, nu erau considerate pretenții civile și, prin urmare, nu puteau fi invocate în cadrul unei proceduri penale. În fața Curții, recurenta susține că nu există în Elveția un cadru legislativ sau normativ adecvat pentru prevenirea efectivă a sinuciderilor; prin urmare, autoritățile competente nu ar fi luat măsurile necesare pentru protejarea vieții de S. și ar fi încălcat art. 2 din Convenție. De asemenea, pe teren la art. 2, aceasta susține, de asemenea, că nu a existat o anchetă adecvată cu privire la circumstanțele decesului de S. și la responsabilitățile potențiale ale personalului de îngrijire implicat. Pe de altă parte, aceasta susține că nu a beneficiat de o cale de atac efectivă în sensul articolului 13, coroborat cu art. 2, în special din cauza refuzului Tribunalului Federal de a examina acțiunea sa pe fond. În același sens, aceasta încheie o încălcare a articolului 13, coroborat cu art. 6. În cele din urmă, Comisia susține că Tribunalul Federal, declarând inadmisibilă acțiunea sa, a săvârșit o discriminare, contrar articolului 14 coroborat cu art. 2, pe baza naturii (publice) a instituției pentru care lucra personalul potențial responsabil. În același sens, aceasta încheie o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 6. A fost încălcat dreptul la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, în speță? În special, autoritățile au răspuns, în speță, obligației pozitive de a lua măsuri de ordin practic pentru a proteja S. împotriva acesteia (Tannerbilir c. Turcia, nr. 21422/93, § 70, 16 noiembrie 2000 și S.F. Elveția, nr. 23406/96, § 95, 30 iunie 2020) Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], nr 1296/93, § 104, CEDO 2000-VII), anchetele efectuate de autoritățile naționale în ceea ce privește afirmațiile recurentei au îndeplinit în speță cerințele articolului 2 din convenție (a se vedea în special S.F.c. Elveția, citată anterior, §§ 100 și următoarele) A avut recurenta la dispoziție o cale de atac efectivă în conformitate cu art. 13 din convenție, în special faptul că Tribunalul Federal a declarat inadmisibilă acțiunea introdusă în fața sa pe motiv că personalul de îngrijire pus în discuție era format din persoane care lucrau într-o instituție publică, este compatibil cu această dispoziție La data recursului la Tribunalul Federal întemeiat pe natura (publică) instituției pentru care lucra personalul de îngrijire pus în discuție, este aceasta compatibilă cu art. 14 coroborat cu art. 2 din Convenție?