ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5525/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 06 martie 2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000,

constatarea persecuției sale etnice, acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000 și, pe cale de consecință, anularea hotărârii nr. 1190 din 18 decembrie

2008, emisă de pârâtă.

În

motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că este îndreptățită la atestarea calității

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât a dovedit că, în perioada

ianuarie-decembrie 1944, s-a refugiat împreună cu familia din localitatea de domiciliu,

Buteni, județul Cluj, în munți.

Curtea

de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 67 din 05 mai 2009, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Instanța

a reținut că soluția se impune deoarece din actele dosarului, nu rezultă că persecuția

reclamantei a fost fondată pe considerentele etnice, pentru a fi incidente prevederile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva

susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.M., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acțiunii astfel cum

a fost formulată.

Recurenta

a susținut că soluția primei instanțe este eronată, întrucât, prin probele administrate,

a dovedit faptul generator al drepturilor compensatorii solicitate.

Analizând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate

de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit

prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și

modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până

la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin

persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002

privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuție,

rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensații pentru

prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate

în România în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, aflându-se în situațiile

enumerate de lege.

Nu

se justifică excluderea recurente-reclamante de la acordarea drepturilor compensatorii

reglementate, atâta timp cât, prin adresa din 19 septembrie 2008 a Direcției Județene

Cluj a Arhivelor Naționale, adeverința Primăriei Calatele și declarațiile autentice

ale martorilor M.A. și T.E. și actele de stare civilă depuse la dosar, aceasta a

făcut dovada, în condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna

ianuarie a anului 1944, împreună cu familia, recurenta s-a refugiat din satul Buteni,

județul Cluj, în Răchițele, județul Cluj, datorită abuzurilor exercitate după Dictatul

de la Viena, ceea ce constituie o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea

Legii nr. 189/2000.

Prin

urmare, în raport cu dovezile depuse la dosar, se constată că acțiunea reclamantei

este întemeiată, motiv pentru care, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va casa sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată

de B.M.

În

consecință, se va anula hotărârea atacată emisă de pârâtă și va fi obligată pârâta

să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantei drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1944-decembrie 1944, cu începere

de la 01 octombrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinței civile nr. 67 din 05 mai

2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că admite acțiunea.

Anulează

hotărârea nr. 1190 din 18 decembrie 2008, emisă de pârâtă, și obligă pârâta Casa

Județeană de Pensii Bacău să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1944-decembrie

1944, cu începere de la 01 octombrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.