ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului Timiș, ulterior precizată, reclamanta SC S. CO SA Timișoara
a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.S.V.S.A. Timiș, A.N.S.V.S.A., respectiv
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să se constate că cele 18 contracte
de concesiune enumerate în petitul acțiunii nu sunt reziliate, obligarea la întocmirea
celor 18 acte adiționale la contractele de concesiune și a celor cu privire la identificarea
și înregistrarea animalelor pentru cele 18 circumscripții concesionate, cu obligarea
la plata tuturor acțiunilor efectuate de reclamantă în calitate de concesionar.
La termenul de judecată
din 26 februarie 2008, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat
că obiectul acțiunii îl constituie în principal obligarea pârâtelor la recunoașterea
celor 18 contracte de concesiune ca fiind valide, că nu au fost reziliate și, pe
cale de consecință, obligarea pârâtei A.D.S la întocmirea actelor adiționale la
contractele de preluare a drepturilor și obligațiilor de la M.A.A.P. în baza ordinului
din 10 ianuarie 2002, precum și obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să întocmească actele
adiționale la contractele de concesionare privind identificarea și înregistrarea
animalelor în baza Legii nr. 127/2005.
A mai precizat reclamanta
că renunță la capătul de cerere privind obligarea D.S.V.S.A. Timiș la plata acțiunilor
efectuate., pe considerentul că prin încheierea actelor adiționale se creează cadrul
juridic necesar în acest sens.
Prin sentința civilă
nr. 531 din 06 septembrie 2008, Tribunalul Timiș, a admis excepția necompetenței
materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acțiunii,
s-a arătat că societatea a încheiat la data de 01 septembrie 1999 cu Ministerul
Agriculturii și Alimentației, în urma câștigării licitațiilor la un număr de 19
circumscripții sanitar-veterinare din județul Timiș, 19 contracte de concesionare
pentru activitățile sanitar - veterinare publice de interes național și al bunurilor
imobile destinate asistentei sanitar-veterinare la circumscripțiile din 19 localități,
devenind astfel concesionarul acestor contracte în raport cu concedentul Ministerul
Agriculturii și Alimentației.
A mai precizat reclamanta
că de la data concesionării decontarea contravalorii acțiunilor efectuate conform
contractelor de concesionare a fost făcută lunar de către D.S.V.S.A. Timiș, pe baza
deconturilor întocmite și aprobate și a facturilor emise de societate, ulterior
datei de 01 ianuarie 2006 fiind introdusă o nouă acțiune sanitar - veterinară de
interes național, pentru care s-a refuzat întocmirea actelor adiționale la contracte,
nefiind achitate lucrările efectuate.
Pentru acțiunea de identificare
și înregistrare a animalelor, D.S.V.S.A. Timiș refuză întocmirea deconturilor și
facturarea valorii acestora pentru 18 circumscripții, pe motiv că A.N.S.V.S.A. nu
s-a subrogat în drepturile A.D.S., care nu s-a subrogat în drepturile Ministerului
Agriculturii și Alimentației.
A apreciat reclamanta
că în urma protocoalelor de predare-primire intervenite în baza legii prin subrogare,
societatea, în calitate de concesionar, trebuia notificată direct de către concedent
despre orice modificare a clauzelor contractuale.
Totodată, din anul 1999,
de la data încheierii contractelor de concesiune, societatea și-a îndeplinit cu
prisosință obligațiile asumate potrivit clauzelor contractuale, neexistând și nefiindu-le
comunicată din partea concedentului neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă
nr. 55 din 23 februarie 2009, a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ
și fiscal, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată
de pârâți și a admis acțiunea formulată de SC S. CO SA Timișoara, așa cum aceasta
a fost precizată.
Totodată, prima instanță
a constatat că nu a operat rezilierea contractelor de concesiune, obligând pârâta
A.D.S. la întocmirea actelor adiționale la contractele de concesionare de preluare
a drepturilor și obligațiilor de la M.A.A.P. în baza ordinului din 10 ianuarie 2002
și pe pârâta A.N.S.V.S.A., prin D.S.V.S.A. Timiș să întocmească actele adiționale
la contractele de concesionare menționate privind identificarea și înregistrarea
animalelor.
S-a luat act de renunțarea
reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea D.S.V.S.A.
Timiș, la plata acțiunilor efectuate de către reclamantă.
Motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței de fond.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut că între Ministerul Agriculturii și Pădurilor
și A.D.S. s-a încheiat Protocolul de predare-primire din 13 februarie 2002 și
din 12 februarie 2002 prin care pârâta A.D.S. a preluat contractele de concesionare
a unor activități sanitar veterinare publice de interes național și a unor bunuri
proprietate publică încheiate de către M.A.A.P.. de către concedent.
S-a constatat că în ceea
ce o privește pe reclamantă, A.D.S. a perfectat un singur act adițional și anume
din 30 octombrie 2003 la contractul de concesionare din 01 septembrie 1999, subrogându-se
în drepturile și obligațiile concedentului inițial M.A.A.P. doar în privința acestui
contract în care reclamanta are calitatea de concesionar.
Totodată, față de împrejurarea
că M.A.A.P., a aprobat propunerea de reziliere a celor 18 contracte de concesionare
perfectate de către reclamantă, ADS nu a încheiat acte adiționale, nesubrogându-se
în drepturile și obligațiile concedentului inițial, împrejurare care a atras și
atitudinea pârâtei ANSVS, prin DSV Timiș.
A mai constatat judecătorul
fondului că pârâtul M.A.A.P. nu a anulat procedura de atribuire către reclamantă
a celor 18 contracte de concesionare, astfel cum i s-a propus prin procesul verbal
întocmit de Curtea de Conturi în urma controlului efectuat, ci a aprobat doar propunerea
făcută de către pârâta A.N.S.V. de a rezilia contractele de concesionare perfectate
cu societatea.
Analizând dispozițiile
Legii nr. 219/1998 și prevederile contractuale, prima instanță a concluzionat în
sensul că rezilierea contractelor de concesiune încheiate poate să intervină în
urma introducerii unei acțiuni în justiție în cadrul căreia instanța competentă
să constate neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către părți, iar denunțarea
unilaterală de către concedent poate interveni doar în cazul în care interesul național
sau local o impune, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului.
A constatat prima instanță
că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea unei denunțări
unilaterale, iar că pârâtul M.A.A.P. nu a introdus vreo acțiune în justiție care
să aibă ca obiect rezilierea contractelor încheiate ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor
contractuale de către concesionar.
Recursul formulat de pârâta
D.S.V.S.A. Timiș.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a criticat sentința
Curții de Apel din perspectiva obligării A.N.S.V.S.A., prin D.S.V.S.A. Timiș să
întocmească actele adiționale la contractele de concesiune privind identificarea
și înregistrarea animalelor.
Recurenta consideră că
nu este posibilă îndeplinirea obligației în lipsa subrogării A.D.S. în drepturile
și obligațiile concedentului, conform prevederilor art. II alin. (3) din Legea
nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea
O.G. nr. 42/2004.
Recursul formulat de pârâta
A.N.S.V.S.A.
Recurenta consideră că
nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Se arată că, întrucât
A.D.S. nu este parte în cele 18 contracte de concesiune atribuite SC S. CO SA, recurenta
nu se poate subroga în drepturile și obligațiile acesteia prin încheierea de acte
adiționale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 127/2005.
Pe fondul cauzei, recurenta
consideră, contrar celor reținute de instanța de fond, că rezilierea contractelor
de concesiune a avut loc.
Recursul formulat de pârâta
A.D.S.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța s-a pronunțat
în mod greșit cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive
a A.D.S., deoarece nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată
în raportul dedus judecății.
Recurenta nu are calitate
de concedent în cele 18 contracte aflate în litigiu.
Procedura de atribuire
a celor 18 contracte a fost anulată prin aprobarea notei din 5 noiembrie 2007, însă
rezilierea contractelor nu s-a produs, iar recurenta, datorită notei de constatare
a Curții de Conturi nu a preluat cele 18 contracte de concesiune.
Recurenta a mai arătat
că nu a emis facturi pentru plata redevenței pentru perioada 2002 – 2008, pentru
cele 18 circumscripții sanitar-veterinare.
Întâmpinarea formulată
de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Intimatul solicită admiterea
excepției lipsei calității sale procesuale pasive, admiterea recursurilor și respingerea
acțiunii ca urmare a constatărilor făcute de Curtea de Conturi, act ce nu a fost
contestat, ce a condus la nulitatea tuturor contractelor încheiate.
Se mai susține că instanța
de fond ar fi trebuit să constatate că reclamanta este în culpă, cum s-a reținut
la lit. b) din actul de control încheiat de Curtea de Conturi.
Întâmpinarea formulată
de reclamanta SC S. CO SA.
Intimata-reclamantă a
solicitat respingerea recursurilor promovate, respingerea excepțiilor lipsei calității
procesuale pasive invocată de recurente și intimatul-pârât.
Admiterea acțiunii este
corectă, deoarece nu a operat rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune,
acțiunile concesionate au fost efectuate de reclamantă și nu au existat alți concesionari.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Asupra recursului formulat
de pârâta A.D.S.
Conform dovezii de primire
a comunicării sentinței atacate aflată în dosarul de fond, rezultă că recurenta
A.D.S. a primit comunicarea în data de 10 martie 2009, iar recursul a fost declarat
și motivat la 27 martie 2009, mai târziu cu 1(una) zi peste termenul legal de declarare
a recursului de 15 zile.
În consecință, urmează
ca recursul formulat de pârâta A.D.S. să fie respins ca tardiv formulat.
Cu privire la recursurile
formulate de pârâtele D.S.V. Timiș și A.N.S.V.S.A.
Din cuprinsul adresei
din 12 noiembrie 2001 a A.N.S.V. înregistrată la D.S.V. Timiș din 23 noiembrie 2001
rezultă că M.A.A.P., în calitate de concedent, a aprobat rezilierea celor 18 contracte
de concesiune.
Această împrejurare a
fost adusă la cunoștința intimatei-reclamante prin adresa din 17 octombrie 2002,
arătându-se și faptul că până la o nouă concesionare s-a stabilit ca societatea
să continue activitatea.
Rezilierea unilaterală
a contractelor, ca modalitate de încetare a celor 18 contracte de concesiune, este
prevăzută chiar în cuprinsul acestora.
Nu are relevanță împrejurarea
că, în fapt, concesionarul nu a fost despăgubit astfel cum stipulează art. 9 din
contractele de concesiune.
Neplata despăgubirii nu
atrage nevalabilitatea actului de reziliere unilaterală a celor 18 contracte de
concesiune.
Societatea comercială
cunoștea despre existența voinței concedentului de reziliere a contractelor încă
din anul 2002. Faptul că i s-a permis acesteia continuarea activității până la încheierea
unor noi contracte de concesiune, în urma unei noi licitații, a determinat reclamanta
să nu solicite plata despăgubirilor.
Se constată astfel, contrar
celor reținute de instanța de fond, că nu era necesară introducerea unei acțiuni
în justiție pentru rezilierea contractelor, având în vedere că, ne aflăm pe tărâmul
dreptului administrativ, iar contractele încheiate sunt administrative și conțin
dispoziții derogatorii de la prevederile C. civ.
Este adevărat că M.A.A.P.
avea obligația legală să organizeze o nouă licitație și nu să perpetueze în timp
o situație incertă ce a determinat-o pe reclamantă să introducă prezenta acțiune
în justiție.
Poziția recurentei-pârâte
A.D.S. este însă corect și nu poate fi obligată să se subroge în drepturile și obligațiile
concedentului M.A.A.P. în cazul unor contracte ce au fost reziliate unilateral.
Situația incertă reținută
și de instanța de fond nu este legată însă de rezilierea contractelor, ci de faptul
că nu a fost organizată o nouă licitație și nu s-au încheiat noi contracte de concesiune.
Excepția lipsei calității
procesuale pasive invocată de recurenta A.N.S.V.S.A. nu poate fi primită în raport
de obiectul acțiunii, care urmărește obligarea autorităților la întocmirea actelor
adiționale.
Împrejurarea că recurenta
A.D.S. nu a preluat cele 18 contracte nu conduce la admiterea excepției lipsei calității
procesuale pasive a recurentei A.N.S.V.S.A., ci la respingerea acțiunii reclamantei
pe fond, ca neîntemeiată.
Față de toate acestea,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se
admite recursurile analizate, a se casa sentința recurată și a se respinge acțiunea
ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de D.S.V.S.A. Timiș și A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 55 din 23 februarie
2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și pe fond respinge acțiunea reclamantei.
Respinge recursul declarat
de A.D.S. ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 noiembrie 2009.