ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Bacău, reclamantul O.D. a chemat în judecată Baroul Neamț și U.N.B. din România,

solicitând anularea hotărârilor emise de pârâți prin care i-a fost respinsă cererea

de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea cererii a

arătat faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru

primirea în profesia de avocat fără examen.

Consiliul Baroului Neamț

i-a comunicat faptul că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de lege și

a fost invitat la un interviu pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea

și exercitarea profesiei de avocat.

Ulterior, a aflat că urmează

să se prezinte la un examen scris de primire în profesie, la care nota minimă de

admitere este 7.00, fără ca baroul să-i aducă la cunoștință regulamentul și metodologia

de organizare și desfășurare a examenului, precum și baremul de corectare ce a fost

avut în vedere.

Prin sentința civilă

nr. 135 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău a fost admisă acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că dispozițiile din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat reglementează posibilitatea primirii

în profesia de avocat fără examen, cu condiția ca anterior formulării cererii de

primire în profesia de avocat, persoana să fi exercitat funcția de notar, judecător,

procuror, consilier juridic sau jurisconsult, cel puțin 10 ani.

Instanța a avut în vedere

faptul că prevederea din Statutul profesiei de avocat, în conformitate cu care,

în cazul cererilor de primire în profesie fără examen, Consiliul baroului poate

să verifice cunoștințele solicitantului, nu trebuie înțeleasă în sensul organizării

unui examen scris, întrucât ar intra în conflict cu dispoziția cuprinsă în art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că, deși în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată

modalitatea de verificate a cunoștințelor, aceasta trebuie să se facă în scopul

avut în vedere de legiuitor, în niciun caz sub forma unei probe scrise cu prevederea

notei minime de trecere, întrucât această modalitate nu mai reprezintă o „verificare”

ci echivalează cu un examen.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâții, fără a-l motiva în drept.

Ambii recurenți susțin

că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a

atacat adresa recomandată din 10 octombrie 2006, care se referea la hotărârea Consiliului

Baroului din data de 28 septembrie 2006 prin care s-a stabilit ca verificarea cunoștințelor

sale să se facă în formă scrisă, precum și nota minimă pentru a fi declarat admis.

Distinct de acest motiv,

recurentul Baroul Neamț combate interpretarea făcută de instanța de fond noțiunii

de „examen”, arătând că aceasta excede atât prevederilor Legii nr. 51/1995 cât și

dispozițiilor cuprinse în art. 21 alin. (2) și art. 33 din Statutul profesiei de

avocat. Nefiind reglementată modalitatea de susținere a interviului, nimic nu se

opune ca acesta să îmbrace forma scrisă, excluzându-se astfel subiectivismul.

La rândul său, recurenta

U.N.B. din România, reiterând apărările formulate în întâmpinarea depusă la prima

instanță, a susținut că este greșită concluzia că prin adresă s-ar fi delegat Consiliului

Baroului dreptul de a soluționa contestația formulată de recurent. În realitate,

arată recurenta, prin această adresă a fost restituită cererea de primire în profesie

în vederea reexaminării, iar nu contestația împotriva acesteia.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant

a solicitat respingerea recursului declarat de U.N.B.R. pe cale de excepție, invocând

formularea acestuia de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant al

uniunii, precum și netimbrarea căii de atac. Pe parcursul soluționării cauzei, intimatul

a renunțat la excepțiile invocate, constatând că lipsurile arătate au fost complinite.

Cât privește motivele

de recurs invocate de cei doi recurenți, intimatul a susținut că sunt nefondate.

A arătat că nu a atacat hotărârea Consiliului Baroului din data de 28

septembrie 2006 întrucât i-a fost favorabilă.

Consideră că recurenta

U.N.B.R. a procedat nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 63 lit. o) și p) din

Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, atunci

când a dispus reexaminarea cererii sale, soluție care nu este prevăzută de lege.

În recurs nu s-au administrat

înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată

prin prisma recursurilor declarate, a apărărilor din întâmpinare, precum și potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Culte constată că

ambele recursuri sunt nefondate.

Potrivit art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei

de avocat republicată, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen,

cel care „...a îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de

cel puțin 10 ani, dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl

fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Necontestat, intimatul-reclamant

îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi primit în profesia de avocat.

Cauza acțiunii în contencios

administrativ vizează modalitatea concretă de aplicare a dispozițiilor art. 21

alin. (2) din Statutul profesiei de avocat adoptat de U.N.B.R. și publicat în

M. Of. nr. 45/13.01.2005.

Acest din urmă text are

următorul cuprins: „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen,

consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea

și exercitarea profesiei de avocat”.

Recurentul Baroul Neamț

a stabilit ca modalitatea de verificare a cunoștințelor să se realizeze printr-un

„test” sau „interviu în formă scrisă”, stabilind ca notă minimă de admitere, nota

7.

După cum s-a recunoscut

la judecata în primă instanță, prin întâmpinare, nu există un regulament ori metodologie

de desfășurare a testului sau interviului, nu s-au afișat baremul de corectură și

nici notele obținute de candidați, nota fiind indicată generic, „sub 7”. De asemenea,

nu s-a prezentat niciun argument rezonabil pentru alegerea notei 7 ca fiind nota

minimă, în condițiile în care Consiliul U.N.B.R. a stabilit prin decizia din 11

noiembrie 2006, că nota minimă pentru proba orală din cadrul examenului de definitivare

în profesia de avocat, este nota 5.

Înalta Curte consideră

că toate aceste aspecte conduc la concluzia că prin modalitatea concretă de verificare

a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, recurentul

Baroul Neamț a lipsit de conținut și eficiență dispozițiile art. 16 alin. (2)

lit. b) din lege, precitate, organizând de fapt un veritabil examen, deși intimatul-reclamant

beneficia de scutire.

Așa fiind, este justă

concluzia fondului în sensul că hotărârea nr. 12/2007 a Baroului Neamț prin care

s-a respins cererea intimatului-reclamant este nelegală.

Pentru prima dată în recurs,

ambii pârâți invocă un fine de neprimire („inadmisibilitatea”) al cererii de chemare

în judecată motivat de împrejurarea că nu a fost atacată în prealabil ”adresa recomandată”

din 10 octombrie 2006 prin care i s-a adus la cunoștință intimatului-reclamant hotărârea

Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006.

Acest motiv de recurs

este vădit nefondat întrucât hotărârea menționată îi era favorabilă intimatului,

din cuprinsul său rezultând că cererea sa de primire în profesie cu scutire de examen

„a fost admisă”.

Chiar dacă a fost anunțat

că urmează să-i fie verificate cunoștințele în materia arătată, intimatul, la acel

moment, nu avea motiv să se considere vătămat în dreptul său pentru că „verificarea”

era prevăzută în statutul profesiei.

În plus, potrivit

art. 21 alin. (4) din Statut numai hotărârea motivată asupra cererii de primire

în profesie poate fi atacată în 15 zile de la comunicare la Consiliul U.N.B.R.,

nu și hotărârile intermediare.

În fine, este la adăpost

de orice critică și considerentul fondului referitor la greșita aplicare a prevederilor

art. 63 lit. o) și lit. p) din Legea nr. 51/1995 republicată, de către Consiliul

U.N.B.R., soluția „reexaminării cererii de primire în profesie” de către Baroul

Neamț nefiind prevăzută de lege și echivalând, de fapt, cu nesoluționarea contestației.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 și

304

1

C. proc. civ., se vor respinge recursurile de față ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate

de Baroul Neamț și de U.N.B. din România împotriva sentinței civile nr. 135 din

22 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2008.