ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2013

Asupra recursurilor de față. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin Sentința penală nr. 514 din 21 iunie 2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata S.O.D. pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, în oricare din modalitățile de: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă, prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 republicată. În baza art. 18 1 C. pen., coroborat cu art. 91 alin. (1) lit. c) același cod, inculpatei i s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 500 RON. Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc.

pen. cu referire la art. 998 C. civ. inculpata a fost obligată în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A. SRL și SC E. SRL Galați, să plătească suma de 29.711 euro următoarelor părți civile: - MC suma de 4.858 EURO (pentru 9 programe); - AI suma de 23.375 euro (pentru 5 programe); - ASI suma de 1.478 euro (pentru 2 programe). Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Inculpata S.O.D. era reprezentantul legal al societăților SC A.S. SRL Galați și SC E. SRL Galați, ambele avându-și sediul în municipiul Galați, obiectul principal de activitate al acestora fiind activități de arhitectură. La data de 7 mai 2008, organe abilitate din cadrul IPJ Galați - Serviciul de Investigare a fraudelor s-au deplasat la sediul social al SC S. SRL Galați pentru a verifica legalitatea deținerii și utilizării programelor de calculator.

Aici, a fost identificată inculpata, aceasta precizând că activitatea societății se desfășoară la un punct de lucru dintr-o altă locație. Fiind secondate de inculpată, organele abilitate s-au deplasat la acel punct de lucru și au verificat, prezent fiind și consilierul juridic al firmei, precum și doi martori asistenți, angajați ai societății, cele ce le erau de competență. Inculpata nu a participat efectiv la această verificare, ea pretextând că este necesar să părăsească urgent localitatea. Verificarea a relevat că la acel punct de lucru erau instalate șase (6) calculatoare în stare de funcționare, de pe acestea realizându-se capturi de ecran ce conțineau sistemele de operare și programele instalate.

Punctul de lucru, în realitate, aparținea celeilalte societăți reprezentate legal de inculpată, respectiv SC E. SRL Galați, la aceasta ea lucrând împreună cu soțul ei, U.D. Privind sistemele de calcul instalate, S.O.D. a precizat că două aparțin SC A.S. SRL Galați, celelalte patru, SC E. SRL și exploatarea lor având loc în baza unui contract de asociere în participațiune încheiat între cele două societăți. Privind sistemele de operare, patru au fost utilizate legal, pentru celelalte, precum și pentru programele informatice, inculpata nu a prezentat licențele. În faza actelor premergătoare, audiată fiind, S.O.D.

a declarat că personal a instalat sistemele de operare și programele existente pe toate cele 6 calculatoare, iar în ce privește programul A, aflat instalat pe 5 calculatoare, a susținut că era folosit pentru obiectul de activitate al societății, dar le ștersese pentru că nu avea licențe, prețul de achiziție al acestora era ridicat, societatea nepermițându-și investiția. După verificarea relevată mai sus, S.O.D. a achiziționat licențe A (4 bucăți, diferite variante), MO (3 bucăți), P (2 bucăți). Privind programul Z 2008, inculpata a prezentat documente de proveniență (6 copii), cu acestea putându-se realiza proiecte în format 3D (variantă alternativă mai ieftină a programului A), dar pe cele 6 calculatoare nu s-a găsit nicio copie a acestuia, proiectele realizate de societăți făcându-se prin utilizarea programelor companiei AUT.

La 13 august 2008, ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) a precizat că verificând capturile de ecran realizate cu ocazia verificării din 7 mai 2008, s-au identificat programe informatice aparținând companiilor M, AI și AS pentru acestea fiind necesare licențe de instalare și utilizare, dar și facturi sau alte documente de achiziție a lor. Titularii drepturilor de autor, reprezentați legal, la 19 noiembrie 2008 s-au constituit părți civile, MC pentru 9 (nouă) programe 4.858 euro, AI, pentru 5 programe, 23.375 euro și ASI, pentru 2 programe, 1478 euro.

Compania AI a comunicat că în bazele sale de date nu figurează niciuna din cele două societăți administrate de inculpată în ce privește versiunea T, pentru a fi descărcată fiind necesară înregistrarea cu date de identificare, folosirea, în comun, a programelor sale aducând atingere Acordului de utilizare, act care interzice expres închirierea, subînchirierea sau împrumutul către terți fără acord al titularului dreptului de autor. În ce privește programele sale, versiunea instalată și verificată nu mai era disponibilă, nici comercial și nici T, din luna mai 2007. La cercetarea judecătorească, alături de administrarea probatoriului din faza de urmărire penală, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să stabilească ce dispoziții legale au fost încălcate, precum și valoarea prejudiciului adus părților civile.

Raportul expertului a stabilit prejudiciu total de 29.711 euro, prejudiciu menținut și după ce inculpata a formulat obiecțiuni. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, părțile responsabile civilmente SC A.S. SRL Galați, SC E. SRL Galați și inculpata. Apelul formulat de parchet a fost motivat pe greșita achitare a inculpatei toate datele cauzei probând că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpata a săvârșit-o pe o durată mare de timp, a prejudiciat însemnat părțile civile, de asemenea, nu a acoperit paguba. Părțile responsabile civilmente nu și-au motivat calea de atac.

Inculpata a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinice, ea susținând că nu i s-a dovedit vinovăția, declarația din faza actelor premergătoare trebuie înlăturată pentru că a fost obținută ilegal pe considerentul că nu s-a încheiat proces-verbal astfel cum prevede art. 224 alin. (3) C. proc. pen., în cauză ea și martorul U.D. au declarat că nu a instalat nici un program de calculator, ceea ce impune achitarea sa pe temeiul că nu a săvârșit infracțiunea. Totodată, în subsidiar, a susținut că în ce privește programele, instalarea lor a fost varianta D, deci obținute, gratuit, de pe internet, situație ce impune achitarea sa în temeiul fapta nu este prevăzută de legea penală.

Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 203/A din 01 octombrie 2012 a admis apelurile, a desființat sentința, a majorat cuantumul amenzii administrative de la suma de 500 RON la suma de 1.000 RON, a redus prejudiciul de la 29.711 euro la 20.847,05 euro și a obligat-o pe inculpată, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la următoarele despăgubiri civile: - suma de 2969,05 euro pentru partea civilă MC; - suma de 16.500 euro pentru partea civilă AI; - suma de 1378 euro pentru partea civilă ASI. Împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, partea responsabilă civilmente SC A.S. SRL și inculpata, cazurile de casare și motivarea căii de atac fiind detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri, 7 mai 2013. Partea responsabilă civilmente SC A.S.

SRL nu a motivat în scris recursul. Recursul declarat de parchet este fondat numai în ce privește soluționarea laturii civile, sub acest aspect decizia instanței de apel fiind nelegală. Referitor nelegalei achitări a inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., sunt de reținut următoarele: Art. 17 alin. (1) C. pen., definind infracțiunea prin trimiterea la trăsăturile sale esențiale, prevede că aceasta este fapta care prezintă pericol social, a fost săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală. Ca atare, pentru ca o faptă să fie inclusă în ilicitul penal și, deci, considerată infracțiune, este necesar ca ea să aibă trei trăsături esențiale, precis arătate în textul de lege incriminator: să prezinte pericol social, să fi fost săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

Procesul penal, în tot cursul său, este menit a constata existența, în fapta săvârșită, a tuturor acestor trăsături, lipsa vreuneia dintre ele conducând la inexistența infracțiunii, cu toate consecințele ce decurg din o asemenea situație. Constatarea prevederii faptei în legea penală și gradul de pericol social al acesteia reprezintă atributul exclusiv al instanței de judecată, acestea neputând fi deduse din conduita procesuală a acuzatului manifestată după trimiterea în judecată. Cu referire la stabilirea, în concret, a gradului de pericol social, se ține seama de toate criteriile prevăzute în art. 18 1 alin. (2) C. pen., gravitatea faptei, periculozitatea socială a făptuitorului, apreciindu-se prin luarea în considerare, cu valențe juridice, a unui complex de elemente și date de ordin subiectiv, dar și a circumstanțelor obiective în care s-a săvârșit conduita oprită de lege.

În cauză, modalitatea în care s-au derulat evenimentele, respectiv că inculpata, administrator și asociat la cele două societăți cu obiect de activitate în care ea era de profesie arhitect, dar nu avea și abilități în ce privește domeniul informaticii a instalat și folosit, neautorizat, pe 6 calculatoare, programe informatice fără a achiziționa și deține licențe, în condițiile în care avea angajat un consilier juridic dar, posibil, acesta nu a consiliat-o sau nu i s-a cerut o asemenea consiliere, deși aportul sau neaportul acestuia nu are conotație penală circumstanțială în fapt pentru inculpată, dar reprezintă un element ce poate conduce la o asemenea circumstanțiere personală, datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, de o vârstă matură, parțial sinceră, confirmă soluția instanței de fond și a celei de prim control judiciar, în sensul că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, atitudinea inculpatei, prin atingerea adusă valorii ocrotite de legea specială și prin conținutul concret justificând, în raport și cu criteriile deja menționate, aplicarea sancțiunii amenzii administrative, conform art. 91 C. pen.

Ca atare, având în vedere considerentele expuse, în cauză cazul de casare invocat în recursul parchetului, respectiv cel prevăzut de pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen. nu este incident în cauză fiind corect aplicat art. 18 1 C. pen. Recursul declarat de parchet este însă fondat în ce privește soluția instanței de apel privind latura civilă, caz de casare pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen. Art. 14 (1) C. proc. pen. prevede că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente. Alin. (3) al textului prevede că repararea pagubei se face lit. b) prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

Părțile civile, prin reprezentanții legali, s-au constituit în această calitate, încă din faza urmăririi penale și au cuantificat prejudiciile suferite prin fapta săvârșită de inculpată. Pentru dovedirea acestora, la cererea inculpatei, în faza judecării fondului, s-a admis și s-a realizat o expertiză contabilă judiciară, raportul fiind depus la termenul de judecată 18 iunie 2010, iar la 16 noiembrie 2010, s-a răspuns obiecțiunilor. La 10 decembrie 2010, instanța de fond a solicitat defalcarea prejudiciului în sarcina fiecărei părți responsabile civilmente. În esență, expertiza a reținut că sistemele de calcul erau folosite de SC A.S. SRL, valoarea de 29.711 euro fiind în sarcina acesteia, tot aceasta fiind cea care a obținut venituri/beneficii.

Inculpata a fost convocată și s-a prezentat pentru efectuarea sus-indicatei expertize, la 26 aprilie 2010. În efectuarea expertizei s-au luat în considerare informații de la o societate autorizată în comercializarea sistemelor de calcul cât și licențe pentru utilizarea programelor instalate de inculpată, raportat la data achizițiilor (perioada ianuarie 2001 - septembrie 2006 - decembrie 1999 - septembrie 2006), programele instalate se comercializau inclusiv la data controlului, posibil în variante evaluate, art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 republicată prevăzând că la stabilirea despăgubirilor se ia în considerare câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor, prețurile recomandate de titularii de drepturi prin distribuitorii autorizați fiind nevariabile astfel cum se întâmplă în situația comercializării în funcție de promoții cu rol de marketing.

În concluzie, raportul a înscris că prejudiciul poate fi constituit din câștigul nerealizat avându-se în vedere prețurile produselor originale pe care utilizatorul ar fi trebuit să le plătească pentru fiecare program reprodus în mod neautorizat. Expertiza tehnică judiciară IT efectuată în faza judecării apelurilor a considerat că determinarea valorii programelor la suma de 20.847,05 euro corespunde condițiilor actuale de piață (iunie 2012), raportat la prețurile de achiziție ale anului 2011, pentru programele părților civile care nu mai existau în mod oficial spre comercializare de către distribuitorii autorizați, trebuie avut în vedere că acestea erau și sunt încă protejate, neputând fi utilizate fără autorizarea titularilor drepturilor de autor, obținută în urma plății unui preț al licenței.

Ca atare, această expertiză a mai reținut că ceea ce a stabilit ca fiind „prejudiciu”, este orientativ, de fapt o „calculație” a utilizării versiunilor comerciale ale programelor în cauză, nu un mod de calcul al câștigului nerealizat de părțile civile. Totodată, aceeași expertiză a calculat ofertele comerciale ale anului 2012 care cuprinde reduceri, promoții ș.a. Or, expertiza efectuată la judecata în fond a cauzei, a raportat prețurile de pe piață, de la o societate autorizată să comercializeze licențele, a cuantificat diferența între prețurile licențelor și cele avute în vedere la stabilirea prejudiciului real, 29.711 euro reprezentând paguba suferită prin valoarea cu care titularii de drepturi de auto asupra programelor pentru calculator reproduse în mod neautorizat de administratorul SC A.S.

SRL Galați, comercializau în România programele respective, acesta fiind câștigătorul nerealizat conform art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată. Societatea autorizată să comercializeze sistemele de calcul și licențele pentru utilizarea programelor instalate de inculpată a fost N.R. SRL Galați. Referitor recursului declarat de partea responsabilă civilmente SC A. SRL, aceasta nu l-a motivat nici în scris și nici oral, instanța, neavând temei pentru a-l analiza din oficiu, astfel cum prevede art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) același cod, urmează a-l respinge ca nefondat. Recursul declarat de inculpată nu este fondat. Inculpata, în recurs, nu a indicat ca fiind incidente cazuri de casare, dar, din motivare, acestea ar fi încadrabile în pct. 18 și pct. 13 ale art. 385 9 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În ce privește eroarea gravă de fapt, susținută și pe considerentul că vinovăția inculpatei nu se poate reține doar pentru că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei în faza actelor premergătoare, în cauză însă neîncheindu-se proces-verbal astfel cum cere art. 224 alin. (3) C. proc. pen., sub acest aspect apărarea inculpatei a fost analizată și de instanța de prim control judiciar, respectiva declarație, consemnată în scris, cuprinde mențiunile olografe ale inculpatei privind dreptul de a refuza să dea declarație, dreptul de a fi asistată de un apărător ales, ea înscriind că dă declarație și fără avocat.

Ulterior, inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere, situația de fapt fiind reținută prin coroborarea altor probatorii, respectiv Procesul-verbal din 7 mai 2008, semnat fără obiecțiuni, în acesta înscriindu-se că au fost identificare, în stare de funcționare, 16 programe (9 aparținând MC, 5 AI, 2 SC AS, pentru acestea inculpata nedeținând licențe de funcționare, acestea reprezentând autorizarea dată de titularul dreptului de autor prin care se acordă dreptul de instalare, stocare și utilizare a programului, licența trebuind să existe în original la locul unde de derulează programul pentru calculator, la punctele de lucru, cel puțin o copie, de asemenea, relațiile furnizate de AI, respectiv că nicio societate administrată de inculpată nu figura în bazele ei de date ca deținătoare a versiunii T, pentru descărcarea căreia fiind necesară înregistrarea cu date de identificare, adresa din 6 august 2008 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în aceasta înscriindu-se că în urma verificării capturilor de ecran s-au identificat mai multe programe informatice aparținând celor trei companii, pentru deținerea cărora erau necesare licențe de instalare și utilizare, facturi sau alte documente de achiziție a acestora.

Totodată, apărările inculpatei că nu a instalat respectivele programe sau că acestea erau varianta D, deci se puteau obține gratuit de pe internet, este contrazisă de declarațiile lucrătorilor martori C.G.E., A.F., D.R., Ș.A., aceștia relatând că la momentele primirii calculatoarelor de la inculpată, programele erau instalate, aceeași adresă a O menționând că pentru programele respective, societățile inculpatei aveau nevoie de deținerea documentelor care să ateste folosirea lor legală, licența de instalare și utilizare, factură sau alt document de achiziție a licenței. Apărarea inculpatei, sub acest aspect, a considerat că odată ce respectivele programe erau varianta D, fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, impunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. Reîntorcându-ne la pct. 18, acesta, pentru a constitui caz de casare, eroarea gravă de fapt ar însemna, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au dus la pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauză, prezumția de nevinovăție a inculpatei a fost răsturnată, probatoriul, expertizele, apărările sale fiind analizate și motivat înlăturate. Curtea, față de motivele de recurs invocate, analizând și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de parchet este fondat, astfel că în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. îl va admite, iar recursurile declarate de inculpată și de către partea responsabilă civilmente SC A.S. SRL, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpata și partea responsabilă civilmente vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva Deciziei penale nr. 203/A din 01 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia atacată în ce privește despăgubirile civile și menține dispozițiile din Sentința penală nr. 514 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galați. Menține celelalte dispoziții ale decizie atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de ca inculpata S.O.D. și de partea responsabilă civilmente SC A.S. SRL împotriva aceleiași decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta intimată inculpată la plata sumei de 750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2013. Procesat de GGC - LM