ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1776/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 19 septembrie 2011 în dosarul cu numărul de mai sus,

având ca obiect soluționarea acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul

Apărării Naționale, conform Legii nr. 309/2002, reclamantul H.A. a invocat, în

baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate privind

Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961, emis de Arhivele

Naționale, și Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de

reședință ale unităților militare cu profil economic, emis de UM Pitești, în

contradictoriu cu intimații Arhivele Naționale și Ministerul Apărării Naționale

pentru UM Pitești.

Instanța în fața căreia a fost invocată

excepția a făcut aplicarea art. 4 teza ultimă din Legea nr. 554/2004, potrivit

căreia, judecarea cauzei nu se suspendă dacă, în fond, competența de

soluționare a excepției de nelegalitate aparține aceleiași instanțe de judecată

de contencios administrativ.

În motivarea excepției, reclamantul

a arătat că prin apărările formulate, autoritățile pârâte emitente ale celor

două categorii de tabele au solicitat respingerea excepției de nelegalitate,

arătând că tabelele au fost redactate pe baza evidențelor existente în arhivele

celor două instituții, fiind emise la cererea autorității publice legal

abilitate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.

În privința actului emis de UM

Pitești, Ministerul Apărării Naționale a arătat că acesta nu este un act administrativ

în sensul art. 2 litera c) din Legea nr. 554/2004, susținând că este și

inadmisibilă excepția ridicată întrucât privește acte administrative emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Prin Încheierea din 5 decembrie

2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a

respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul H.A. atât în ceea ce

privește Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961, emis de

Arhivele Naționale, cât și cu referire la Tabelul cu evidența indicativelor

numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil

economic, emis de UM Pitești.

În considerentele încheierii, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Obiectul excepției de nelegalitate

privește Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961, emis de Arhivele

Naționale, și Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de

reședință ale unităților militare cu profil economic, emis de UM Pitești.

În privința naturii juridice de act

administrativ a celor două tabele, Curtea de apel a reținut că respectivele

tabele au fost adoptate anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului

administrativ, însă produc efecte în continuare și față de persoane care

solicită, în prezent, să li se acorde drepturi consacrate de Legea nr. 309/2002

așa încât, în scopul de a asigura respectarea efectivă a dreptului de acces la

justiție și al reclamantului, au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 și deciziile

Curții Constituționale nr. 425, 426 din 10 aprilie 2008 prin care s-a stabilit

că acestea sunt constituționale, prevederile art. 21 din Constituție, art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 alin. (1) din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În concluzie, instanța a reținut că delimitarea

între stagiul militar efectuat în detașamentele și unitățile de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961 și

celelalte categorii de militari în termen din aceeași perioadă istorică, inclusiv

unitățile militare cu profil economic, este efectuată implicit de art. 1 din

Legea nr. 309/2002 și ca atare nu se constată elemente de neconcordanță între dispozițiile

legale menționate și modul de întocmire, respectiv conținutul tabelelor în

discuție.

Prin urmare, aparenta discriminare

invocată de reclamant, în susținerea excepției de nelegalitate, între cele două

categorii de foști militari în termen rezultă că a fost dictată de legiuitor

prin modul de redactare a Legii nr. 309/2002, iar cenzura unei legi prin

raportare la prevederile constituționale o poate face numai Curtea

Constituțională, ca instanță de contencios constituțional.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal a formulat recurs reclamantul H.A.

Invocând discriminarea și

inechitatea prin modul de întocmire a tabelelor în discuție, în contextul unor

numeroase aprecieri și considerațiuni de ordin personal cu referire la

problematica suspusă dezbaterii, recurentul-reclamant, în esență, a susținut că

Legea nr. 309/2002,prin metodologia adoptată a fost interpretată ca în perioada

comunistă, fiind disimulate și ascunse înscrisurile în scop politic, întrucât munca

pe care a depus-o a fost o „muncă forțată”, neretribuită, „fără voia sa”, în „lagărul

de la UM”, astfel că fără temei a fost respinsă excepția de nelegalitate

invocată în fața primei instanțe.

instanței de control judiciar.

Recursul este nefondat.

Examinând încheierea atacată prin

prisma criticilor recurentului, a apărărilor intimaților dar și raportat la

prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte

reține că nu sunt incidente în cauză motive de nelegalitate, de natură a atrage

fie modificarea,fie casarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în

continuare arătate.

Înalta Curte apreciază că prima

instanță, în mod legal a reținut incidența prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

republicată, date fiind efectele juridice produse de actele a căror

nelegalitate a fost invocată.

Totodată, Înalta Curte constată că

instanța de fond în mod corect a reținut că delimitarea între stagiul militar

efectuat în detașament și unitățile de muncă din cadrul D.G.S.M. din perioada 1950-1961

și restul categoriilor de militari în termen din aceeași perioadă istorică,

incluzând unitățile militare cu profil economic, este efectuată implicit prin art.

1 din Legea nr. 309/2002.

Potrivit art. 1 din Legea 309/2002,

privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada

1950-1961, beneficiază de aceste drepturi persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Pentru încadrarea în

prevederile Legii 309/2002, este necesar ca stagiul militar să fie satisfăcut

în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioada 1950-1961.

Reclamantul a invocat excepția de

nelegalitate a Tabelului cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor

de reședință ale unităților militare cu profil economic. Insă, Legea 309/2002

nu vizează persoanele care au efectuat stagiul militar în unitățile militare

din structura Ministerului Apărării Naționale, ci persoanele care au efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Unitățile militare nominalizate în

„Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale

unităților militare cu profil economic” nu fac parte din Direcția Generală a

Serviciului Muncii, și ca urmare nu fac obiectul aplicării prevederilor Legii

309/2002.

Legea 309/2002 privind recunoașterea

și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 nu vizează

unitățile militare din structura Ministerului Apărării Naționale.

Unitatea Militară Săcălaz/Timișoara

nu face parte din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, și, în

consecință, „Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință

ale unităților militare cu profil economic” nu face obiectul aplicării

prevederilor Legi 309/2002.

Astfel, „Tabelul cu evidența

indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale uniaților militare cu

profil economic" a fost întocmit de către Unitatea Militară Pitești ca

instrument de lucru în contextul planului de activitate propus și aprobat,

având drept scop realizarea unei evidențe punctuale a fondurilor arhivistice în

funcție de specificul activității (armă).

Ca urmare, nu se constată elemente

de neconcordanță între dispozițiile legale menționate și modul de întocmire,

respectiv conținutul celor două categorii de tabele, anume cel emis de Arhivele

Naționale, de limitare a evidențelor unităților ce fac obiectul Legii 309/2002,

numai la unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii (D.G.S.M.)

din perioada 1950-1961, tabelul emis de UM Pitești enumerând unitățile militare

cu profil economic din fostul Minister al Forțelor Armate în sensul de unități

ce nu intră sub incidența Legii 309/2002.

Așa fiind, excepția de nelegalitate

nu este întemeiată, deoarece delimitarea, aparenta discriminare invocată de

reclamant, în susținerea excepției de nelegalitate, între cele două categorii

de foști militari în termen rezultă din probele existente la dosar că a fost

dictată de legiuitor prin modul de redactare a Legii nr. 309/2002, iar cenzura

unei legi prin raportare la prevederile constituționale o poate face numai

Curtea Constituțională, ca instanță de contencios constituțional cum bine a reținut

și prima instanță.

Față de cele arătate, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul de

față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.A.

împotriva încheierii din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 aprilie 2012.