ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2187/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2187/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 609 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în

dosarul nr. 1658/121/2009 a fost condamnat inculpatul G.I., la o pedeapsă de 1

(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată

pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre

următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau

transmitere în rețeaua internă prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

modificată și completată.

În

baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) tz. II, b) C.

pen.

În

baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 3

(trei) ani iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea

condiționată pe durata aceluiași termen și a pedepsei accesorii aplicată

inculpatului.

S-a

constatat acoperit parțial prejudiciul cauzat părții civile M.C. București în

sumă de 428 Euro și părții civile A.I. București în sumă de 464 Euro.

S-a

admis în parte acțiunea civilă în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346

C. proc. pen. și art. 998 C. civ. și art. 1396 din Legea nr. 8/1996, inculpatul

G.I. fiind obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G. SRL

Galați și SC G. 2005 SRL Galați să plătească părții civile M.C. București suma

de 6444 Euro și părții civile A.I. București suma de 61.861 Euro cu titlu de

despăgubiri civile.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu părțile

responsabile civilmente la plata sumei de 642 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galați a avut în vedere următoarele :

Prin

rechizitoriul nr. 414/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați,

inculpatul G.I. a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea

infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare,

rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea internă prevăzută de art.

139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.

Ca

situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că

la data de 16 februarie 2004 inculpatul G.I. a

înmatriculat la

Oficiul Registrului Comerțului Galați, societatea SC G.

SRL Galați cu obiectul „Activități de arhitectură, inginerie și servicii de

consultanță tehnică legate de acestea".

La

data de 27 august 2008 ofițerii Serviciului de Investigare a Fraudelor din

cadrul I.P.J. Galați au efectuat un control la Punctele de lucru ale SC G. SRL

și SC G. 2005 SRL, administrate de inculpat. S-a constatat că în spațiul

amenajat funcționa un număr de 12 sisteme de calcul proprietate a SC G. SRL

achiziționate de la SC Q. SRL Galați la data de 09 aprilie 2008.

Inculpatul

a solicitat angajaților să realizeze capturi de ecran cu programele instalate

pe cele 12 sisteme de calcul iar apoi a predat organelor de poliție aceste

capturi de ecran.

La

control s-a stabilit că pe cele 12 sisteme de calcul este instalat sistemul de

operare Microsoft Windows XP Profesional și mai multe programe informatice

printre care Microsoft Office Pro 2003, Microsoft Office 2003 STD și Atocad în

diferite variante.

La

control, inculpatul a prezentat două facturi care atestă achiziționarea a 10

licențe Microsoft Windows XP Profesional, o licență Microsoft Windows XP Home

Edition, precum și o variantă inferioară față de cele instalate, respectiv

Microsoft Windows 98 SE.

Cu privire la programele informatice a prezentat 2 facturi

din

care rezultă achiziția a 2 programe

Microsoft Office și a precizat că

pentru celelalte programe nu deține

documente care să ateste utilizarea legală a acestora.

S-a constatat ca fiind instalate fără licență următoarele

programe aparținând părților vătămate M.C. și A.I.:

- Windows XP Profesional - 2 copii;

- Ofiice Pro 2003 - 10 copii;

- Ofiice 2003 STD - 1 copie;

- Auto CAD 2006 - 2 copii;

- Auto CAD 2004 - 9 copii;

- Auto CAD 2000 - 1 copie;

- Auto CAD Roster Design 2006 - 2 copii;

- Autodesk CAD Overlay 2000 - 1 copie.

În

drept, s-a reținut că fapta inculpatului G.I. care în calitate de administrator

la SC G. SRL Galați și SC G. 2005 SRL Galați a instalat și utilizat în mod

neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele societății fără a

deține consimțământul titularilor de drepturi de autor, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul

a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități:

instalare, stocare, rulare sau executare, afișare sau transmitere în rețea

internă prevăzută de art. 139

1

din Legea nr. 8/1996 modificată și

completată.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului

au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art.

72 C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei comise, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală. în acest sens se va avea în vedere faptul că

inculpatul a comis fapta infracțională conștient de faptul că în orice moment

este pasibil de control de specialitate, iar pericolul social concret rezultă

tocmai din această purtare prin a utiliza programe pentru calculator fără a

deține licență de instalare și utilizare. Inculpatul a recunoscut fapta

infracțională și a regretat-o.

S-a

reținut că în timpul urmăririi penale inculpatul a intrat în legalitate,

restabilind situația anterioară în sensul că a procedat la ștergerea

programelor instalate în mod nelegal astfel că acestuia nu-i mai sunt

aplicabile dispozițiile art. 170 C. proc. pen.

În

apărarea inculpatul a solicitat să se constate că a achitat prejudiciul cauzat

părților civile astfel că operează cauza de nepedepsire prevăzută de art. 143

1

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, sens în care a solicitat încetarea procesului

penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen.

Apărările

inculpatului nu au fost primite, fiind înlăturate, reținându-se că în timpul

urmăririi penale cât și a judecății, părțile civile M.C. și A.I. București s-

au constituit părți civile cu sumele de 6872 Euro

și respectiv 62335

Euro, depunând totodată la dosar și modalitățile de

calcul a prejudiciului cauzat (filele 52-53 dosar u.p. și filele 91-93 dosar

instanță).

Că,

la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză de specialitate care

trebuia să stabilească valoarea reală a

prejudiciului

cauzat, obiectivele expertizei fiind stabilite de inculpat.

Prin

raportul de expertiză în baza s-a stabilit că M.C. este păgubită cu 428 Euro și

A.I. cu 464 Euro, iar în baza acestor date inculpatul a achitat în contul

societăților aceste sume.

Lucrarea

expertului a fost contestată cu obiecțiuni de către părțile civile care au

arătat, printre altele, că expertul nu a avut în vedere dispozițiile art. 139

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 ce reprezintă temeiul de drept al

calculului prejudiciului cauzat.

În

răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că s-a limitat în a stabili

prejudiciul conform datelor stabilite de inculpat prin mijlocirea instanței și

că nemulțumirile părților civile nu au caracterul unor obiecțiuni.

Tribunalul coroborând proba cu expertiza contabilă efectuată

în cauză, cu modalitatea de calcul a prejudiciului depusă în detaliu de părțile

civile la dosar și cu dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

8/1996, dispoziție legală pe care expertul nu a avut-o în vedere la calculul

prejudiciului care constituia baza, izvorul procedurii de calcul al pagubei și

trebuia fi luat în calcul din oficiu fără vreo dispoziție specială anume, a

apreciat că expertul a stabilit subiectiv un prejudiciu fără temei legal, motiv

pentru care a apreciat că valoarea corectă a prejudiciului este cea stabilită

de părțile civile.

Pe

cale de consecință, s-a constatat achitarea parțială a prejudiciului,

inculpatul fiind obligat la plata diferenței în conformitate cu dispozițiile art.

14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ.

În aceste condiții,

reținând că inculpatul nu a înțeles să achite

prejudiciul real cauzat,

instanța nu a luat în calcul cererea de încetare a procesului penal întemeiat

pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) C. proc.

pen.

Împotriva

acestei sentințe penale inculpatul G.I. a declarat apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin apărătorul ales, că

instanța

de fond nu a făcut corect

aplicarea dispozițiilor legale în materie, în

sensul că trebuia să

constate că prejudiciul aferent drepturilor de autor încălcate de inculpat a

fost achitat prin achiziționarea ulterior a programelor în discuție, astfel

încât instanța nu trebuia să-l condamne pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, ci să înceteze procesul penal.

S-a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 609/2010 a Tribunalului

Galați și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11

pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i

1

))

C. proc. pen., prin aplicarea dispozițiilor art. 143

1

alin. (1) din

Legea nr. 8/1996.

Prin

decizia penală nr. 249/A din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost admis declarat de

inculpat, s-a desființat în parte sentința penală și, în rejudecare:

S-a

redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile M.C. de la 6.444

euro la 5.565,65 euro, plătibil în lei la data plății.

S-a

redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile A.I. de la suma de

61.861 euro la 55.414,65 Euro, plătibil în lei la data plății.

S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Verificând legalitatea

și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele invocate dar și

din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanță pe baza

analizei critice a probelor administrate a stabilit în mod corect situația de

fapt și a dat infracțiunii comise de inculpat încadrarea juridică

corespunzătoare.

Astfel,

cu ansamblul probator respectiv procesul-verbal de constatare, capturi de

ecran, facturi fiscale care atestă achiziționarea sistemelor de calcul și

parțial a programelor informatice, adresele de constituire de parte civilă a

părților vătămate, declarațiile martorilor H.V. și T.E., coroborat cu

recunoașterea a inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul

cercetării judecătorești, s-a demonstrat că inculpatul G.I. în calitatea sa de

administrator la SC G. SRL Galați și SC G. 2005 SRL Galați a instalat și

utilizat în mod neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele

societăților fără a deține consimțământul titularilor de drepturi de autor.

Fapta,

astfel expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator

în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau

executare, afișare sau transmitere în rețea internă, prevăzută de art. 139

1

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, text de lege enunțat în ședință

publică și în baza căruia în mod corect s-a procedat la condamnarea

inculpatului.

La

individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen. respectiv, dispozițiile părții generale a codului penal,

limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului,

gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează

sau atenuează răspunderea penală.

Astfel, instanța a ținut seama de circumstanțele concrete în care

a acționat inculpatul, cele privind natura faptei care relevă un grad de

pericol social relativ ridicat, precum și de datele care caracterizează

persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu un

statut socio - profesional bine structurat, cu un grad de instrucție superior,

iar în cursul procesului a manifestat o conduită procesuală corectă,

recunoscând și regretând fapta comisă.

În

raport de toate aceste criterii, în mod legal și temeinic instanța s-a orientat

la o pedeapsă spre minimul textului incriminator, apreciind că aceasta este de

natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de

legiuitor în art. 52 C. pen.

Totodată,

constatând că în cauză sunt realizate și cerințele art. 81 C. pen. atât cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate, natura acesteia, cât și cu privire la

circumstanțele personale ale inculpatului, corect instanța de fond, în raport

de toate aceste circumstanțe, dar și cele reale ale comiterii faptei, a

apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei.

Inculpatul,

prin apărător, a susținut că soluția ce s-ar fi impus în cauză era aceea a

încetării procesului penal întemeiat pe o cauză de nepedepsire (acoperirea

prejudiciului), invocând dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art.

10 lit. i) (corect art. 10

lit. i

1

))

C. proc. pen. și la art. 143

1

alin. (1) din Legea

nr. 8/1996,

chestiune care este în legătură directă cu modul de soluționare a laturii

civile.

S-a

argumentat, pe de o parte, că nu se poate vorbi de un prejudiciu câtă vreme

programele de calculator nu se mai comercializau. Pe de altă parte, s-a arătat

că scopul patrimonial al protejării dreptului de autor s-a realizat, chiar dacă

ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, prin achiziționarea de licențe

ale programelor în discuție, astfel că în raport de cuantumul pagubei stabilit

prin expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești,

prejudiciul creat celor două părți vătămate este acoperit.

În susținerea acestor apărări, inculpatul a

solicitat efectuarea

unei expertize tehnice judiciare IT.

Apreciind

că proba este utilă cauzei, cu precădere pentru clarificarea cuantumului

prejudiciului încercat de cele două părți vătămate, instanța de apel a admis

efectuarea expertizei tehnice judiciare IT.

Din

raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar N.G. rezultă că la

data punerii în funcțiune a sistemelor de calcul supuse controlului, programele

menționate în nota de constituire de parte civilă nu se mai comercializau,

fiind

retrase după piață încă din cursul

anului 2007, că aceste programe

ar fi putut fi descărcate gratuit de pe

internet, dar, având în vedere că imaginile capturate de organele de control nu

oferă detalii cu privire la natura variantei instalate, nu se poate preciza

dacă programele informatice au fost sau nu în varianta gratuită, cu

excepția programului Windows XP, a cărui versiune

nu s-a instalat

gratuit.

Expertul

a arătat că în lipsa unor date suficiente, nu poate preciza dacă programele

instalate erau sau nu funcționale la data controlului și că, la acel moment,

valoarea programelor Microsoft instalate pe calculatoarele inculpatului era în

sumă de 5.893,65 euro, iar a celor A.I. în sumă de 55.378,65 euro.

Este

adevărat că programele în discuție nu se mai comercializau oficial, fiind

retrase după piață, astfel cum a confirmat expertiza, dar, contrar susținerilor

apărării, instalarea fără licență a unui program pentru calculator care nu se

mai comercializează, nu este de natură să exonereze utilizatorul (care

nu deține autorizația titularului dreptului de

autor obținută prin plata

licenței) de la răspundere penală și civilă,

drepturile patrimoniale (protejate de legea specială) durând tot timpul vieții

autorului, iar după moartea acestuia, se transmit prin moștenire, conform legii

civile, pentru o perioadă de 70 de ani, conform dispozițiilor art. 25 din Legea

nr. 8/1996.

Chiar dacă expertul s-a aflat în imposibilitatea

să constate că

programele erau funcționale la data controlului, acest

fapt rezultă din declarațiile martorilor T.E., H.V. și ale inculpatului G.I.,

care au relatat că utilizau sistemele de operare și programele pentru

realizarea obiectului de activitate al firmei, programul Autocad fiind utilizat

mai rar pentru georeferențieri pe volum mare de informație.

De

asemenea, faptul că programele în discuție erau complete și nu în versiunea

demo, acestea fiind prezentate prin derulare, rezultă fără dubiu din procesul

verbal de constatare semnat fără obiecțiuni de către inculpat, în prezența

martorului asistent H.V., astfel că nu poate fi primită susținerea potrivit

căreia programele ar fi fost descărcate gratuit de pe internet și că deci nu ar

fi cauzat vreun prejudiciu.

De

altfel, inculpatul a declarat că nu a fost în măsură să achiziționeze legal

programele întrucât costurile fiind mari, firma nu și le putea permite.

Față

de cele mai sus reținute Curtea de Apel a constatat că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit.

i) (corect art. 10 lit. i

1

)) C. proc. pen. și la art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nefiind realizate condițiile încetării

procesului penal întemeiat pe o cauză de nepedepsire, sumele de 420 euro,

respectiv 464 euro, plătite de inculpat pe licențele achiziționate în cursul

procesului, constituind doar acoperirea unei mici părți din prejudiciul

încercat de părțile vătămate.

Conform

raportului de expertiză, valoarea programelor Microsoft instalate pe

calculatoarele verificate este în sumă de 5.893,65 euro, iar a celor A.I. în

sumă de 55.378,65 euro, sume care, astfel cum prevăd dispozițiile art. 139

9

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 constituie câștigul nerealizat de

fiecare dintre părțile vătămate.

Cum

prima instanță a obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantumul

solicitat, doar în baza adreselor prin care s-au

formulat constituirile de părți civile, Curtea apreciază că prejudiciul

material real încercat de părțile vătămate este cel stabilit de expert.

Curtea acceptă că prin fapta sa inculpatul a produs părților

vătămate și un prejudiciu moral astfel că în mod corect Tribunalul Ie-a acordat

și daune morale. Cu toate acestea, Curtea apreciază că sumele acordate cu acest

titlu sunt nejustificat de mari, urmând să le reducă la 100 euro pentru partea

civilă M.C. și la 500 euro pentru partea civilă A.I.

Constatând,

așadar, că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată, cuantumul

despăgubirilor civile acordate nereflectând paguba efectiv încercată, Curtea a

admis apelul inculpatului, conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând încetarea

procesului penal în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc. pen.,

combinat cu art. 143 alin. (1) și (3) și art. 139 din Legea nr. 8/1996.

La

dosar a fost depusă o adresă din partea intimatelor părți civile din care

rezultă că și-au recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune și nu mai au

pretențiile exprimate prin adresa nr. 2071 din 19 noiembrie 2008.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care

aceasta se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit

art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nu se pedepsește persoana

care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților

competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii

uneia dintre infracțiunile prev. de art. 139

6

, permițând

astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți

participanți.

De prevederile acestui alineat beneficiază,

conform art. 143

1

alin. (3) din aceeași lege, și persoanele

care au comis infracțiuni prevăzute la art. 139

9

, 140 și 141, în

condițiile în care se recuperează prejudiciul constatat.

Incidența

acestei cauze de nepedepsire este condiționată

exclusiv de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunile comise

de inculpat, fiind fără relevanță faza procesuală în care aceasta se întâmplă

(urmărire penală, judecata în fond sau în căile de atac).

În

speță, Curtea constată pe de o parte că inculpatul a fost trimis în judecată în

prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, iar pe de altă parte că pe parcursul soluționării

recursului, prejudiciul cauzat părților vătămate M.C. și A.I. prin activitatea

infracțională a inculpatului a fost recuperat, astfel cum rezultă în mod

explicit din adresa depusă la dosarul de recurs (fil.26).

Prin

urmare, în speță este incidență cauza de nepedepsire prev. de art. 143

1

alin. (3) cu referire la art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 8/1996,

sens în care recursul declarat de inculpat este fondat, va fi admis conform art.

385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecința casării integrale

a hotărârilor pronunțate și a încetării procesul penal pornit împotriva

inculpatului G.I. pentru infracțiunea prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit.

i

1

) C. proc. pen. rap. la art. 143

1

alin. (3) din Legea nr.

8/1996.

Va

constata acoperit prejudiciul cauzat părților civile

M.C. și A.I. .

în baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat în fond, cele ocazionate de soluționarea recursului său

urmând a rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul G.I.

Împotriva

deciziei penale nr. 249/A din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează

în totalitate decizia atacată și sentința penală nr. 609 din 10 decembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Galați și, rejudecând:

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i

1

)

C. proc. pen. rap. la art. 143

1

alin. (3) din Legea nr. 8/1996

încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I.

pentru infracțiunea prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996.

Constată

acoperit prejudiciul cauzat părților civile

M.C.

și A.I.

În

baza art. 192 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de

soluționarea recursului, rămân în sarcina

acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 21 iunie 2012.