ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98/PI din 4 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 1089/35/P/2009 s-a dispus respingerea ca nefondată a

plângerii formulată de petiționarii B.M.G. și B.P.R., împotriva Rezoluției din

2 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea.

A menținut rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, petiționarii B.M.G. și B.P.R. au solicitat

tragerea la răspundere penală a comisarului șef de Poliție A.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen.

Din conținutul plângerii a rezultat

că petiționarii au plantat în fața casei, un număr de patru arbuști ornamentali

iar în 4 mai 2009 au observat că aceștia au început să se usuce, susținând că

intimatul este cel care i-a distrus date fiind neînțelegerile cauzate de un

proces civil.

Efectuându-se acte premergătoare

procurorul a reținut că fapta reclamată nu există, împrejurare față de care se

impune a se dispune neînceperea urmării penale conform art. 228 C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Plângerea formulată de petiționari

împotriva soluției procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată prin Rezoluția

nr. 369/II.2/2009 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea.

Împotriva rezoluției procurorului,

petiționarii au formulat, în condițiile prevăzute de art. 278

1

C.

proc. pen., plângere la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Se reține, în esență, în

considerentele hotărârii atacate, că bănuielile petiționarilor în sensul că

intimatul A.I. ar fi distrus plantele, nu pot fi coroborate cu probe care să

conducă la concluzia unei acțiuni intenționate de distrugere.

Susținerile petiționarilor sunt

lipsite de fundament și ca atare nu se justifică desființarea rezoluției

procurorului.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond a declarat recurs petiționara B.P.R. solicitând casarea

acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul A.I.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând recursul în conformitate cu dispozițiilor art. 385

14

alin.

(1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Plângerea reglementată de

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura juridică a unei căi

de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de

procuror.

Astfel, pe baza principiului constituțional

al liberului acces la justiție, instanța exercită controlul judecătoresc asupra

rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere dispuse de procuror urmând a fi

pronunțate una dintre soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C.

proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile

cuprinse în legea internă precum și cu jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, procurorul are obligația, atunci când se invocă încălcarea

legii de către cei învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public sau

privat, de a verifica susținerile petiționarilor și de a efectua acte

premergătoare începerii urmăririi penale.

Scopul efectuării actelor

premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în

cazuri nejustificate, eliminându-se, astfel, posibilitatea apariției acelui

cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final,

s-ar dovedi nejustificate.

Tocmai de aceea, organele de

urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare, își vor lua o măsură de

garanție în plus privind respectarea legalității în opera de înfăptuire a

justiției.

Legea procesual penală nu limitează

verificările ce pot fi dispuse de organele de urmărire penală în faza actelor

premergătoare, fiind interzisă însă administrarea de probe, aceasta fiind

posibilă numai după începerea urmăririi penale.

În cauza dedusă judecății, Înalta

Curte constată că, procurorul în mod legal a dispus efectuarea actelor

premergătoare, stabilind pe baza acestora, că faptele prezentate de petiționari

în plângere nu există.

Rezultă astfel că petiționarii au

plantat în fața casei acestora patru arbuști ornamentali care au început să se

usuce, bănuindu-l pe intimatul A.I. ca fiind persoana care a distrus pomii prin

supraierbicidare.

Nu există însă niciun indiciu care

ar putea confirma bănuielile petiționarilor.

Simplul fapt că între părți există o

stare conflictuală generată de un proces civil nu poate constitui un temei

suficient pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale.

Pe cale de consecință, atât

rezoluția procurorului cât și hotărârea instanței de fond sunt legale și

temeinice, urmând a fi menținute.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va dispune respingerea ca nefondat a

recursului declarat de petiționara B.P.R. împotriva sentinței penale nr. 98/PI

din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara B.P.R. împotriva Sentinței penale nr. 98/PI din 4

noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2010.