ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2958/2012

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

C.E.C.

a formulat cerere de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Vaslui,

solicitând obligarea Administrației Finanțelor Publice Bârlad la restituirea

sumei de 4927 lei actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la

data restituirii efective, reprezentând taxa specială auto.

Prin

sentința nr. 450/Ca/2011, Tribunalul Vaslui a anulat cererea reclamantului

întrucât nu a făcut dovada calității de reprezentant a avocatului care a

formulat cererea și nu a depus nici un mandat în acest sens.

Împotriva

acestei sentințe reclamantul C.E.C. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin

încheierea de ședință din data de 6 februarie pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 646/89/2011, a

fost suspendată soluționarea recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Și

împotriva acestei încheieri recurentul reclamant a declarat recurs, invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. cu referire la art. 13 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., „asupra suspendării

judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi

atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs."

Or,

în cauza dedusă judecății, încheierea atacată cu recurs, din data de 6

februarie 2012, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de

reclamantul C.E.C. împotriva sentinței nr. 450/CA/2011 a Tribunalului Vaslui,

ca atare face parte din cele exceptate de la exercitarea căii de atac a

recursului, potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ.

În

consecință, cum prevederile legale susmenționate fac referire expresă la

exceptarea încheierilor de suspendare pronunțate în recurs, de la calea de atac

a recursului, înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, motiv pentru

care va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.E.C. împotriva încheierii de ședință din data de 6

februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.