ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2187/2012

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 609 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1658/121/2009 a fost condamnat inculpatul G.I., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețeaua internă prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) tz. II, b) C. pen. În baza art. 81 C. pen.

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 3 (trei) ani iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea condiționată pe durata aceluiași termen și a pedepsei accesorii aplicată inculpatului. S-a constatat acoperit parțial prejudiciul cauzat părții civile M.C. București în sumă de 428 Euro și părții civile A.I. București în sumă de 464 Euro. S-a admis în parte acțiunea civilă în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. și art. 1396 din Legea nr. 8/1996, inculpatul G.I. fiind obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G. SRL Galați și SC G. 2005 SRL Galați să plătească părții civile M.C.

București suma de 6444 Euro și părții civile A.I. București suma de 61.861 Euro cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 642 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galați a avut în vedere următoarele : Prin rechizitoriul nr. 414/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul G.I. a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.

Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că la data de 16 februarie 2004 inculpatul G.I. a înmatriculat la Oficiul Registrului Comerțului Galați, societatea SC G. SRL Galați cu obiectul „Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea". La data de 27 august 2008 ofițerii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Galați au efectuat un control la Punctele de lucru ale SC G. SRL și SC G. 2005 SRL, administrate de inculpat. S-a constatat că în spațiul amenajat funcționa un număr de 12 sisteme de calcul proprietate a SC G. SRL achiziționate de la SC Q. SRL Galați la data de 09 aprilie 2008. Inculpatul a solicitat angajaților să realizeze capturi de ecran cu programele instalate pe cele 12 sisteme de calcul iar apoi a predat organelor de poliție aceste capturi de ecran.

La control s-a stabilit că pe cele 12 sisteme de calcul este instalat sistemul de operare Microsoft Windows XP Profesional și mai multe programe informatice printre care Microsoft Office Pro 2003, Microsoft Office 2003 STD și Atocad în diferite variante. La control, inculpatul a prezentat două facturi care atestă achiziționarea a 10 licențe Microsoft Windows XP Profesional, o licență Microsoft Windows XP Home Edition, precum și o variantă inferioară față de cele instalate, respectiv Microsoft Windows 98 SE. Cu privire la programele informatice a prezentat 2 facturi din care rezultă achiziția a 2 programe Microsoft Office și a precizat că pentru celelalte programe nu deține documente care să ateste utilizarea legală a acestora.

S-a constatat ca fiind instalate fără licență următoarele programe aparținând părților vătămate M.C. și A.I.: - Windows XP Profesional - 2 copii; - Ofiice Pro 2003 - 10 copii; - Ofiice 2003 STD - 1 copie; - Auto CAD 2006 - 2 copii; - Auto CAD 2004 - 9 copii; - Auto CAD 2000 - 1 copie; - Auto CAD Roster Design 2006 - 2 copii; - Autodesk CAD Overlay 2000 - 1 copie. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G.I.

care în calitate de administrator la SC G. SRL Galați și SC G. 2005 SRL Galați a instalat și utilizat în mod neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele societății fără a deține consimțământul titularilor de drepturi de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă prevăzută de art. 139 1 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

referitoare la dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. în acest sens se va avea în vedere faptul că inculpatul a comis fapta infracțională conștient de faptul că în orice moment este pasibil de control de specialitate, iar pericolul social concret rezultă tocmai din această purtare prin a utiliza programe pentru calculator fără a deține licență de instalare și utilizare. Inculpatul a recunoscut fapta infracțională și a regretat-o. S-a reținut că în timpul urmăririi penale inculpatul a intrat în legalitate, restabilind situația anterioară în sensul că a procedat la ștergerea programelor instalate în mod nelegal astfel că acestuia nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile art. 170 C. proc.

pen. În apărarea inculpatul a solicitat să se constate că a achitat prejudiciul cauzat părților civile astfel că operează cauza de nepedepsire prevăzută de art. 143 1 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, sens în care a solicitat încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Apărările inculpatului nu au fost primite, fiind înlăturate, reținându-se că în timpul urmăririi penale cât și a judecății, părțile civile M.C. și A.I. București s- au constituit părți civile cu sumele de 6872 Euro și respectiv 62335 Euro, depunând totodată la dosar și modalitățile de calcul a prejudiciului cauzat (filele 52-53 dosar u.p. și filele 91-93 dosar instanță).

Că, la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză de specialitate care trebuia să stabilească valoarea reală a prejudiciului cauzat, obiectivele expertizei fiind stabilite de inculpat. Prin raportul de expertiză în baza s-a stabilit că M.C. este păgubită cu 428 Euro și A.I. cu 464 Euro, iar în baza acestor date inculpatul a achitat în contul societăților aceste sume. Lucrarea expertului a fost contestată cu obiecțiuni de către părțile civile care au arătat, printre altele, că expertul nu a avut în vedere dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 ce reprezintă temeiul de drept al calculului prejudiciului cauzat. În răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că s-a limitat în a stabili prejudiciul conform datelor stabilite de inculpat prin mijlocirea instanței și că nemulțumirile părților civile nu au caracterul unor obiecțiuni.

Tribunalul coroborând proba cu expertiza contabilă efectuată în cauză, cu modalitatea de calcul a prejudiciului depusă în detaliu de părțile civile la dosar și cu dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, dispoziție legală pe care expertul nu a avut-o în vedere la calculul prejudiciului care constituia baza, izvorul procedurii de calcul al pagubei și trebuia fi luat în calcul din oficiu fără vreo dispoziție specială anume, a apreciat că expertul a stabilit subiectiv un prejudiciu fără temei legal, motiv pentru care a apreciat că valoarea corectă a prejudiciului este cea stabilită de părțile civile. Pe cale de consecință, s-a constatat achitarea parțială a prejudiciului, inculpatul fiind obligat la plata diferenței în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc.

pen. coroborat cu art. 998 C. civ. În aceste condiții, reținând că inculpatul nu a înțeles să achite prejudiciul real cauzat, instanța nu a luat în calcul cererea de încetare a procesului penal întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe penale inculpatul G.I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin apărătorul ales, că instanța de fond nu a făcut corect aplicarea dispozițiilor legale în materie, în sensul că trebuia să constate că prejudiciul aferent drepturilor de autor încălcate de inculpat a fost achitat prin achiziționarea ulterior a programelor în discuție, astfel încât instanța nu trebuia să-l condamne pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, ci să înceteze procesul penal.

S-a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 609/2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i 1 )) C. proc. pen., prin aplicarea dispozițiilor art. 143 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Prin decizia penală nr. 249/A din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost admis declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința penală și, în rejudecare: S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile M.C. de la 6.444 euro la 5.565,65 euro, plătibil în lei la data plății.

S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile A.I. de la suma de 61.861 euro la 55.414,65 Euro, plătibil în lei la data plății. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanță pe baza analizei critice a probelor administrate a stabilit în mod corect situația de fapt și a dat infracțiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare. Astfel, cu ansamblul probator respectiv procesul-verbal de constatare, capturi de ecran, facturi fiscale care atestă achiziționarea sistemelor de calcul și parțial a programelor informatice, adresele de constituire de parte civilă a părților vătămate, declarațiile martorilor H.V.

și T.E., coroborat cu recunoașterea a inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, s-a demonstrat că inculpatul G.I. în calitatea sa de administrator la SC G. SRL Galați și SC G. 2005 SRL Galați a instalat și utilizat în mod neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele societăților fără a deține consimțământul titularilor de drepturi de autor. Fapta, astfel expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă, prevăzută de art. 139 1 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia în mod corect s-a procedat la condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Astfel, instanța a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, cele privind natura faptei care relevă un grad de pericol social relativ ridicat, precum și de datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu un statut socio - profesional bine structurat, cu un grad de instrucție superior, iar în cursul procesului a manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând fapta comisă.

În raport de toate aceste criterii, în mod legal și temeinic instanța s-a orientat la o pedeapsă spre minimul textului incriminator, apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen. Totodată, constatând că în cauză sunt realizate și cerințele art. 81 C. pen. atât cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, natura acesteia, cât și cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, corect instanța de fond, în raport de toate aceste circumstanțe, dar și cele reale ale comiterii faptei, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei. Inculpatul, prin apărător, a susținut că soluția ce s-ar fi impus în cauză era aceea a încetării procesului penal întemeiat pe o cauză de nepedepsire (acoperirea prejudiciului), invocând dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i 1 )) C. proc.

pen. și la art. 143 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, chestiune care este în legătură directă cu modul de soluționare a laturii civile. S-a argumentat, pe de o parte, că nu se poate vorbi de un prejudiciu câtă vreme programele de calculator nu se mai comercializau. Pe de altă parte, s-a arătat că scopul patrimonial al protejării dreptului de autor s-a realizat, chiar dacă ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, prin achiziționarea de licențe ale programelor în discuție, astfel că în raport de cuantumul pagubei stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești, prejudiciul creat celor două părți vătămate este acoperit. În susținerea acestor apărări, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare IT.

Apreciind că proba este utilă cauzei, cu precădere pentru clarificarea cuantumului prejudiciului încercat de cele două părți vătămate, instanța de apel a admis efectuarea expertizei tehnice judiciare IT. Din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar N.G. rezultă că la data punerii în funcțiune a sistemelor de calcul supuse controlului, programele menționate în nota de constituire de parte civilă nu se mai comercializau, fiind retrase după piață încă din cursul anului 2007, că aceste programe ar fi putut fi descărcate gratuit de pe internet, dar, având în vedere că imaginile capturate de organele de control nu oferă detalii cu privire la natura variantei instalate, nu se poate preciza dacă programele informatice au fost sau nu în varianta gratuită, cu excepția programului Windows XP, a cărui versiune nu s-a instalat gratuit.

Expertul a arătat că în lipsa unor date suficiente, nu poate preciza dacă programele instalate erau sau nu funcționale la data controlului și că, la acel moment, valoarea programelor Microsoft instalate pe calculatoarele inculpatului era în sumă de 5.893,65 euro, iar a celor A.I. în sumă de 55.378,65 euro.

Este adevărat că programele în discuție nu se mai comercializau oficial, fiind retrase după piață, astfel cum a confirmat expertiza, dar, contrar susținerilor apărării, instalarea fără licență a unui program pentru calculator care nu se mai comercializează, nu este de natură să exonereze utilizatorul (care nu deține autorizația titularului dreptului de autor obținută prin plata licenței) de la răspundere penală și civilă, drepturile patrimoniale (protejate de legea specială) durând tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia, se transmit prin moștenire, conform legii civile, pentru o perioadă de 70 de ani, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 8/1996. Chiar dacă expertul s-a aflat în imposibilitatea să constate că programele erau funcționale la data controlului, acest fapt rezultă din declarațiile martorilor T.E., H.V.

și ale inculpatului G.I., care au relatat că utilizau sistemele de operare și programele pentru realizarea obiectului de activitate al firmei, programul Autocad fiind utilizat mai rar pentru georeferențieri pe volum mare de informație. De asemenea, faptul că programele în discuție erau complete și nu în versiunea demo, acestea fiind prezentate prin derulare, rezultă fără dubiu din procesul verbal de constatare semnat fără obiecțiuni de către inculpat, în prezența martorului asistent H.V., astfel că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia programele ar fi fost descărcate gratuit de pe internet și că deci nu ar fi cauzat vreun prejudiciu. De altfel, inculpatul a declarat că nu a fost în măsură să achiziționeze legal programele întrucât costurile fiind mari, firma nu și le putea permite.

Față de cele mai sus reținute Curtea de Apel a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i 1 )) C. proc. pen. și la art. 143 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nefiind realizate condițiile încetării procesului penal întemeiat pe o cauză de nepedepsire, sumele de 420 euro, respectiv 464 euro, plătite de inculpat pe licențele achiziționate în cursul procesului, constituind doar acoperirea unei mici părți din prejudiciul încercat de părțile vătămate. Conform raportului de expertiză, valoarea programelor Microsoft instalate pe calculatoarele verificate este în sumă de 5.893,65 euro, iar a celor A.I. în sumă de 55.378,65 euro, sume care, astfel cum prevăd dispozițiile art. 139 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 constituie câștigul nerealizat de fiecare dintre părțile vătămate.

Cum prima instanță a obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantumul solicitat, doar în baza adreselor prin care s-au formulat constituirile de părți civile, Curtea apreciază că prejudiciul material real încercat de părțile vătămate este cel stabilit de expert. Curtea acceptă că prin fapta sa inculpatul a produs părților vătămate și un prejudiciu moral astfel că în mod corect Tribunalul Ie-a acordat și daune morale. Cu toate acestea, Curtea apreciază că sumele acordate cu acest titlu sunt nejustificat de mari, urmând să le reducă la 100 euro pentru partea civilă M.C. și la 500 euro pentru partea civilă A.I. Constatând, așadar, că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată, cuantumul despăgubirilor civile acordate nereflectând paguba efectiv încercată, Curtea a admis apelul inculpatului, conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen., combinat cu art. 143 alin. (1) și (3) și art. 139 din Legea nr. 8/1996. La dosar a fost depusă o adresă din partea intimatelor părți civile din care rezultă că și-au recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune și nu mai au pretențiile exprimate prin adresa nr. 2071 din 19 noiembrie 2008. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care aceasta se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 143 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 139 6 , permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți. De prevederile acestui alineat beneficiază, conform art. 143 1 alin. (3) din aceeași lege, și persoanele care au comis infracțiuni prevăzute la art. 139 9 , 140 și 141, în condițiile în care se recuperează prejudiciul constatat. Incidența acestei cauze de nepedepsire este condiționată exclusiv de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunile comise de inculpat, fiind fără relevanță faza procesuală în care aceasta se întâmplă (urmărire penală, judecata în fond sau în căile de atac).

În speță, Curtea constată pe de o parte că inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, iar pe de altă parte că pe parcursul soluționării recursului, prejudiciul cauzat părților vătămate M.C. și A.I. prin activitatea infracțională a inculpatului a fost recuperat, astfel cum rezultă în mod explicit din adresa depusă la dosarul de recurs (fil.26). Prin urmare, în speță este incidență cauza de nepedepsire prev. de art. 143 1 alin. (3) cu referire la art. 143 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, sens în care recursul declarat de inculpat este fondat, va fi admis conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecința casării integrale a hotărârilor pronunțate și a încetării procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I.

pentru infracțiunea prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen. rap. la art. 143 1 alin. (3) din Legea nr. 8/1996. Va constata acoperit prejudiciul cauzat părților civile M.C. și A.I. . în baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în fond, cele ocazionate de soluționarea recursului său urmând a rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.I. Împotriva deciziei penale nr. 249/A din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în totalitate decizia atacată și sentința penală nr. 609 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen. rap. la art. 143 1 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I. pentru infracțiunea prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996. Constată acoperit prejudiciul cauzat părților civile M.C. și A.I. În baza art. 192 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea recursului, rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2012.