ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, ulterior precizată, reclamanta SC S. CO SA Timișoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.S.V.S.A. Timiș, A.N.S.V.S.A., respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să se constate că cele 18 contracte de concesiune enumerate în petitul acțiunii nu sunt reziliate, obligarea la întocmirea celor 18 acte adiționale la contractele de concesiune și a celor cu privire la identificarea și înregistrarea animalelor pentru cele 18 circumscripții concesionate, cu obligarea la plata tuturor acțiunilor efectuate de reclamantă în calitate de concesionar.

La termenul de judecată din 26 februarie 2008, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că obiectul acțiunii îl constituie în principal obligarea pârâtelor la recunoașterea celor 18 contracte de concesiune ca fiind valide, că nu au fost reziliate și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei A.D.S la întocmirea actelor adiționale la contractele de preluare a drepturilor și obligațiilor de la M.A.A.P. în baza ordinului din 10 ianuarie 2002, precum și obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să întocmească actele adiționale la contractele de concesionare privind identificarea și înregistrarea animalelor în baza Legii nr. 127/2005. A mai precizat reclamanta că renunță la capătul de cerere privind obligarea D.S.V.S.A.

Timiș la plata acțiunilor efectuate., pe considerentul că prin încheierea actelor adiționale se creează cadrul juridic necesar în acest sens. Prin sentința civilă nr. 531 din 06 septembrie 2008, Tribunalul Timiș, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că societatea a încheiat la data de 01 septembrie 1999 cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, în urma câștigării licitațiilor la un număr de 19 circumscripții sanitar-veterinare din județul Timiș, 19 contracte de concesionare pentru activitățile sanitar - veterinare publice de interes național și al bunurilor imobile destinate asistentei sanitar-veterinare la circumscripțiile din 19 localități, devenind astfel concesionarul acestor contracte în raport cu concedentul Ministerul Agriculturii și Alimentației. A mai precizat reclamanta că de la data concesionării decontarea contravalorii acțiunilor efectuate conform contractelor de concesionare a fost făcută lunar de către D.S.V.S.A.

Timiș, pe baza deconturilor întocmite și aprobate și a facturilor emise de societate, ulterior datei de 01 ianuarie 2006 fiind introdusă o nouă acțiune sanitar - veterinară de interes național, pentru care s-a refuzat întocmirea actelor adiționale la contracte, nefiind achitate lucrările efectuate. Pentru acțiunea de identificare și înregistrare a animalelor, D.S.V.S.A. Timiș refuză întocmirea deconturilor și facturarea valorii acestora pentru 18 circumscripții, pe motiv că A.N.S.V.S.A. nu s-a subrogat în drepturile A.D.S., care nu s-a subrogat în drepturile Ministerului Agriculturii și Alimentației. A apreciat reclamanta că în urma protocoalelor de predare-primire intervenite în baza legii prin subrogare, societatea, în calitate de concesionar, trebuia notificată direct de către concedent despre orice modificare a clauzelor contractuale.

Totodată, din anul 1999, de la data încheierii contractelor de concesiune, societatea și-a îndeplinit cu prisosință obligațiile asumate potrivit clauzelor contractuale, neexistând și nefiindu-le comunicată din partea concedentului neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale. 3. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 55 din 23 februarie 2009, a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți și a admis acțiunea formulată de SC S. CO SA Timișoara, așa cum aceasta a fost precizată. Totodată, prima instanță a constatat că nu a operat rezilierea contractelor de concesiune, obligând pârâta A.D.S.

la întocmirea actelor adiționale la contractele de concesionare de preluare a drepturilor și obligațiilor de la M.A.A.P. în baza ordinului din 10 ianuarie 2002 și pe pârâta A.N.S.V.S.A., prin D.S.V.S.A. Timiș să întocmească actele adiționale la contractele de concesionare menționate privind identificarea și înregistrarea animalelor. S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea D.S.V.S.A. Timiș, la plata acțiunilor efectuate de către reclamantă. 4. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între Ministerul Agriculturii și Pădurilor și A.D.S. s-a încheiat Protocolul de predare-primire din 13 februarie 2002 și din 12 februarie 2002 prin care pârâta A.D.S.

a preluat contractele de concesionare a unor activități sanitar veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică încheiate de către M.A.A.P.. de către concedent. S-a constatat că în ceea ce o privește pe reclamantă, A.D.S. a perfectat un singur act adițional și anume din 30 octombrie 2003 la contractul de concesionare din 01 septembrie 1999, subrogându-se în drepturile și obligațiile concedentului inițial M.A.A.P. doar în privința acestui contract în care reclamanta are calitatea de concesionar. Totodată, față de împrejurarea că M.A.A.P., a aprobat propunerea de reziliere a celor 18 contracte de concesionare perfectate de către reclamantă, ADS nu a încheiat acte adiționale, nesubrogându-se în drepturile și obligațiile concedentului inițial, împrejurare care a atras și atitudinea pârâtei ANSVS, prin DSV Timiș.

A mai constatat judecătorul fondului că pârâtul M.A.A.P. nu a anulat procedura de atribuire către reclamantă a celor 18 contracte de concesionare, astfel cum i s-a propus prin procesul verbal întocmit de Curtea de Conturi în urma controlului efectuat, ci a aprobat doar propunerea făcută de către pârâta A.N.S.V. de a rezilia contractele de concesionare perfectate cu societatea. Analizând dispozițiile Legii nr. 219/1998 și prevederile contractuale, prima instanță a concluzionat în sensul că rezilierea contractelor de concesiune încheiate poate să intervină în urma introducerii unei acțiuni în justiție în cadrul căreia instanța competentă să constate neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către părți, iar denunțarea unilaterală de către concedent poate interveni doar în cazul în care interesul național sau local o impune, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului.

A constatat prima instanță că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea unei denunțări unilaterale, iar că pârâtul M.A.A.P. nu a introdus vreo acțiune în justiție care să aibă ca obiect rezilierea contractelor încheiate ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către concesionar. Recursul formulat de pârâta D.S.V.S.A. Timiș. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a criticat sentința Curții de Apel din perspectiva obligării A.N.S.V.S.A., prin D.S.V.S.A. Timiș să întocmească actele adiționale la contractele de concesiune privind identificarea și înregistrarea animalelor. Recurenta consideră că nu este posibilă îndeplinirea obligației în lipsa subrogării A.D.S.

în drepturile și obligațiile concedentului, conform prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 42/2004. Recursul formulat de pârâta A.N.S.V.S.A. Recurenta consideră că nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă. Se arată că, întrucât A.D.S. nu este parte în cele 18 contracte de concesiune atribuite SC S. CO SA, recurenta nu se poate subroga în drepturile și obligațiile acesteia prin încheierea de acte adiționale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 127/2005. Pe fondul cauzei, recurenta consideră, contrar celor reținute de instanța de fond, că rezilierea contractelor de concesiune a avut loc.

Recursul formulat de pârâta A.D.S. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța s-a pronunțat în mod greșit cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.D.S., deoarece nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul dedus judecății. Recurenta nu are calitate de concedent în cele 18 contracte aflate în litigiu. Procedura de atribuire a celor 18 contracte a fost anulată prin aprobarea notei din 5 noiembrie 2007, însă rezilierea contractelor nu s-a produs, iar recurenta, datorită notei de constatare a Curții de Conturi nu a preluat cele 18 contracte de concesiune. Recurenta a mai arătat că nu a emis facturi pentru plata redevenței pentru perioada 2002 – 2008, pentru cele 18 circumscripții sanitar-veterinare.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Intimatul solicită admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, admiterea recursurilor și respingerea acțiunii ca urmare a constatărilor făcute de Curtea de Conturi, act ce nu a fost contestat, ce a condus la nulitatea tuturor contractelor încheiate. Se mai susține că instanța de fond ar fi trebuit să constatate că reclamanta este în culpă, cum s-a reținut la lit. b) din actul de control încheiat de Curtea de Conturi. Întâmpinarea formulată de reclamanta SC S. CO SA. Intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor promovate, respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocată de recurente și intimatul-pârât.

Admiterea acțiunii este corectă, deoarece nu a operat rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune, acțiunile concesionate au fost efectuate de reclamantă și nu au existat alți concesionari. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Asupra recursului formulat de pârâta A.D.S. Conform dovezii de primire a comunicării sentinței atacate aflată în dosarul de fond, rezultă că recurenta A.D.S. a primit comunicarea în data de 10 martie 2009, iar recursul a fost declarat și motivat la 27 martie 2009, mai târziu cu 1(una) zi peste termenul legal de declarare a recursului de 15 zile. În consecință, urmează ca recursul formulat de pârâta A.D.S. să fie respins ca tardiv formulat. Cu privire la recursurile formulate de pârâtele D.S.V.

Timiș și A.N.S.V.S.A. Din cuprinsul adresei din 12 noiembrie 2001 a A.N.S.V. înregistrată la D.S.V. Timiș din 23 noiembrie 2001 rezultă că M.A.A.P., în calitate de concedent, a aprobat rezilierea celor 18 contracte de concesiune. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința intimatei-reclamante prin adresa din 17 octombrie 2002, arătându-se și faptul că până la o nouă concesionare s-a stabilit ca societatea să continue activitatea. Rezilierea unilaterală a contractelor, ca modalitate de încetare a celor 18 contracte de concesiune, este prevăzută chiar în cuprinsul acestora. Nu are relevanță împrejurarea că, în fapt, concesionarul nu a fost despăgubit astfel cum stipulează art. 9 din contractele de concesiune.

Neplata despăgubirii nu atrage nevalabilitatea actului de reziliere unilaterală a celor 18 contracte de concesiune. Societatea comercială cunoștea despre existența voinței concedentului de reziliere a contractelor încă din anul 2002. Faptul că i s-a permis acesteia continuarea activității până la încheierea unor noi contracte de concesiune, în urma unei noi licitații, a determinat reclamanta să nu solicite plata despăgubirilor. Se constată astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, că nu era necesară introducerea unei acțiuni în justiție pentru rezilierea contractelor, având în vedere că, ne aflăm pe tărâmul dreptului administrativ, iar contractele încheiate sunt administrative și conțin dispoziții derogatorii de la prevederile C. civ.

Este adevărat că M.A.A.P. avea obligația legală să organizeze o nouă licitație și nu să perpetueze în timp o situație incertă ce a determinat-o pe reclamantă să introducă prezenta acțiune în justiție. Poziția recurentei-pârâte A.D.S. este însă corect și nu poate fi obligată să se subroge în drepturile și obligațiile concedentului M.A.A.P. în cazul unor contracte ce au fost reziliate unilateral. Situația incertă reținută și de instanța de fond nu este legată însă de rezilierea contractelor, ci de faptul că nu a fost organizată o nouă licitație și nu s-au încheiat noi contracte de concesiune. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta A.N.S.V.S.A. nu poate fi primită în raport de obiectul acțiunii, care urmărește obligarea autorităților la întocmirea actelor adiționale.

Împrejurarea că recurenta A.D.S. nu a preluat cele 18 contracte nu conduce la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei A.N.S.V.S.A., ci la respingerea acțiunii reclamantei pe fond, ca neîntemeiată. Față de toate acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursurile analizate, a se casa sentința recurată și a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.S.V.S.A. Timiș și A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 55 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea reclamantei. Respinge recursul declarat de A.D.S. ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.