ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1776/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei La data de 19 septembrie 2011 în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, conform Legii nr. 309/2002, reclamantul H.A. a invocat, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate privind Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961, emis de Arhivele Naționale, și Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic, emis de UM Pitești, în contradictoriu cu intimații Arhivele Naționale și Ministerul Apărării Naționale pentru UM Pitești.

Instanța în fața căreia a fost invocată excepția a făcut aplicarea art. 4 teza ultimă din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia, judecarea cauzei nu se suspendă dacă, în fond, competența de soluționare a excepției de nelegalitate aparține aceleiași instanțe de judecată de contencios administrativ. În motivarea excepției, reclamantul a arătat că prin apărările formulate, autoritățile pârâte emitente ale celor două categorii de tabele au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, arătând că tabelele au fost redactate pe baza evidențelor existente în arhivele celor două instituții, fiind emise la cererea autorității publice legal abilitate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.

În privința actului emis de UM Pitești, Ministerul Apărării Naționale a arătat că acesta nu este un act administrativ în sensul art. 2 litera c) din Legea nr. 554/2004, susținând că este și inadmisibilă excepția ridicată întrucât privește acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Încheierea din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul H.A. atât în ceea ce privește Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961, emis de Arhivele Naționale, cât și cu referire la Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic, emis de UM Pitești.

În considerentele încheierii, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Obiectul excepției de nelegalitate privește Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961, emis de Arhivele Naționale, și Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic, emis de UM Pitești.

În privința naturii juridice de act administrativ a celor două tabele, Curtea de apel a reținut că respectivele tabele au fost adoptate anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, însă produc efecte în continuare și față de persoane care solicită, în prezent, să li se acorde drepturi consacrate de Legea nr. 309/2002 așa încât, în scopul de a asigura respectarea efectivă a dreptului de acces la justiție și al reclamantului, au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 și deciziile Curții Constituționale nr. 425, 426 din 10 aprilie 2008 prin care s-a stabilit că acestea sunt constituționale, prevederile art. 21 din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În concluzie, instanța a reținut că delimitarea între stagiul militar efectuat în detașamentele și unitățile de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii din perioada 1950-1961 și celelalte categorii de militari în termen din aceeași perioadă istorică, inclusiv unitățile militare cu profil economic, este efectuată implicit de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și ca atare nu se constată elemente de neconcordanță între dispozițiile legale menționate și modul de întocmire, respectiv conținutul tabelelor în discuție. Prin urmare, aparenta discriminare invocată de reclamant, în susținerea excepției de nelegalitate, între cele două categorii de foști militari în termen rezultă că a fost dictată de legiuitor prin modul de redactare a Legii nr. 309/2002, iar cenzura unei legi prin raportare la prevederile constituționale o poate face numai Curtea Constituțională, ca instanță de contencios constituțional.

3. Motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs reclamantul H.A. Invocând discriminarea și inechitatea prin modul de întocmire a tabelelor în discuție, în contextul unor numeroase aprecieri și considerațiuni de ordin personal cu referire la problematica suspusă dezbaterii, recurentul-reclamant, în esență, a susținut că Legea nr. 309/2002,prin metodologia adoptată a fost interpretată ca în perioada comunistă, fiind disimulate și ascunse înscrisurile în scop politic, întrucât munca pe care a depus-o a fost o „muncă forțată”, neretribuită, „fără voia sa”, în „lagărul de la UM”, astfel că fără temei a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată în fața primei instanțe.

4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar. Recursul este nefondat. Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor intimaților dar și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză motive de nelegalitate, de natură a atrage fie modificarea,fie casarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Înalta Curte apreciază că prima instanță, în mod legal a reținut incidența prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, date fiind efectele juridice produse de actele a căror nelegalitate a fost invocată. Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că delimitarea între stagiul militar efectuat în detașament și unitățile de muncă din cadrul D.G.S.M.

din perioada 1950-1961 și restul categoriilor de militari în termen din aceeași perioadă istorică, incluzând unitățile militare cu profil economic, este efectuată implicit prin art. 1 din Legea nr. 309/2002. Potrivit art. 1 din Legea 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, beneficiază de aceste drepturi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Pentru încadrarea în prevederile Legii 309/2002, este necesar ca stagiul militar să fie satisfăcut în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Tabelului cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic. Insă, Legea 309/2002 nu vizează persoanele care au efectuat stagiul militar în unitățile militare din structura Ministerului Apărării Naționale, ci persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Unitățile militare nominalizate în „Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic” nu fac parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, și ca urmare nu fac obiectul aplicării prevederilor Legii 309/2002.

Legea 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 nu vizează unitățile militare din structura Ministerului Apărării Naționale. Unitatea Militară Săcălaz/Timișoara nu face parte din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, și, în consecință, „Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic” nu face obiectul aplicării prevederilor Legi 309/2002. Astfel, „Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale uniaților militare cu profil economic" a fost întocmit de către Unitatea Militară Pitești ca instrument de lucru în contextul planului de activitate propus și aprobat, având drept scop realizarea unei evidențe punctuale a fondurilor arhivistice în funcție de specificul activității (armă).

Ca urmare, nu se constată elemente de neconcordanță între dispozițiile legale menționate și modul de întocmire, respectiv conținutul celor două categorii de tabele, anume cel emis de Arhivele Naționale, de limitare a evidențelor unităților ce fac obiectul Legii 309/2002, numai la unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii (D.G.S.M.) din perioada 1950-1961, tabelul emis de UM Pitești enumerând unitățile militare cu profil economic din fostul Minister al Forțelor Armate în sensul de unități ce nu intră sub incidența Legii 309/2002.

Așa fiind, excepția de nelegalitate nu este întemeiată, deoarece delimitarea, aparenta discriminare invocată de reclamant, în susținerea excepției de nelegalitate, între cele două categorii de foști militari în termen rezultă din probele existente la dosar că a fost dictată de legiuitor prin modul de redactare a Legii nr. 309/2002, iar cenzura unei legi prin raportare la prevederile constituționale o poate face numai Curtea Constituțională, ca instanță de contencios constituțional cum bine a reținut și prima instanță. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.A. împotriva încheierii din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.