ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3093/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la instanță la

data de 23 decembrie 2010, petenta M.P. a solicitat cercetarea numiților

L.I.G., C.M.D., R.C. - procurori și M.C. - subcomisar de poliție, D.D. - agent

șef de poliție și C.A. - agent șef de poliție sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) -

art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 217

alin. (1) C. pen.

Examinând actele și

lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că:

La data de 22 aprilie

2010, persoana vătămată M.P. a formulat o plângere penală înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva numitei J.M. și a

celorlalți membri ai familiei sale pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 -

art. 209 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen. - faptele de aducere în stare de

degradare a imobilului situat în Oradea str. A. și de furt și distrugere a

bunurilor mobile aflate în acest imobil (fapte despre care afirmă că s-au

derulat până la momentul formulării plângerii), bunuri asupra cărora consideră

că a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune; în aceeași plângere a

solicitat și tragerea la răspundere penală a numiților L.I.G. (prim-procuror,

care a soluționat Dosarul nr. 1762/P/1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Oradea), C.M.D. (prim-procuror, care a soluționat Dosarul nr. 585/P/2002 al

aceluiași parchet), R.C. (procuror, care a soluționat dosarele penale nr.

585/P/2002 și nr. 296/P/2006 ale aceluiași parchet), M.C. (subcomisar de

poliție, care a instrumentat Dosarul penal nr. 5140/P/1999), D.D. (agent șef de

poliție, care a instrumentat Dosarul penal nr. 296/P/2006 al aceluiași parchet)

și C.A. (agent șef de poliție, care a instrumentat Dosarul penal nr. 585/P/2002

al aceluiași parchet), afirmând că toți aceștia au înlesnit săvârșirea faptelor

de furt și distrugere de către membrii familiei J. prin soluțiile de

netrimitere în judecată pe care le-au dat/propus față de aceștia.

Din cuprinsul actelor

premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:

În Dosarul penal nr.

5140/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inițial (rezoluția

din 21 martie 2000) în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numitele J.L. și J.O.M. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) C. pen.; prin Rezoluția

nr. 949/VIII.1/2001, C.M.D., prim-procuror, a admis plângerea petentei M.P., a

desființat rezoluția și a dispus efectuarea de cercetări față de făptuitoare și

relativ la infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen., precum și față de

numitul M.A., relativ la infracțiunea prevăzută de art. 214 C. pen.; prin

rezoluția din 11 martie 2002 (procuror C.N.) s-a dispus declinarea competenței

soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor

(competență atrasă de infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.).

Prin Rezoluția nr.

631/C/1997 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, L.G.I., prim-procuror,

a constatat că rezoluția de confirmare a neînceperii urmăririi penale față de numiții

M.A. și J.M., dată în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen. este temeinică și

legală (Rezoluția nr. 1762/P/1996 din 02 noiembrie 1996) întrucât în speță era

vorba de infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen., iar dosarul a fost trimis

la Judecătoria Oradea, spre competentă soluționare; a mai arătat că petenta

M.P. a formulat o plângere cu conținut identic, înregistrată sub nr. 71

l/P/1995 la același parchet, care a primit o soluție similară.

Prin Rezoluția nr.

585/P/2002 din 09 iulie 2002 a aceluiași parchet, în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen., procuror R.C. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi

penale față de numiții J.M. și J.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (1) C. pen. - fapta de a distruge pomii și vița de vie de pe terenul

situat în Oradea, str. A., cu motivarea că făptuitorii figurează proprietari

tabulari pentru cota de 1/2 din teren, pentru cealaltă jumătate figurează

proprietară numita L.I., iar reclamanta M.P., deși avea calitatea de

moștenitoare, nu a deschis succesiunea. Plângerea contra soluției a fost

respinsă ca neîntemeiată de către C.M.D., prim-procuror (Rezoluția nr.

49/VIII-1/2003 din 10 aprilie 2003).

Prin Rezoluția nr.

296/P/1996 din 18 octombrie 2006 a aceluiași parchet, procuror R.C., în baza

art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numiții J.A., J.M. și G.I.M. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (1) C. pen. - fapta de a degrada imobilul (clădiri) situat în Oradea,

str. A. - cu motivarea că acele clădiri s-au degradat din cauze naturale;

plângerea contra soluției a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr.

1419/II.2/2006 din 14 noiembrie 2006 a prim-procurorului aceluiași parchet,

P.V.C.

Pentru a propune și a

da aceste soluții, organele de cercetare și urmărire penală au avut în vedere

(în esență) că persoana vătămată nu avea la momentele respective calitatea de

proprietar tabular al imobilului (și nici de proprietar al bunurilor mobile

aferente), iar faptele de furt, respectiv distrugere nu au fost comise

membrilor familiei J. (respectiv G.I.M. și M.A.) sau nu există.

Nu există date sau

indicii că persoanele menționate (lucrători de poliție, procurori și

prim-procurori) au comis acte de înlesnire a faptelor de furt ori distrugere a

bunurilor aferente imobilului în discuție; în lipsă de probe în sens contrar,

se va reține că procurorii, prim-procurorii și lucrătorii de poliție au

soluționat dosarele menționate (respectiv au făcut propuneri corespunzătoare)

potrivit convingerii lor intime și în conformitate cu aprecierea pe care au

dat-o actelor și lucrărilor din acele dosare.

Prin Sentința penală

nr. 35/P din 09 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.P. împotriva

ordonanței din 30 noiembrie 2010, din Dosarul nr. 637/II.2/2010, dată de

procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

prin care s-a menținut ordonanța din 1 noiembrie 2010, din Dosarul nr.

339/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petenta M.P., fără a-l motiva în scris.

Ulterior, petenta

recurentă a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia act de

retragerea recursului său, în raport de modificările legislației prin Legea nr.

202/2010.

În consecință, Înalta

Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurentei petente și

dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369

alin. (1) C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de

petenta M.P., conform dispozitivului.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petentă la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de petiționara M.P. împotriva Sentinței penale nr. 35/PI din 9 martie

2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2011.