ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4443/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 iunie 2009, reclamantul

P.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Judecătoria Beiuș, E.V., V.D. și

Ministerul Apărării Naționale – Secția Pensii Militare și alte Drepturi Sociale

să se dispună anularea Încheierii Camerei de Consiliu a Judecătoriei Beiuș din data

de 13 mai 2009, suspendarea acestei încheieri și a popririi pe pensia militară până

la soluționarea acțiunii, anularea adeverinței nr. P 34959 din 13 noiembrie 2007

emisă de ministerul pârât și obligarea pârâților la plata de daune materiale și

morale în sumă de 404.749 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin actele contestate i-au fost vătămate drepturi recunoscute

de lege și interese legitime , astfel că se impune anularea acestora.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a adeverinței din 16

septembrie 2007 emisă de Colegiul Național Samuil Vulcan și a adresei din 29 octombrie

2007 emisă de Judecătoria Beiuș, invocând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin hotărârea nr. 20/CA/2010

– PI din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate și a respins ca inadmisibilă

acțiunea în anulare formulată de reclamant.

Hotărând astfel, instanța

de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 pentru excepția de nelegalitate invocată de reclamant,

întrucât soluționarea litigiului nu depinde de legalitatea actelor administrative

atacate pe cale incidentală.

Acțiunea în anulare a

fost respinsă în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 18 din Legea

nr. 554/2004, cu motivarea că actele juridice deduse judecății nu pot constitui

obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.

Astfel, s-a avut în vedere

că încheierea dată de Judecătoria Beiuș este o hotărâre judecătorească împotriva

căreia se poate exercita calea de atac prevăzută de lege, iar adeverința nr.

din 13 noiembrie 2007 emisă de Ministerul Apărării nu întrunește caracteristicile

unui act administrativ supus controlului judiciar, fiind întocmită la solicitarea

instanței de judecată într-un alt litigiu.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut

că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa, deși dispozițiile legale reținute

de instanța de fond dovedeau drepturile sale încălcate.

De asemenea, s-a arătat

că sentința civilă nr. 1534/2007 a Judecătoriei Beiuș încalcă ordinea publică, bunele

moravuri și dispozițiile imperative ale Legii nr. 3/1953 și ale Legii nr. 272/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Instanța de fond a soluționat

corect excepția inadmisibilității acțiunii în anulare formulată de reclamant, constatând

că actele contestate de acesta nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea

contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.

Critica formulată în recurs

nu a fost motivată în fapt și în drept, în conformitate cu dispozițiile art. 303

alin. (2), raportat la art. 112 alin. (4) C. proc. civ., constatându-se că reclamantul

nu a indicat argumentele pentru care consideră nelegală și netemeinică hotărârea

instanței de fond și pentru care solicită casarea acesteia.

Criticile formulate cu

privire la sentința civilă nr. 1534/2007 a Judecătoriei Beiuș nu pot fi examinate

în prezenta cauză, întrucât constituie obiectul unui alt litigiu, în care părțile

au posibilitatea să exercite căile de atac prevăzute de lege.

În consecință, se constată

că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate de instanța

de fond, astfel că se va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.C. împotriva Hotărârii nr. 20/CA/2010 -PI din 18 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2010.