ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul
Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,
reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T.V., constatarea calității acestuia
din urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind
accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtului s-a realizat
în considerarea calității sale de revoluționar, la solicitarea Asociației 21
Decembrie 1989, potrivit Notei de constatare din 08 iulie 2008 și a
înscrisurilor anexate, pârâtul fiind recrutat de Direcția a II-a a Securității
Statului pentru"acoperirea informativă" a biroului import export de
la Întreprinderea de Avioane Craiova, semnând un angajament în acest sens și
preluând numele conspirativ "M.", ulterior schimbat în
"T.".
Subliniază
reclamantul că, într-o notă de analiză întocmită de ofițer, este consemnat
faptul că acesta a furnizat informații ce făceau referire la "unele cadre
care fac unele discuții în secție pe marginea unor știri transmise de posturile
străine de radio", fiind astfel întrunite cerințele legale impuse de art.
2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de acesta referindu-se
la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând
îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28
din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional
cu privire la Drepturile Civile și Politice).
Prin întâmpinarea
formulată, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii
reclamantului.
Tribunalul București,
prin încheierea pronunțată în camera de consiliu, a scos cauza de pe rol și a
înaintat-o curții de apel având în vedere dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr.
24/2008.
Învestită cu
soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul
Național Pentru Studierea Arhivelor Securității și, în consecință, a constatat
calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului T.V..
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței,
următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității
este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum
note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,
prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului
totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului".
Din documentele
administrate în cauză reiese în mod cert întrunirea primei cerințe, privind
furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind
activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în speță
simpla ascultare a postului de radio Europa Liberă și discuțiile colegilor săi
pe marginea celor ascultate fiind privite ca potrivnice regimului comunist și
considerate periculoase pentru securitatea acestuia.
A reținut instanța că
furnizarea informațiilor către organele de securitate a expus persoanele în
cauză unor consecințe negative pentru ei, urmărirea și avertizarea acestora,
iar în final și la sancționarea lor disciplinară, pentru simpla exprimare a
opiniile lor și convingerilor lor, constituie activități care au vizat
îngrădirea Dreptului la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor și de
conștiință, consacrat legislativ în epocă în art. 28 din Constituția Republicii
Socialiste România din 1965, în vigoare în perioada de referință, potrivit
căruia "Cetățenilor Republicii Socialiste România li se garantează
libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor și a
demonstrațiilor."
A mai arătat instanța
că împrejurarea că pârâtul a fost sancționat la rândul său este nerelevantă în
speță, neinteresând rigorile pe care pârâtul le-a suportat în urma acestui
incident, ci exclusiv conținutul materialului informativ furnizat de el cu
privire la ceilalți colegi.
În fine, prima
instanță a reținut că informațiile și mențiunile din notele de constatare ale
Consiliului Național Pentru Studierea Arhivelor Securității trebuie citite
împreună cu fundamentarea acțiunii acestuia, care nu a preluat și aceste note
și pe care, de altfel, nici instanța nu le reține în raționamentul juridic al
cauzei.
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a declarat recurs, în termen, pârâtul T.V. solicitând casarea
sentinței, în sensul respingerii acțiunii, arătând că sentința recurată este
netemenică și nelegală.
În argumentarea
motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că nu și-a preschimbat
certificatul de revoluționar așa cum permit dipozițiile art. 9 (4) din Legea
nr. 341/2004, astfel că intimata-reclamantă nu mai avea cadrul legal pentru a
invoca dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2004 și de a constata
calitatea sa de colaborator al Securității.
În dovedirea celor
cuprinse în motivele de recurs, recurentul-pârât a anexat copia Adresei din
data de 24 septembrie 2008, nota de constatare emisă de Consiliului Național
Pentru Studierea Arhivelor Securității - Direcția Investigații, scrisoare
medicală și Declarația scrisă a Parlamentului Europei.
Intimatul-reclamant
nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând sentința
atacată prin prisma criticilor recurentului, a susținerilor intimatului dar și
sub toate aspectele, în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Cu privire la
excepția lipsei de obiect a acțiunii privind constatarea calității de
colaborator al Securității al pârâtului T.V., Curtea o găsește întemeiată, sens
în care o va admite, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, Curtea
de apel a soluționat cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită
fără a avea un rol activ potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Conform dispozițiilor
art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a asigura dreptul la acces la informații
de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în
străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice,
organizațiile nonguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile
publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau
inexistența calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, în
sensul prezentei ordonanțe de urgență, candidaților la alegerile prezidențiale,
generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care
ocupă următoarele demnități sau funcții:" ... z) "persoanele care
dețin titlul de luptător pentru Victoria revoluției din decembrie 1989".
Potrivit Adresei de
verificare din 15 martie 2007 transmisă de către Consiliul Național pentru
Studierea Arhivelor Securițății Serviciului Român de Informații, Serviciului de
Informații Externe și Serviciului Istoric al Armatei, a Notei de constatare din
10 iulie 2008 precum și a înscrisurilor anexate, reiese că recurentul-pârât la
data respectivă nu deținea titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din
Decembrie 1989, astfel că nu mai avea calitatea de revoluționar.
Mai mult decât atât, văzând
dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 "certificatele
doveditoare care în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru
aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea
eroilor Revoluției din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și
(5) se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat
pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de
la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Termenul prevăzut de
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin O.U.G.
nr. 133/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin O.U.G. nr.
182/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr.
347/2006, prin O.U.G. nr. 132/2006, aprobată prin Legea nr. 131/2007 și prin
O.G. nr. 1/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2009, până la 30
iunie 2009.
Coroborând
dispozițiile mai sus menționate cu dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr.
24/2008, reiese că în cauză nu mai subzistă temeiul legal pentru ca
intimatul-reclamant să solicite instanței constatarea calității de colaborator
al securității în condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.
24/2008, astfel că Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.
civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, se va
modifica sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca fiind rămasă
fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de pârâtul T.V. împotriva Sentinței nr. 915 din 4 martie 2009 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2010.