ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul O.D. a chemat în judecată Baroul Neamț și U.N.B. din România, solicitând anularea hotărârilor emise de pârâți prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. În motivarea cererii a arătat faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru primirea în profesia de avocat fără examen. Consiliul Baroului Neamț i-a comunicat faptul că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de lege și a fost invitat la un interviu pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Ulterior, a aflat că urmează să se prezinte la un examen scris de primire în profesie, la care nota minimă de admitere este 7.00, fără ca baroul să-i aducă la cunoștință regulamentul și metodologia de organizare și desfășurare a examenului, precum și baremul de corectare ce a fost avut în vedere. Prin sentința civilă nr. 135 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău a fost admisă acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că dispozițiile din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat reglementează posibilitatea primirii în profesia de avocat fără examen, cu condiția ca anterior formulării cererii de primire în profesia de avocat, persoana să fi exercitat funcția de notar, judecător, procuror, consilier juridic sau jurisconsult, cel puțin 10 ani.
Instanța a avut în vedere faptul că prevederea din Statutul profesiei de avocat, în conformitate cu care, în cazul cererilor de primire în profesie fără examen, Consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului, nu trebuie înțeleasă în sensul organizării unui examen scris, întrucât ar intra în conflict cu dispoziția cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. De asemenea, instanța de fond a reținut că, deși în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de verificate a cunoștințelor, aceasta trebuie să se facă în scopul avut în vedere de legiuitor, în niciun caz sub forma unei probe scrise cu prevederea notei minime de trecere, întrucât această modalitate nu mai reprezintă o „verificare” ci echivalează cu un examen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, fără a-l motiva în drept. Ambii recurenți susțin că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a atacat adresa recomandată din 10 octombrie 2006, care se referea la hotărârea Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006 prin care s-a stabilit ca verificarea cunoștințelor sale să se facă în formă scrisă, precum și nota minimă pentru a fi declarat admis. Distinct de acest motiv, recurentul Baroul Neamț combate interpretarea făcută de instanța de fond noțiunii de „examen”, arătând că aceasta excede atât prevederilor Legii nr. 51/1995 cât și dispozițiilor cuprinse în art. 21 alin. (2) și art. 33 din Statutul profesiei de avocat.
Nefiind reglementată modalitatea de susținere a interviului, nimic nu se opune ca acesta să îmbrace forma scrisă, excluzându-se astfel subiectivismul. La rândul său, recurenta U.N.B. din România, reiterând apărările formulate în întâmpinarea depusă la prima instanță, a susținut că este greșită concluzia că prin adresă s-ar fi delegat Consiliului Baroului dreptul de a soluționa contestația formulată de recurent. În realitate, arată recurenta, prin această adresă a fost restituită cererea de primire în profesie în vederea reexaminării, iar nu contestația împotriva acesteia. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de U.N.B.R. pe cale de excepție, invocând formularea acestuia de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant al uniunii, precum și netimbrarea căii de atac.
Pe parcursul soluționării cauzei, intimatul a renunțat la excepțiile invocate, constatând că lipsurile arătate au fost complinite. Cât privește motivele de recurs invocate de cei doi recurenți, intimatul a susținut că sunt nefondate. A arătat că nu a atacat hotărârea Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006 întrucât i-a fost favorabilă. Consideră că recurenta U.N.B.R. a procedat nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 63 lit. o) și p) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, atunci când a dispus reexaminarea cererii sale, soluție care nu este prevăzută de lege. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărărilor din întâmpinare, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.
civ., sub toate aspectele, Înalta Culte constată că ambele recursuri sunt nefondate. Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat republicată, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care „...a îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani, dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”. Necontestat, intimatul-reclamant îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi primit în profesia de avocat. Cauza acțiunii în contencios administrativ vizează modalitatea concretă de aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat adoptat de U.N.B.R.
și publicat în M. Of. nr. 45/13.01.2005. Acest din urmă text are următorul cuprins: „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Recurentul Baroul Neamț a stabilit ca modalitatea de verificare a cunoștințelor să se realizeze printr-un „test” sau „interviu în formă scrisă”, stabilind ca notă minimă de admitere, nota 7. După cum s-a recunoscut la judecata în primă instanță, prin întâmpinare, nu există un regulament ori metodologie de desfășurare a testului sau interviului, nu s-au afișat baremul de corectură și nici notele obținute de candidați, nota fiind indicată generic, „sub 7”.
De asemenea, nu s-a prezentat niciun argument rezonabil pentru alegerea notei 7 ca fiind nota minimă, în condițiile în care Consiliul U.N.B.R. a stabilit prin decizia din 11 noiembrie 2006, că nota minimă pentru proba orală din cadrul examenului de definitivare în profesia de avocat, este nota 5. Înalta Curte consideră că toate aceste aspecte conduc la concluzia că prin modalitatea concretă de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, recurentul Baroul Neamț a lipsit de conținut și eficiență dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, precitate, organizând de fapt un veritabil examen, deși intimatul-reclamant beneficia de scutire. Așa fiind, este justă concluzia fondului în sensul că hotărârea nr. 12/2007 a Baroului Neamț prin care s-a respins cererea intimatului-reclamant este nelegală.
Pentru prima dată în recurs, ambii pârâți invocă un fine de neprimire („inadmisibilitatea”) al cererii de chemare în judecată motivat de împrejurarea că nu a fost atacată în prealabil ”adresa recomandată” din 10 octombrie 2006 prin care i s-a adus la cunoștință intimatului-reclamant hotărârea Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006. Acest motiv de recurs este vădit nefondat întrucât hotărârea menționată îi era favorabilă intimatului, din cuprinsul său rezultând că cererea sa de primire în profesie cu scutire de examen „a fost admisă”. Chiar dacă a fost anunțat că urmează să-i fie verificate cunoștințele în materia arătată, intimatul, la acel moment, nu avea motiv să se considere vătămat în dreptul său pentru că „verificarea” era prevăzută în statutul profesiei.
În plus, potrivit art. 21 alin. (4) din Statut numai hotărârea motivată asupra cererii de primire în profesie poate fi atacată în 15 zile de la comunicare la Consiliul U.N.B.R., nu și hotărârile intermediare. În fine, este la adăpost de orice critică și considerentul fondului referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 63 lit. o) și lit. p) din Legea nr. 51/1995 republicată, de către Consiliul U.N.B.R., soluția „reexaminării cererii de primire în profesie” de către Baroul Neamț nefiind prevăzută de lege și echivalând, de fapt, cu nesoluționarea contestației. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., se vor respinge recursurile de față ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursurile declarate de Baroul Neamț și de U.N.B. din România împotriva sentinței civile nr. 135 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.