SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 27061/21 Jakup ISENI împotriva Elveției (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 7 noiembrie 2024 într-un comitet compus din Diana Sârcu , președinta Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy, judecători și Viktoriya Maradudunina, adjunctă a secțiunii f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 mai 2021, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Burges, avocat care exercită funcția la Engelburg. Tribunalul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecțiuni. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevede acest lucru. Curtea ar putea considera că întrebările ridicate în [prezenta cauză] fac deja obiectul unei jurisprudențe bine stabilite a Curții (a se vedea Hotărârea Vukota Bojac. Elveția din 18 octombrie 2016, § 77, și Kazimir c. Elveția din 12 decembrie 2023 § 18 s.). În speță, Curtea Supremă a cantonului Schaffhouse (hotărârea din 25 august 2020, consid. 3.4 Anexa 5 la cerere) și Tribunalul Federal (hotărârea din 2 decembrie 2020, consid. 5, anexa 7 la cerere) au recunoscut că supravegherea reclamantului în cadrul asigurării de invaliditate nu era prevăzută de lege. Având în vedere constatările instanțelor interne și jurisprudența Curții, supravegherea reclamantului nu era compatibilă cu cerințele care decurg din art. 8 din Convenție. Prin urmare, guvernul elvețian recunoaște că faptele care au dus la introducerea cererii n 27061/21 în fața Curții sunt constituite dintr-o încălcare a articolului 8 din Convenție și se declară dispus să plătească reclamantului suma totală de 12 000 (doisprezece mii) de euro, valorând soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul elvețian invită Curtea să considere aceste elemente ca fiind: Prin scrisoarea din 11 iulie 2024, reclamantul a indicat că respinge termenii declarației. Curtea reamintește că articolul c) din Convenție îi permite să șteargă o cauză din rol dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI. Jurisprudența Curții în materie de observare de către detectivi este clară și abundentă (a se vedea, printre altele, Vukota-Bojić c. Elveția, nr 61838/10, 18 octombrie 2016). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović Serbia (dec.), nr 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 noiembrie 2024. Viktoriya Maradudna Diana Sârcu Grefier adjunct f.f. Președinta Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 8 alineatul (1) din convenție Numărul și data la care se introduce cererea Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune materiale și morale și cheltuieli de judecată (în euro) [1] 27061/21 18/05/2021 Jakup ISENI 1968 Burges Roger Engelburg 03/06/2024 11/07/2024 12 000 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.
Requête n
o
27061/21
Jakup ISENI
contre la Suisse
(voir tableau en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 7 novembre 2024 en un comité composé de
:
Diana Sârcu
, présidente
,
Kateřina Šimáčková,
Mykola Gnatovskyy
, juges
,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 mai 2021,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.
Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
Burges, avocat exerçant à Engelburg.
Le grief que le requérant tirait de l’article
8 § 1 de la Convention a été communiqué au gouvernement suisse («
le Gouvernement
»).
Le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
La déclaration prévoit ceci
:
“La Cour pourrait considérer que les questions soulevées dans [la présente affaire] font déjà l’objet d’une jurisprudence bien établie de la Cour (cf. les arrêts
Vukota
‑
Bojić
c. Suisse du
18 octobre 2016, § 77, et
Kazimir c. Suisse
du 12
décembre
2023, § 18 s.).
En l’espèce, la Cour suprême du canton de Schaffhouse (arrêt du 25 août 2020, consid.
3.4, annexe 5 à la requête) et le Tribunal fédéral (arrêt du 2 décembre 2020, consid. 5, annexe 7 à la requête) ont reconnu que la surveillance du requérant dans le cadre de l’assurance-invalidité n’était pas prévue par la loi. Au vu des constats des tribunaux internes et de la jurisprudence établie de la Cour, la surveillance du requérant n’était pas compatible avec les exigences découlant de l’article 8 de la Convention.
Par conséquent, le Gouvernement suisse reconnaît que les faits qui ont donné lieu à l’introduction de la requête n
o
27061/21 devant la Cour sont constitutifs d’une violation de l’article 8 de la Convention et se déclare disposé à verser au requérant la somme totale de 12 000 (douze mille) euros, valant règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement suisse invite la Cour à considérer ces éléments comme « tout autre motif » justifiant de ne plus poursuivre l’examen de la requête au sens de l’article 37 §
1 lettre c de la Convention.”
Les termes d’une déclaration unilatérale ont été transmis au requérant plusieurs semaines avant la date de cette décision. Par lettre du 11 juillet 2024, le requérant a indiqué qu’il rejetait les termes de la déclaration.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
La jurisprudence de la Cour en matière d’observation par des détectives est claire et abondante (voir, notamment,
Vukota-Bojić c. Suisse
, n
o
61838/10, 18 octobre 2016).
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović
c.
Serbie
(déc.), n
o
18369/07, 4
mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 28 novembre 2024.
Viktoriya Maradudina
Diana Sârcu
Greffière adjointe f.f.
Présidente
Requête concernant des griefs tirés de l’article 8 § 1 de la Convention
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et année de naissance
Nom et ville du représentant
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant alloué pour dommage matériel et moral et frais et dépens
(en euros)
[1]
27061/21
18/05/2021
Jakup ISENI
1968
Burges Roger
Engelburg
03/06/2024
11/07/2024
12 000
[1]
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.