ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2398/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2398/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele;
Prin sentința penală nr. 142 din
10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția
I p
enală,
a fost respinsă, ca nefondată, cererea
formulată
de petentui - condamnat P.M., prin care a
solicitat conversiunea condamnării de 24 ani închisoare.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând
onorariu
apărătorului din oficiu,
s-a avansat din fondul Ministrului Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut
că :
La 13 decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul
Curții de Apel
București, secția a II-a penală, sub nr. 10594/2/2011,
cererea
petentului P.M., prin care acesta a
solicitat, în temeiul
dispozițiilor art. 159 din Legea nr. 302/2004,
conversiunea condamnării, întrucât pedeapsa aplicată în Spania, de către
autoritățile judiciare, respective este
rezultatul unui cumul aritmetic și nu juridic, solicitând astfel, în final,
aplicarea legislației române.
În cauză, s-a
dispus conexarea dosarului nr. 472/2/2012 la dosarul nr. 10594/2/2011, fiind
îndeplinite condițiile art. 34 C. proc . pen.
În sprijinul cererii, petentul a arătat că o
situație similară cu a
sa este cea a
condamnatului M.F. - care a beneficiat în anul
2008 de conversiunea
pedepsei.
Analizând actele și lucrările de la doar, instanța
a constatat că
petentul a formulat și
alte cereri ,cu același conținut, soluționate de
Curtea de Apel București, prin sentințele penale nr. 240/2011 și
nr.
327/2011, fiind în curs de judecată și o altă cerere în dosarul nr. 9618/2/2011
- pe rolul aceleiași instanțe.
Astfel, s-a
constatat că o atare cerere a mai fost soluționată de aceeași primă instanță
iar reiterarea unei noi cereri cu același obiect al judecății nu se justifică.
Împotriva sus-arătatei
sentințe condamnatul a formulat în
termen
legal prezentul recurs, reiterând, atât prin apărător, cât și
personal,
cererea de conversiune a condamnării.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările de la
dosar constată
că sentința recurată este legală și temeinică și că în
mod corect a fost respinsă cererea formulată de condamnat avându-se în vedere
că instanța - Curtea de Apel București - prin sentințele penale
nr.2 40/2011 și nr. 327/2011, s-a pronunțat cu
privire la solicitarea
condamnatului
de a se proceda la conversiunea condamnării.
Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui
caz de casare
care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează
ca, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
recursul
condamnatului să fie respins ca
nefondat, cu obligarea acestuia la
plata
cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnatul
P.M.
împotriva sentinței penale nr. 142
din 10 aprilie 2012
a Curții de Apel București, secția
I
p
enală.
Obligă recurentul
condamnat la plata sumei de 520 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.