ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față.

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin Sentința penală nr.

514 din 21 iunie 2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b

1

) C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata S.O.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de reproducere neautorizată, pe sisteme de calcul, a programelor

pentru calculator, în oricare din modalitățile de: instalare, stocare, rulare

sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă, prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 republicată.

În baza art. 18

1

C. pen., coroborat cu art. 91 alin. (1) lit. c) același cod, inculpatei i s-a

aplicat amendă administrativă în sumă de 500 RON.

Pe latură civilă, în

baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. inculpata a fost

obligată în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A. SRL și SC E. SRL

Galați, să plătească suma de 29.711 euro următoarelor părți civile:

- MC suma de 4.858

EURO (pentru 9 programe);

- AI suma de 23.375

euro (pentru 5 programe);

- ASI suma de 1.478

euro (pentru 2 programe).

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

Inculpata S.O.D. era

reprezentantul legal al societăților SC A.S. SRL Galați și SC E. SRL Galați,

ambele avându-și sediul în municipiul Galați, obiectul principal de activitate

al acestora fiind activități de arhitectură.

La data de 7 mai

2008, organe abilitate din cadrul IPJ Galați - Serviciul de Investigare a

fraudelor s-au deplasat la sediul social al SC S. SRL Galați pentru a verifica

legalitatea deținerii și utilizării programelor de calculator. Aici, a fost

identificată inculpata, aceasta precizând că activitatea societății se

desfășoară la un punct de lucru dintr-o altă locație. Fiind secondate de

inculpată, organele abilitate s-au deplasat la acel punct de lucru și au

verificat, prezent fiind și consilierul juridic al firmei, precum și doi

martori asistenți, angajați ai societății, cele ce le erau de competență.

Inculpata nu a participat efectiv la această verificare, ea pretextând că este

necesar să părăsească urgent localitatea.

Verificarea a relevat

că la acel punct de lucru erau instalate șase (6) calculatoare în stare de

funcționare, de pe acestea realizându-se capturi de ecran ce conțineau

sistemele de operare și programele instalate. Punctul de lucru, în realitate,

aparținea celeilalte societăți reprezentate legal de inculpată, respectiv SC E.

SRL Galați, la aceasta ea lucrând împreună cu soțul ei, U.D.

Privind sistemele de

calcul instalate, S.O.D. a precizat că două aparțin SC A.S. SRL Galați,

celelalte patru, SC E. SRL și exploatarea lor având loc în baza unui contract

de asociere în participațiune încheiat între cele două societăți. Privind

sistemele de operare, patru au fost utilizate legal, pentru celelalte, precum

și pentru programele informatice, inculpata nu a prezentat licențele.

În faza actelor

premergătoare, audiată fiind, S.O.D. a declarat că personal a instalat

sistemele de operare și programele existente pe toate cele 6 calculatoare, iar

în ce privește programul A, aflat instalat pe 5 calculatoare, a susținut că era

folosit pentru obiectul de activitate al societății, dar le ștersese pentru că

nu avea licențe, prețul de achiziție al acestora era ridicat, societatea

nepermițându-și investiția.

După verificarea

relevată mai sus, S.O.D. a achiziționat licențe A (4 bucăți, diferite

variante), MO (3 bucăți), P (2 bucăți).

Privind programul Z

2008, inculpata a prezentat documente de proveniență (6 copii), cu acestea

putându-se realiza proiecte în format 3D (variantă alternativă mai ieftină a

programului A), dar pe cele 6 calculatoare nu s-a găsit nicio copie a acestuia,

proiectele realizate de societăți făcându-se prin utilizarea programelor

companiei AUT.

La 13 august 2008,

ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) a precizat că verificând

capturile de ecran realizate cu ocazia verificării din 7 mai 2008, s-au

identificat programe informatice aparținând companiilor M, AI și AS pentru

acestea fiind necesare licențe de instalare și utilizare, dar și facturi sau

alte documente de achiziție a lor.

Titularii drepturilor

de autor, reprezentați legal, la 19 noiembrie 2008 s-au constituit părți

civile, MC pentru 9 (nouă) programe 4.858 euro, AI, pentru 5 programe, 23.375

euro și ASI, pentru 2 programe, 1478 euro.

Compania AI a

comunicat că în bazele sale de date nu figurează niciuna din cele două

societăți administrate de inculpată în ce privește versiunea T, pentru a fi

descărcată fiind necesară înregistrarea cu date de identificare, folosirea, în

comun, a programelor sale aducând atingere Acordului de utilizare, act care

interzice expres închirierea, subînchirierea sau împrumutul către terți fără

acord al titularului dreptului de autor. În ce privește programele sale,

versiunea instalată și verificată nu mai era disponibilă, nici comercial și

nici T, din luna mai 2007.

La cercetarea

judecătorească, alături de administrarea probatoriului din faza de urmărire

penală, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să

stabilească ce dispoziții legale au fost încălcate, precum și valoarea

prejudiciului adus părților civile.

Raportul expertului a

stabilit prejudiciu total de 29.711 euro, prejudiciu menținut și după ce

inculpata a formulat obiecțiuni.

Împotriva sentinței,

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, părțile

responsabile civilmente SC A.S. SRL Galați, SC E. SRL Galați și inculpata.

Apelul formulat de

parchet a fost motivat pe greșita achitare a inculpatei toate datele cauzei

probând că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care

s-a dispus trimiterea în judecată, inculpata a săvârșit-o pe o durată mare de

timp, a prejudiciat însemnat părțile civile, de asemenea, nu a acoperit paguba.

Părțile responsabile

civilmente nu și-au motivat calea de atac.

Inculpata a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinice, ea susținând că nu i s-a dovedit

vinovăția, declarația din faza actelor premergătoare trebuie înlăturată pentru

că a fost obținută ilegal pe considerentul că nu s-a încheiat proces-verbal

astfel cum prevede art. 224 alin. (3) C. proc. pen., în cauză ea și martorul

U.D. au declarat că nu a instalat nici un program de calculator, ceea ce impune

achitarea sa pe temeiul că nu a săvârșit infracțiunea. Totodată, în subsidiar,

a susținut că în ce privește programele, instalarea lor a fost varianta D, deci

obținute, gratuit, de pe internet, situație ce impune achitarea sa în temeiul

fapta nu este prevăzută de legea penală.

Curtea de Apel

Galați, prin Decizia penală nr. 203/A din 01 octombrie 2012 a admis apelurile,

a desființat sentința, a majorat cuantumul amenzii administrative de la suma de

500 RON la suma de 1.000 RON, a redus prejudiciul de la 29.711 euro la

20.847,05 euro și a obligat-o pe inculpată, în solidar cu părțile responsabile

civilmente, la următoarele despăgubiri civile:

- suma de 2969,05

euro pentru partea civilă MC;

- suma de 16.500 euro

pentru partea civilă AI;

- suma de 1378 euro pentru

partea civilă ASI.

Împotriva deciziei

instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați, partea responsabilă civilmente SC A.S. SRL și

inculpata, cazurile de casare și motivarea căii de atac fiind detaliate în

încheierea de la termenul de dezbateri, 7 mai 2013. Partea responsabilă

civilmente SC A.S. SRL nu a motivat în scris recursul.

Recursul declarat de

parchet este fondat numai în ce privește soluționarea laturii civile, sub acest

aspect decizia instanței de apel fiind nelegală.

Referitor nelegalei

achitări a inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. b

1

) C. proc. pen., sunt de reținut următoarele:

Art. 17 alin. (1) C.

pen., definind infracțiunea prin trimiterea la trăsăturile sale esențiale,

prevede că aceasta este fapta care prezintă pericol social, a fost săvârșită cu

vinovăție și este prevăzută de legea penală.

Ca atare, pentru ca o

faptă să fie inclusă în ilicitul penal și, deci, considerată infracțiune, este

necesar ca ea să aibă trei trăsături esențiale, precis arătate în textul de

lege incriminator: să prezinte pericol social, să fi fost săvârșită cu

vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

Procesul penal, în

tot cursul său, este menit a constata existența, în fapta săvârșită, a tuturor

acestor trăsături, lipsa vreuneia dintre ele conducând la inexistența

infracțiunii, cu toate consecințele ce decurg din o asemenea situație.

Constatarea prevederii faptei în legea penală și gradul de pericol social al

acesteia reprezintă atributul exclusiv al instanței de judecată, acestea

neputând fi deduse din conduita procesuală a acuzatului manifestată după

trimiterea în judecată.

Cu referire la

stabilirea, în concret, a gradului de pericol social, se ține seama de toate criteriile

prevăzute în art. 18

1

alin. (2) C. pen., gravitatea faptei,

periculozitatea socială a făptuitorului, apreciindu-se prin luarea în

considerare, cu valențe juridice, a unui complex de elemente și date de ordin

subiectiv, dar și a circumstanțelor obiective în care s-a săvârșit conduita

oprită de lege.

În cauză, modalitatea

în care s-au derulat evenimentele, respectiv că inculpata, administrator și

asociat la cele două societăți cu obiect de activitate în care ea era de

profesie arhitect, dar nu avea și abilități în ce privește domeniul

informaticii a instalat și folosit, neautorizat, pe 6 calculatoare, programe

informatice fără a achiziționa și deține licențe, în condițiile în care avea

angajat un consilier juridic dar, posibil, acesta nu a consiliat-o sau nu i s-a

cerut o asemenea consiliere, deși aportul sau neaportul acestuia nu are

conotație penală circumstanțială în fapt pentru inculpată, dar reprezintă un

element ce poate conduce la o asemenea circumstanțiere personală, datele ce

caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, de o vârstă matură,

parțial sinceră, confirmă soluția instanței de fond și a celei de prim control

judiciar, în sensul că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol

social al infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, atitudinea

inculpatei, prin atingerea adusă valorii ocrotite de legea specială și prin

conținutul concret justificând, în raport și cu criteriile deja menționate,

aplicarea sancțiunii amenzii administrative, conform art. 91 C. pen.

Ca atare, având în

vedere considerentele expuse, în cauză cazul de casare invocat în recursul

parchetului, respectiv cel prevăzut de pct. 18 al art. 385

9

C. proc.

pen. nu este incident în cauză fiind corect aplicat art. 18

1

C. pen.

Recursul declarat de

parchet este însă fondat în ce privește soluția instanței de apel privind

latura civilă, caz de casare pct. 17

2

al art. 385

9

C.

proc. pen.

Art. 14 (1) C. proc.

pen. prevede că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a

inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.

Alin. (3) al textului

prevede că repararea pagubei se face lit. b) prin plata unei despăgubiri

bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

Părțile civile, prin

reprezentanții legali, s-au constituit în această calitate, încă din faza

urmăririi penale și au cuantificat prejudiciile suferite prin fapta săvârșită

de inculpată.

Pentru dovedirea

acestora, la cererea inculpatei, în faza judecării fondului, s-a admis și s-a

realizat o expertiză contabilă judiciară, raportul fiind depus la termenul de

judecată 18 iunie 2010, iar la 16 noiembrie 2010, s-a răspuns obiecțiunilor. La

10 decembrie 2010, instanța de fond a solicitat defalcarea prejudiciului în

sarcina fiecărei părți responsabile civilmente.

În esență, expertiza

a reținut că sistemele de calcul erau folosite de SC A.S. SRL, valoarea de

29.711 euro fiind în sarcina acesteia, tot aceasta fiind cea care a obținut

venituri/beneficii.

Inculpata a fost

convocată și s-a prezentat pentru efectuarea sus-indicatei expertize, la 26

aprilie 2010.

În efectuarea

expertizei s-au luat în considerare informații de la o societate autorizată în

comercializarea sistemelor de calcul cât și licențe pentru utilizarea

programelor instalate de inculpată, raportat la data achizițiilor (perioada

ianuarie 2001 - septembrie 2006 - decembrie 1999 - septembrie 2006), programele

instalate se comercializau inclusiv la data controlului, posibil în variante

evaluate, art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 republicată prevăzând

că la stabilirea despăgubirilor se ia în considerare câștigul nerealizat,

beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor, prețurile recomandate de

titularii de drepturi prin distribuitorii autorizați fiind nevariabile astfel

cum se întâmplă în situația comercializării în funcție de promoții cu rol de

marketing.

În concluzie,

raportul a înscris că prejudiciul poate fi constituit din câștigul nerealizat

avându-se în vedere prețurile produselor originale pe care utilizatorul ar fi

trebuit să le plătească pentru fiecare program reprodus în mod neautorizat.

Expertiza tehnică

judiciară IT efectuată în faza judecării apelurilor a considerat că

determinarea valorii programelor la suma de 20.847,05 euro corespunde

condițiilor actuale de piață (iunie 2012), raportat la prețurile de achiziție

ale anului 2011, pentru programele părților civile care nu mai existau în mod

oficial spre comercializare de către distribuitorii autorizați, trebuie avut în

vedere că acestea erau și sunt încă protejate, neputând fi utilizate fără

autorizarea titularilor drepturilor de autor, obținută în urma plății unui preț

al licenței.

Ca atare, această

expertiză a mai reținut că ceea ce a stabilit ca fiind „prejudiciu”, este

orientativ, de fapt o „calculație” a utilizării versiunilor comerciale ale

programelor în cauză, nu un mod de calcul al câștigului nerealizat de părțile

civile. Totodată, aceeași expertiză a calculat ofertele comerciale ale anului

2012 care cuprinde reduceri, promoții ș.a. Or, expertiza efectuată la judecata

în fond a cauzei, a raportat prețurile de pe piață, de la o societate

autorizată să comercializeze licențele, a cuantificat diferența între prețurile

licențelor și cele avute în vedere la stabilirea prejudiciului real, 29.711

euro reprezentând paguba suferită prin valoarea cu care titularii de drepturi

de auto asupra programelor pentru calculator reproduse în mod neautorizat de

administratorul SC A.S. SRL Galați, comercializau în România programele

respective, acesta fiind câștigătorul nerealizat conform art. 139 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.

Societatea autorizată

să comercializeze sistemele de calcul și licențele pentru utilizarea

programelor instalate de inculpată a fost N.R. SRL Galați.

Referitor recursului

declarat de partea responsabilă civilmente SC A. SRL, aceasta nu l-a motivat

nici în scris și nici oral, instanța, neavând temei pentru a-l analiza din

oficiu, astfel cum prevede art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) același cod, urmează a-l respinge ca nefondat.

Recursul declarat de

inculpată nu este fondat.

Inculpata, în recurs,

nu a indicat ca fiind incidente cazuri de casare, dar, din motivare, acestea ar

fi încadrabile în pct. 18 și pct. 13 ale art. 385

9

C. proc. pen.,

respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și inculpata a fost condamnată

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ce privește

eroarea gravă de fapt, susținută și pe considerentul că vinovăția inculpatei nu

se poate reține doar pentru că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei în faza

actelor premergătoare, în cauză însă neîncheindu-se proces-verbal astfel cum

cere art. 224 alin. (3) C. proc. pen., sub acest aspect apărarea inculpatei a

fost analizată și de instanța de prim control judiciar, respectiva declarație,

consemnată în scris, cuprinde mențiunile olografe ale inculpatei privind

dreptul de a refuza să dea declarație, dreptul de a fi asistată de un apărător

ales, ea înscriind că dă declarație și fără avocat.

Ulterior, inculpata

s-a prevalat de dreptul la tăcere, situația de fapt fiind reținută prin

coroborarea altor probatorii, respectiv Procesul-verbal din 7 mai 2008, semnat

fără obiecțiuni, în acesta înscriindu-se că au fost identificare, în stare de

funcționare, 16 programe (9 aparținând MC, 5 AI, 2 SC AS, pentru acestea

inculpata nedeținând licențe de funcționare, acestea reprezentând autorizarea

dată de titularul dreptului de autor prin care se acordă dreptul de instalare,

stocare și utilizare a programului, licența trebuind să existe în original la

locul unde de derulează programul pentru calculator, la punctele de lucru, cel

puțin o copie, de asemenea, relațiile furnizate de AI, respectiv că nicio

societate administrată de inculpată nu figura în bazele ei de date ca

deținătoare a versiunii T, pentru descărcarea căreia fiind necesară

înregistrarea cu date de identificare, adresa din 6 august 2008 a Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor, în aceasta înscriindu-se că în urma

verificării capturilor de ecran s-au identificat mai multe programe informatice

aparținând celor trei companii, pentru deținerea cărora erau necesare licențe

de instalare și utilizare, facturi sau alte documente de achiziție a acestora.

Totodată, apărările

inculpatei că nu a instalat respectivele programe sau că acestea erau varianta

D, deci se puteau obține gratuit de pe internet, este contrazisă de

declarațiile lucrătorilor martori C.G.E., A.F., D.R., Ș.A., aceștia relatând că

la momentele primirii calculatoarelor de la inculpată, programele erau

instalate, aceeași adresă a O menționând că pentru programele respective,

societățile inculpatei aveau nevoie de deținerea documentelor care să ateste

folosirea lor legală, licența de instalare și utilizare, factură sau alt document

de achiziție a licenței.

Apărarea inculpatei,

sub acest aspect, a considerat că odată ce respectivele programe erau varianta

D, fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, impunându-se achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Reîntorcându-ne la

pct. 18, acesta, pentru a constitui caz de casare, eroarea gravă de fapt ar

însemna, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte, să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind dreptul de apreciere a

probelor, ci discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au dus la pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauză, prezumția

de nevinovăție a inculpatei a fost răsturnată, probatoriul, expertizele,

apărările sale fiind analizate și motivat înlăturate.

Curtea, față de

motivele de recurs invocate, analizând și din oficiu ambele hotărâri conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul

declarat de parchet este fondat, astfel că în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen. îl va admite, iar recursurile declarate de inculpată și

de către partea responsabilă civilmente SC A.S. SRL, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 cu

referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpata și partea responsabilă

civilmente vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva Deciziei

penale nr. 203/A din 01 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte,

decizia atacată în ce privește despăgubirile civile și menține dispozițiile din

Sentința penală nr. 514 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galați.

Menține celelalte

dispoziții ale decizie atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de ca inculpata S.O.D. și de partea

responsabilă civilmente SC A.S. SRL împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta

intimată inculpată la plata sumei de 750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

parte responsabilă civilmente la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 mai 2013.

Procesat de GGC - LM