ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1089/35/P/2009 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționarii B.M.G. și B.P.R., împotriva Rezoluției din 2 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. A menținut rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, petiționarii B.M.G.

și B.P.R. au solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului șef de Poliție A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen. Din conținutul plângerii a rezultat că petiționarii au plantat în fața casei, un număr de patru arbuști ornamentali iar în 4 mai 2009 au observat că aceștia au început să se usuce, susținând că intimatul este cel care i-a distrus date fiind neînțelegerile cauzate de un proces civil. Efectuându-se acte premergătoare procurorul a reținut că fapta reclamată nu există, împrejurare față de care se impune a se dispune neînceperea urmării penale conform art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea formulată de petiționari împotriva soluției procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 369/II.2/2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarii au formulat, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Oradea. Se reține, în esență, în considerentele hotărârii atacate, că bănuielile petiționarilor în sensul că intimatul A.I. ar fi distrus plantele, nu pot fi coroborate cu probe care să conducă la concluzia unei acțiuni intenționate de distrugere. Susținerile petiționarilor sunt lipsite de fundament și ca atare nu se justifică desființarea rezoluției procurorului. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționara B.P.R. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul A.I.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Plângerea reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Astfel, pe baza principiului constituțional al liberului acces la justiție, instanța exercită controlul judecătoresc asupra rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere dispuse de procuror urmând a fi pronunțate una dintre soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen. În conformitate cu dispozițiile cuprinse în legea internă precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procurorul are obligația, atunci când se invocă încălcarea legii de către cei învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public sau privat, de a verifica susținerile petiționarilor și de a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale. Scopul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se, astfel, posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. Tocmai de aceea, organele de urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare, își vor lua o măsură de garanție în plus privind respectarea legalității în opera de înfăptuire a justiției.

Legea procesual penală nu limitează verificările ce pot fi dispuse de organele de urmărire penală în faza actelor premergătoare, fiind interzisă însă administrarea de probe, aceasta fiind posibilă numai după începerea urmăririi penale. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, procurorul în mod legal a dispus efectuarea actelor premergătoare, stabilind pe baza acestora, că faptele prezentate de petiționari în plângere nu există. Rezultă astfel că petiționarii au plantat în fața casei acestora patru arbuști ornamentali care au început să se usuce, bănuindu-l pe intimatul A.I. ca fiind persoana care a distrus pomii prin supraierbicidare. Nu există însă niciun indiciu care ar putea confirma bănuielile petiționarilor.

Simplul fapt că între părți există o stare conflictuală generată de un proces civil nu poate constitui un temei suficient pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale. Pe cale de consecință, atât rezoluția procurorului cât și hotărârea instanței de fond sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de petiționara B.P.R. împotriva sentinței penale nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.P.R. împotriva Sentinței penale nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.