ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 512 din 19

iunie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.G., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 22674 din 13

februarie 2008, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să emită o

nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile cuvenite începând cu data de 1 noiembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că probele administrate în cauză, constând din înscrisuri, declarația

autentificată a martorului G.V., el însuși beneficiar al dispozițiilor legii și

depoziția, în fața instanței, dată de martorul M.M., sunt unanime în a dovedi

situația de refugiată a reclamantei, din localitatea Sâncraiu în comuna Buteni,

urmare a persecuției etnice suferite, în speță, fiind îndeplinite cerințele

art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 potrivit

cărora, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost

obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta, susținând că potrivit legii sunt necesare două surse de

informație care să indice împreună aceleași date referitoare la motivul,

împrejurările și perioada refugiului, pentru a fi coroborate în favoarea

reclamantei, în timp ce instanța a avut în vedere o singură depoziție, astfel

încât datele insuficiente și contradictorii ce rezultă în acest caz, pot decide

în defavoarea reclamantei.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România,

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

În conformitate cu dispozițiile art.

4 din H.G nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face, 2000, cu acte

oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, sunt realizate aceste

exigențe legale, întrucât martorii menționați mai sus, atât în declarația

autentificată cât și depoziția dată în fața instanței au fost unanimi în

susținerile lor, privind refugiul intimatei și motivul etnic ce l-a determinat,

relatări confirmate și de înscrisurile depuse în probațiune.

Așa fiind, instanța de fond a

apreciat, în mod judicios, ca fiind îndeplinite, în speță, cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de aceste considerente,

constatând că potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 512 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, ecția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

aprilie 2009.