ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2015

Decizia nr. 42/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de revizuire;

Prin

Decizia nr. 3410 din 10 iunie 2011pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a

admis recursul declarat de A. Neamț, împotriva sentinței nr. 120 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, modificând, în tot, sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul B., ca nefondată.

În argumentele prezentate,Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că simpla mutare a intimatului-reclamant B., dintr-o localitate în alta, fără indicarea motivului, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice.

Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, s-a constatat că plecarea acestuia în refugiu s-a produs în luna aprilie 1944, intimatul-reclamant B. fiind „evacuat" într-o perioadă în care județul Neamț nu era sub ocupația nici unei puteri străine.

A mai constatat Înalta Curte că instanța de fond, în mod greșit, a invocat în motivarea soluției, Decizia nr. 5525 din 3 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/32/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că situațiile sunt identice, întrucât în cauza respectivă reclamanta s-a refugiat din satul Buteni, județul Cluj în Răchitele, județul Cluj, datorită abuzurilor exercitate după Dictatul de la Viena, iar în prezenta cauză nu poate fi vorba de un refugiu ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena.

Împotriva Deciziei nr. 3410/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, B. a înțeles să formuleze și contestație în anulare, iar prin Decizia nr. 2525 din 22 mai 2012, a fost respinsă contestația în anulare formulată de B., împotriva deciziei nr. 3410 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Examinând contestația în anulare formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată, având în vedere că textele invocate de contestator nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

Pe de altă parte, omisiunea la care se referă teza a II-a a textului, invocată ca temei legal al contestației, există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu și atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispensându-se de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea.

Hotărârea atacată cu prezenta cerere de revizuire;

Împotriva

Deciziei nr. 3410 din 10 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cererea de revizuire formulată de B.

Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 13 decembrie 2013 revizuentul

a solicitat

schimbarea în tot a Deciziei nr.

3410 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și, rejudecând recursul formulat de intimatei - pârâte, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca temeinică și legală.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a invocat eroarea judiciară, constând în faptul că instanța nu a avut în vedere la pronunțarea soluției documentația despre care a făcut vorbire în apărările formulate, respectiv adresa din 19 noiembrie 2013 emisă de Arhivele Naționale - Serviciul Județean Neamț, întrucât la acel moment încă nu i se comunicase aceste adrese din care reiese cu certitudine că a fost sinistrat împreună cu familia acestuia.

Apărările intimatei

;

A. Neamț, prin întâmpinarea depusă la dosar, a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii;

Analizând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate de revizuent, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile prevăzute art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru considerentele arătate în continuare:

Conform motivelor de revizuire invocate de revizuent, prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.:

„Art. 322.

-

Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

(…)

;

5.

dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

Totodată, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în soluționarea cererii de revizuire, „d

ezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază

”.

În cauză, se constată că toate motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire vizează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul soluționat irevocabil prin

Decizia nr. 3410 din 10 iunie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar nicidecum îndeplinirea condițiilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, argumentele invocate de revizuent sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. referitoare la refuzul eliberării unor acte de către autorități ori la faptul că hotărârile judecătorești pronunțate cu încălcarea unor drepturi substanțiale reclamate, or invocarea a unor înscrisuri care fac dovada drepturilor sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000 nu se circumscrie ipotezelor reglementate de textul de lege referitoare la

descoperirea unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori la desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Împrejurarea că revizuentul invocă faptul că hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul respectiv au fost date fără a fi luate în considerare înscrisurile depuse în probațiune, nu reprezintă o situație care se încadrează în ipoteza reglementată de textul respectiv C. proc. civ.

P

entru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire formulată de

B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 3410 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.