ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3194/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3194/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 3 august
2008 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări
sociale, pentru minori și familie, reclamantul D.A. a solicitat restituirea
taxei judiciare de timbru în sumă de 15.336 RON, aferentă apelului declarat
împotriva Sentinței civile nr. 877 din 30 martie 2004 a Judecătoriei Vișeu de
Sus, la plata căreia a fost obligat prin încheierea din 30 august 2004,
raportat la valoarea bunurilor ce compun masa succesorală, indicată de acesta
la solicitarea instanței.
În motivarea cererii,
reclamantul a învederat că a formulat numeroase cereri de restituire, în
condițiile în care acțiunea sa a fost respinsă pe excepția autorității de lucru
judecat, nefiind cercetat fondul pretențiilor.
Prin Încheierea din
10 iulie 2009, pronunțată în Dosar nr. 7466/33/2004, Curtea de Apel Cluj,
secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a
respins cererea formulată de reclamantul D.A.
În motivarea acestei
soluții, instanța a reținut că, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și nu în
funcție de soluția pronunțată în cauză.
Pe de altă parte,
reclamanții nu au solicitat scutire, eșalonare, amânare a plății taxei în
sensul art. 21 din lege și nici nu au formulat cale de atac împotriva modului
de stabilire al taxei.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs reclamantul D.A., în care reia susținerile făcute
în cererea de restituire adresată Curții de apel, în sensul că în mod greșit i
s-a respins cererea de restituire a taxei de timbru întrucât acțiunea sa nu a
fost soluționată pe fond, ci pe excepția autorității de lucru judecat.
Analizând hotărârea
atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins
ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul
potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești
sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe
datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se
plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de
instanță, de regulă primul termen de judecată.
Cuantumul taxelor de
timbru este stabilit de aceeași lege care, în art. 2, prevede că acțiunile și
cererile evaluabile în bani se taxează în raport cu valoarea pretinsă de
titularul cererii.
În prezenta cauză,
acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect stabilirea masei succesorale
de pe urma defunctei Danci Ioan și, față de valoarea bunurilor indicată de
reclamanți, a fost stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru.
În conformitate cu
dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, modificată și completată, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare
de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită
nu era datorată,
b) când s-a plătit
mai mult decât cuantumul legal,
c) când acțiunea sau
cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții
legale,
d) când, în procesul
de divorț părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat,
e) când contestația
la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Art. 30 din Normele
Metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997 prevede că sumele achitate cu
titlu de taxe judiciare de timbru se restituie numai în cazurile prevăzute de
lege.
Taxele judiciare de
timbru datorate în litigii deduse judecății se stabilesc de către instanța
judecătorească, iar împotriva modului de stabilire a acestora, se poate formula
cerere de reexaminare în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,
în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa ori de la data
comunicării sumei datorate.
În speță, reclamanții
nu au formulat cerere de reexaminare.
Având în vedere că
cererea de restituire a sumelor reprezentând taxă judiciară de timbru nu se
încadrează între cazurile expres prevăzute de art. 23 din Legea nr. 146/1997,
în mod corect s-a dispus respingerea acestei cereri, astfel că recursul dedus
judecății se dovedește a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantul D.A. împotriva Încheierii din 10 iulie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 mai 2010.
Procesat de GGC - LM