ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

plângerii de față, în baza actelor și materialului din dosarul cauzei, constată

următoarele:

Cu cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7942/1/2010,

petiționara M.P. a formulat, în temeiul art. 28-29 C. proc. pen., plângere prin

care a sesizat săvârșirea faptelor de distrugere, furt a bunurilor mobile din

imobilul din Oradea, infracțiuni săvârșite de familia J.M.

În cuprinsul

plângerii, petenta arată că făptuitorii au avut complice Statul Român, care

prin organele de urmărire penală au înlesnit cu intenție săvârșirea

infracțiunilor, prezentând în mod detaliat drepturile pe care le are față de

imobilul și bunurile mobile în litigiu, care nu-i sunt recunoscute de învinuiți

și complicii acestora.

Solicită petiționara

că în baza materialului expus în plângere, a probelor menționate, în baza

prevederilor Codului penal și civil, să se constate acțiunile de distrugere a

bunurilor, caracterul continuu al acestora și calitatea de complici a organelor

statului.

Examinând plângerea

formulată de petentă, din perspectiva conținutului acesteia, plângere adresată

direct instanței, Înalta Curte constată nulă plângerea, în temeiul prevederilor

art. 133 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată

care nu cuprinde, între altele, obiectul ei, va fi declarată nulă – întrucât

dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică, potrivit art. 721 C. proc.

civ. și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu

cuprind dispoziții potrivnice, iar Codul de procedură penală nu cuprinde

soluția ce poate fi pronunțată de instanță în asemenea situații.

Conform art. 222

alin. (2) C. proc. pen., plângerea penală trebuie să cuprindă numele,

prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care

formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut și a

mijloacelor de probă, Legea nr. 202/2010 prevăzând și alte date suplimentare

legate de condițiile ce se cer a fi satisfăcute în legătură cu conținutul

plângerii penale.

În speța de față,

plângerea penală a fost adresată direct instanței, ea neîntrunind cerințele

prevăzute în dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu

cuprinde descrierea faptei pentru care se solicită tragerea la răspundere

penală a persoanei reclamate, dar nici nu oferă suficiente elemente de

identificare a pretinșilor făptuitori, context în care se impune respingerea ei

ca inadmisibilă, nefiind incidente dispozițiile art. 222 alin. (7) C. proc.

pen.

Întrucât plângerea,

astfel cum a fost formulată, nu poate conduce la un rezultat concret,

satisfăcător pentru o eventuală începere a cercetării sau măcar pentru

demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petiționarei, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată.

Petiționara va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara M.P.

Obligă petiționara la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2011.