ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5525/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 06 martie 2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, constatarea persecuției sale etnice, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și, pe cale de consecință, anularea hotărârii nr. 1190 din 18 decembrie 2008, emisă de pârâtă. În motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că este îndreptățită la atestarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât a dovedit că, în perioada ianuarie-decembrie 1944, s-a refugiat împreună cu familia din localitatea de domiciliu, Buteni, județul Cluj, în munți.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 67 din 05 mai 2009, a respins, ca nefondată, acțiunea. Instanța a reținut că soluția se impune deoarece din actele dosarului, nu rezultă că persecuția reclamantei a fost fondată pe considerentele etnice, pentru a fi incidente prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta a susținut că soluția primei instanțe este eronată, întrucât, prin probele administrate, a dovedit faptul generator al drepturilor compensatorii solicitate.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. Din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuție, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensații pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, aflându-se în situațiile enumerate de lege. Nu se justifică excluderea recurente-reclamante de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp cât, prin adresa din 19 septembrie 2008 a Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale, adeverința Primăriei Calatele și declarațiile autentice ale martorilor M.A.

și T.E. și actele de stare civilă depuse la dosar, aceasta a făcut dovada, în condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna ianuarie a anului 1944, împreună cu familia, recurenta s-a refugiat din satul Buteni, județul Cluj, în Răchițele, județul Cluj, datorită abuzurilor exercitate după Dictatul de la Viena, ceea ce constituie o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea Legii nr. 189/2000. Prin urmare, în raport cu dovezile depuse la dosar, se constată că acțiunea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de B.M. În consecință, se va anula hotărârea atacată emisă de pârâtă și va fi obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1944-decembrie 1944, cu începere de la 01 octombrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinței civile nr. 67 din 05 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 1190 din 18 decembrie 2008, emisă de pârâtă, și obligă pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1944-decembrie 1944, cu începere de la 01 octombrie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.