ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4656/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 20/F din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta Biserica Creștină A.Z.Ș. - Conferința Transilvania de Sud, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparținut Cultelor Religioase din România, SC T.AO. SA Sfântu Gheorghe și Statul Român prin Municipiul Sfântu Gheorghe reprezentat prin Primar și a dispus rectificarea cărții funciare nr. AA a localității Sfântu Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC T.A.O.

SA Sfântu Gheorghe asupra terenului nr. top RR în suprafață de 160 m.p. și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român. Totodată, s-a dispus anularea deciziei nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparținut Cultelor Religioase din România, precum și restituirea în natură către reclamantă a imobilului-teren în suprafață de 160 m.p., identificat, cu titlul de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 republicată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probatoriile administrate în cauză, inclusiv expertiza judiciară topografică, a rezultat că parcela cu nr. top RR de 160 m.p. suprafață teren înscrisă în C.F.

nr. AA Sf. Gheorghe, a fost intabulată fără titlu în favoarea pârâtei SC T.A.O. SA, astfel încât potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 înscrierea astfel efectuată nu este valabilă. Reține instanța de fond, că în realitate acest imobil aparține Statului Român prin Municipiul Sfântu Gheorghe în urma preluării abuzive de la cultul religios reclamant, împrejurare care permite potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, restituirea în natură a imobilului, în prezent acest teren fiind liber, folosit ocazional ca parcare. Pentru o reparare integrală a pagubei cauzate, corelativ cererii de anulare a actului administrativ vătămător reprezentat de decizia nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă, mai reține instanța de fond, este admisibilă cererea reclamantei în sensul rectificării CF nr. AA Sf.

Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român și pe cale de consecință intabularea dreptului de proprietate al reclamantei, situație în care este justificată cererea acesteia de restituire în natură a imobilului, potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta SC T.A.O. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - „când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”, art. 304 pct. 6 C. proc. civ. - „când instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă susține în esență că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, fiind încălcat dreptul său de proprietate reprezentat prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat a cărei veridicitate nu a fost pusă niciodată la îndoială, valabilitatea sa nefiind contestată. Mai susține recurenta că soluția instanței de fond este criticabilă și sub aspectul faptului că instanța a dat câștig de cauză reclamantei, cu toate că din probele administrate nu a rezultat cu certitudine calitatea sa de succesoare în drepturi a Cultului A., nefiind dovedită astfel calitatea sa de persoană îndreptățită a solicita anularea deciziei susmenționate.

S-a solicitat admiterea recursului și în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Au formulat întâmpinări, intimata-reclamantă Biserica Creștină A.Z.Ș. - Conferința Transilvania de Sud și intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, având în vedere și prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Rezultă, din textul de lege enunțat, că obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate. Astfel spus în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.

În speță, obiectul acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamanta Biserica Creștină A.Z.Ș. - Conferința Transilvania Sud - Târgu Mureș, îl constituie anularea deciziei nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. AA Sfântu Gheorghe, sub nr. top RR în suprafață de 160 m.p., reclamanta considerând că este îndreptățită la restituirea în natură a acestui imobil, decizie care întrunește elementele constitutive ale unui act administrativ în înțelesul Legii contenciosului administrativ, fiind sesizată astfel instanța competentă - cea de contencios administrativ.

În condițiile în care pe parcursul judecății, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând și rectificarea CF nr. AA Sfântu Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al SC T.A.O. SA pentru parcela cu nr. top RR în suprafață de 160 m.p. și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat și care face obiectul deciziei atacate în contencios administrativ, procedura ce trebuie urmată pentru a putea opera restituirea în natură a imobilului, instanța era datoarea să dispună disjungerea cauzei și să trimită spre soluționare la instanța competentă din punct de vedere material și anume instanța de drept civil, cu privire la acest capăt de acțiune.

Art. 17 C. proc. civ., privind prorogarea de competență, invocat de instanța de fond, nu este aplicabil în speță, deoarece prorogarea de competență nu poate avea loc împotriva regulilor imperative de competență. Instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța asupra unor aspecte ce țin de rectificarea cărții funciare, radierea unui drept de proprietate și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv intabularea acestui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu - suprafața de 160 m.p., decât cu încălcarea regulilor de competență, în materia contenciosului administrativ aceste reguli fiind stricte.

Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, situațiile în care se poate cere rectificarea cărții funciare sunt limitativ prevăzute de lege, iar acestea nu pot fi verificate și aplicate speței de față, decât în urma unei analize concrete făcută numai de instanța de drept comun, cu atât mai mult cu cât prin întâmpinările depuse recurenta-pârâtă a precizat că acest teren este în proprietatea sa, fiind inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M nr. X și anexa la acesta, certificat ce este în vigoare nefiind contestat în instanță.

Este cert că în speță, numai după lămurirea aspectelor legate de înscrierea în cartea funciară, în funcție de stabilirea caracterului legal sau nelegal al acestora determinându-se și adevăratul proprietar al imobilului, instanța de contencios administrativ poate face și o analiză corectă a legalității actului administrativ contestat și reprezentat de decizia nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparținut Cultelor Religioase din România. În consecință, se impune admiterea recursului declarat de pârâta SC T.A.O. SA și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în speță operând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., unul din capetele de acțiune fiind soluționat cu încălcarea competenței altei instanțe. Cu ocazia rejudecării cauzei, în limitele strict stabilite de lege privind competența în cauzele de contencios administrativ, instanța de fond urmează să analizeze toate celelalte critici aduse, prin motivele de recurs și care sunt de fapt apărări de fond referitoare la calitatea de proprietate al imobilului a reclamantei și deci de persoană îndreptățită a solicita restituirea în natură ca și continuator al persoanei juridice titulare de la care s-a preluat inițial imobilul de către stat, evident administrându-se orice alte probe pe care le va socoti necesare pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T.A.O. SA Covasna împotriva sentinței civile nr. 20/F din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.