ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2345/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 565 din 7 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., a achitat pe inculpata C.A.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatei amendă administrativă în sumă de 1.000 RON.

Sub aspectul laturii civile inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Târgoviște să plătească părții civile M.C., echivalentul în RON la momentul executării, a sumei de 1.000 dolari SUA (pentru produsul – programul M.S.S.) și suma de 7.622 RON (pentru produsele: programul W.P., W.N., M.O. și M.W.), cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 11 iulie 2006, organele de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat un control la SC S.I. SRL Târgoviște, ocazie cu care au constatat că pe cinci calculatoare erau stocate programe pentru calculator pentru care administratorul C.A.R. nu deținea licență.

Astfel, au fost instalate următoarele programe: pe un număr de cinci calculatoare se afla instalat programul W.P., pe un număr de trei calculatoare se afla instalat programul W.N., pe un număr de trei calculatoare se afla instalat programul M.O., pe un număr de trei calculatoare se afla instalat programul M.W. și pe un calculator programul M.S.S.

S-a mai reținut că faptele inculpatei, de a instala, stoca, rula, afișa și transmite în rețeaua sistemelor de calcul a programelor de calculator, având ca urmare prejudicierea materială a titularului dreptului de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată și completată.

Analizând în concret gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpată, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține întrunirea tuturor trăsăturilor esențiale ale unei infracțiuni și anume săvârșirea cu vinovăție, sub forma intenției directe, a faptei prevăzute de legea penală, cu consecința producerii unui grad corespunzător, suficient, de pericol social, atât timp cât inculpata este absolventă de studii superioare și nu are antecedente penale, iar prejudicierea realizată dreptului de autor și drepturilor conexe este minimă.

În soluționarea laturii civile, prima instanță a constatat că prejudiciul cert neacoperit la momentul pronunțării hotărârii este de 1.000 dolari SUA, respectiv 7.622 RON pentru cele cinci programe pentru care inculpata, în calitate de administrator la SC S.I. SRL Târgoviște, nu deținea licență.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 51 din 22 aprilie 2009, a respins apelul formulat de inculpată, apel care a vizat latura civilă a cauzei.

Instanța de apel a reținut că prejudiciul la care a fost obligată inculpata a fost corect stabilit, demonstrându-se prin probele de la dosar că, într-o medie relativă, sumele la care a fost obligată inculpata reprezintă prețurile ce se practică pe piața liberă cu privire la costurile instalării unor programe de calculator.

Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, fără a-l motiva în scris, iar la termenul stabilit pentru judecarea cauzei nu s-a prezentat.

Examinând recursul declarat, în raport de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate în cauză, iar instanța de apel a verificat apărările formulate de inculpată în legătură cu latura civilă.

Prejudiciul creat de inculpată este cel stabilit de instanța de fond și este cert.

Deși partea civilă M.C. și-a precizat pretențiile civile la 6.699 dolari SUA, respectiv 18.739 RON (a se vedea declarația de constituire de parte din dosarul de urmărire penală) aceasta nu a produs probe certe cu privire la temeinicia cuantumului prejudiciului, astfel că inculpata a fost obligată numai la plata despăgubirilor rezultate din probele administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească.

Din coroborarea precizărilor din adresele SC T.S. SRL, SC S. SRL și SC D.E. SRL cu declarațiile inculpatei, care a fost de acord să plătească prejudiciul real stabilit în cauză, rezultă că paguba creată părții civile este calculată chiar pe baza ofertelor de preț înaintate de inculpată și aparținând unor firme ce desfășoară activități specifice, adică s-a bazat pe probe înfățișate de către inculpată.

În consecință, latura civilă a cauzei a fost bine rezolvată de instanțele de fond și de apel, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 51 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.

Procesat de GGC - N