ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2585/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 118

din 30 ianuarie 2008, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul B.E.

și a anulat hotărârea nr. 21.895 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe

aceasta să-i

recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

pentru perioada 15 octombrie 1940- 6 martie 1945 începând cu data de 1 iunie

2006.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că din probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile martorilor P.L. și N.A., declarații

autentificate la notarul public dar și susținute

în fața instanței, reclamantul împreună cu

părinții săi s-a refugiat

din localitatea de domiciliu

într-o altă localitate, urmare a persecuției etnice și că a avut de suferit

alături de părinți

consecințele refugierii,

context în care sun îndeplinite cerințele

instituite prin Legea nr.

189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de

Pensii Cluj criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând

dispozițiile art. 299 și art. 304 C. proc. civ.

În motivare a arătat că din

conținutul Legii nr. 189/2000 se

desprinde împrejurarea că

trebuie să existe două surse de

informație

care să indice împreună aceleași date respectiv data de

plecare,

localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de

refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a

putea fi coroborate în

favoarea reclamantului.

A mai motivat că

declarațiile martorilor sunt insuficiente cuprinzând date incomplete neindicând

niciun detaliu necesar din

care

să rezulte unde s-a refugiat reclamantul, de unde cunoaște cele

relatate, începutul refugiului, în ce a

constat persecuția etnică.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate,

probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii

și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu

modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile

acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la

6 martie

1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Conform art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, prin persoană

refugiată

se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în

altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul

cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi

compensatorii

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective

în perioada arătată, din motive etnice.

Pentru a determina

convingerea instanței, mărturia trebuie să emane de la un martor de

bună-credință și să fie veridică, să inspire

judecătorului

încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.

Cercetând mărturiile date în fata instanței de fond a

martorilor N.A. și P.L. rezultă că aceștia au

relatat data precisă a începutului refugiului

reclamantului, respectiv

toamna anului

1940, precum și data sfârșitului refugiului, respectiv

anul 1945 și

localitatea refugiului.

Mai arată martorii că refugiul s-a datorat împrejurării că

mama reclamantului era evreică și tatăl

acestuia sas, fiind astfel

motivați să se refugieze din localitatea

Cojocna în localitatea Cojocna Nouă, din motive de persecuție etnică.

Pentru aceste considerente Înalta

Curte constată că recursul

este nefondat și în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței nr. 118

din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, s

ecția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie

2008.