ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 2 aprilie

2009, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpata M.L. la o pedeapsă de 5.000 RON

amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

9

din

Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C.

civ., inculpata a fost obligată la plata sumei de 11.775 euro, despăgubiri

civile, către partea civilă A.I. și, respectiv, suma de 4.196 euro, despăgubiri

civile către partea civilă M.C.

În esență, prima

instanță a reținut că inculpata, în calitate de administrator la SC M.B. SRL

Șimleul Silvaniei, a reprodus neautorizat pe mai multe calculatoare, cedate și

folosite în cadrul societății comerciale, programe de calculator W.X.P., O. și

A.

Curtea de Apel Cluj,

secția penală, prin Decizia penală nr. 24/A din 25 februarie 2010, admițând

apelul declarat de inculpată, împotriva sentinței sus-menționate, a desființat

sentința atacată, sub aspectul soluționării acțiunii civile, în sensul că a

admis, în parte, cererea celor două părți civile și a obligat-o pe inculpată să

plătească 3.744,23 euro părții civile A.I. și 2.690,8 euro părții civile M.C.

Prin recursul

declarat, inculpata a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că dintre

cele cinci calculatoare găsite la sediul firmei, în momentul controlului, două

calculatoare erau proprietatea SC M.B. SRL, iar celelalte trei erau

proprietatea inculpatei, așa cum rezultă din dovada achiziționării acestora din

Germania. Referitor la nevalabilitatea licențelor asupra programelor de

calculator, achiziționate în Germania, recurenta a învederat că acestea sunt

valabile, atât în România, cât și în Germania, precum și în orice alt stat

membru al Uniunii Europene.

Recursul inculpatei

este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele nu au evaluat corect gradul de

pericolul social al faptei, care prin conținutul ei concret, prin urmările

produse, scopul avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatei,

nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel, în raport cu

modul de folosire a programelor de calculator W.X.P., O. și A., de scopul

urmărit și de rezultatul produs, precum și de datele privind persoana și

conduita inculpatei, care are studii superioare, este căsătorită și nu are

antecedente penale, cu o activitate și conduită bună anterior săvârșirii

faptei, instanțele ar fi trebuit să constate că, prin conținutul ei concret,

fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

datorită atingerii minime aduse valorilor sociale protejate de lege, fiind

lipsită în mod vădit de importanță și că este suficientă aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ pentru a asigura reeducarea inculpatei.

Totodată, din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au soluționat greșit

latura civilă a cauzei.

Sub acest aspect,

instanțele au obligat-o pe inculpată să plătească despăgubiri celor două părți

civile, deși la dosar există probe, care justifică obligarea inculpatei doar la

plata sumei de 1.122 euro către partea civilă M.C.

Așa fiind, instanțele

au pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care urmează să

fie admis recursul inculpatei și să fie casate hotărârile atacate, privitor la

condamnarea inculpatei și la modul de rezolvare a laturii civile a cauzei.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire la

art. 18

1

C. pen., urmează a se dispune achitarea inculpatei M.L.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

9

alin. (9) din Legea nr.

8/1996, modificată, de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a

programelor pe calculator.

În baza art. 91 lit. c) cu referire la art. 18

1

C. pen. și la art. 13 C. pen., se va aplica inculpatei M.L. amenda

administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

Se va admite, în

parte, cererea părții civile M.C. și va fi obligată inculpata la plata sumei de

1.122 euro sau echivalentul în lei la data plății și înlăturată dispoziția de

obligarea a inculpatei la plata celorlalte sume cu titlu de despăgubiri civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta inculpată M.L. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 25

februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 31 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului

Sălaj, secția penală, privitor la condamnarea inculpatei M.L. și la modul de

rezolvare a laturii civile a cauzei.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire la

art. 18

1

C. pen., achită pe inculpata M.L. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 139

9

alin. (9) din Legea nr. 8/1996, modificată,

de reproducere neatorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator.

În baza art. 91 lit. c) cu referire la art. 18

1

C. pen. și la art. 13 C. pen., aplică inculpatei M.L. amenda administrativă, în

cuantum de 1.000 RON.

Admite, în parte, cererea părții civile M.C. și

obligă inculpata la plata sumei de 1.122 sau echivalentul în lei la data

plății.

Respinge celelalte

pretenții formulate de părțile civile A.I. și M.C.

În baza art. 129

alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., obligă inculpata la plata sumei de 500

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile

judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iunie 2010.