ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4047/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele L.E. și I.J. au solicitat

instanței, respectiv Judecătoriei Miercurea Ciuc (Dosar nr. 2067/258/2007),

rectificarea înscrierii efectuate prin încheierea CF din 1996 în favoarea

pârâtei SC A.C. SA și încheierea din 2003 în favoarea SC A.M. SRL teren

transnotat în CF și restabilirea situației anterioare. În cadrul acestei

acțiuni, în baza art. 2 Decretul nr. 167/1958, s-a invocat și nulitatea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis

de Ministerul Agriculturii și Alimentației cu nr. 1103, adoptat prin H.G. nr.

192/1995, precizând că acest imobilul a trecut în proprietatea statului fără

titlu valabil, cu violarea prevederilor Constituției din 1948 și ale art. 481

C. civ..

Pârâtele SC A.C. SA

și SC A.M. SRL au formulat întâmpinare prin care au invocat excepțiile

tardivității introducerii cererii și a inadmisibilității pentru lipsa plângerii

prealabile.

Prin sentința civilă

nr. 172 din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele

L.E. și I.J., în contradictoriu cu pârâții SC A.M. SRL, SC A.C. SA și

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamantele nu au putut face

dovada realizării procedurii prealabile.

Pe de altă parte,

acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de 1 an de la data luării

la cunoștință a actului administrativ atacat, termen instituit de prevederile art.

11 alin. (2) Legea nr. 554/2004.

Împotriva hotărâri

instanței de fond reclamantele L.E. și I.J. au declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 7 alin.

(1) Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente,

revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data

comunicării acesteia.

În cauză, recurenții

nu au făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Așadar,

neîndeplinirea de către recurenți a acestei cerințe procedurale a fost corect

constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de

pârâți.

Recurenții au avut

cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de

pârâți.

Cu toate acestea,

recurenții nu au formulat apărări și nu au prezentat dovezi privind

îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12

alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 C. proc. civ. potrivit

cărora: „sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea

unei proceduri prealabile”.

De asemenea, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că acțiunea a fost

formulată după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2)

Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.E. și I.J. împotriva sentinței civile nr. 172 din 3 decembrie 2010

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

septembrie

2011.