ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3162/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, reclamantul Primarul Municipiului Craiova a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.C. - C.C.A. Dolj, suspendarea executării silite a Încheierii din 16

decembrie 2010, a deciziei din 11 august 2010 și a procesului verbal de constatare

din 02 iulie 2010, emise de pârâtă, până la soluționarea irevocabila a acțiunii

ce are ca obiect analiza în fond a acestor acte administrative.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în perioada 10 mai -02 iulie 2010 s-a efectuat auditul financiar

asupra contului de execuție al municipiului Craiova pe anul 2009, audit finalizat

prin procesul verbal încheiat la data de 02 iulie 2010 și ca urmare a auditului

extern, C.C.A. Dolj a constatat abateri de la legalitate și regularitate ce au determinat

producerea unor prejudicii, iar împotriva procesului verbal din 02 iulie 2010 autoritatea

locală a formulat obiecțiuni.

Tribunalul Dolj, prin

încheierea din 27 ianuarie 2011 a declinat competenta de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Primarul Municipiului Craiova în contradictoriu cu pârâta C.C. -

C.C.A. Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Învestită cu soluționarea

pricinii, Curtea de Apel Craiova, a înregistrat cauza sub nr. 334/54/2011.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 127 din 14 martie 2011,

a respins cererea de suspendare a executării Încheierii din 16 decembrie 2010, a

deciziei din 11 august 2010 și a procesului verbal de constatare din 02 iulie 2010,

emise de pârâtă.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii

cumulative a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume, cazul

bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Sub aspectul cazului bine

justificat, reclamantul nu a adus argumente temeinice de natură a contura o reală

suspiciune asupra legalității actelor contestate, rezumându-se la a afirma doar

că a formulat contestație în procedura recursului prealabil, fiind admisă în parte

contestația. În plus, a precizat, prin concluziile scrise și nu prin acțiune, că

nu ar fi fost parcursă procedura concilierii conform art. 172-175 din Hotărârea

nr. 1/2009, argument cu care nu face dovada unui caz justificat în sensul legii.

În ceea ce privește paguba

iminentă, chiar prin concluziile scrise reclamantul a arătat că nu s-a stabilit

răspunderea patrimonială și persoanele vinovate, recuperarea presupunând o perioada

îndelungată de timp, nefiind vorba de o executare imediată a unei sume în cuantum

exorbitant de natură a pune în pericol fondurile bugetare, scopul actului fiind

tocmai recuperarea acestor fonduri.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că în mod greșit,

instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a actelor contestate

pe considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendare solicitată până la soluționarea

irevocabilă a soluționării contestației.

În ceea ce privește condiția

existenței unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 2

(1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că actele contestate sunt vădit nelegale,

fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art. 172 – 175 din Hotărârea nr. 1/2009,

dispoziții care prevăd posibilitatea concilierii înainte de finalizarea raportului

de audit. Recurenta arată că această conciliere nu a avut loc fiind încălcat dreptul

său la apărare.

În ceea ce privește a

doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în cauză în raport

de cuantumul sumelor reținute în actul de control, există riscul producerii unei

pagube iminente care ar conduce la perturbarea gravă a funcționării autorității

publice.

La dosar, intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Sentința recurată prin

care s-a respins cererea de suspendare având ca obiect suspendarea măsurilor dispuse

prin decizia nr. 2/2010 și a procesului verbal de constatare din 2 iulie 2010 este

dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Nu pot fi reținute aspectele

de nelegalitate invocate în motivele de recurs privind cele două condiții impuse

de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește existența

unor cazuri bine justificate de natură a infirma vădit prezumția de legalitate a

actelor contestate, Curtea apreciază că motivele invocate privind lipsa etapei concilierii

între părți și încălcarea dreptului la apărare al recurentei nu reprezintă cazuri

bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004. Acestea reprezintă motive de fond care urmează a fi analizate pe fondul

contestației formulate.

Condiția existenței unei

pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

nu este îndeplinită, cuantumul unei sume neexecutată nefiind de natură a produce

o perturbare gravă activității recurentei.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Primarul Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 127 din 14 martie 2011

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 mai 2011.