ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3108/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții G.B.

și T.J., prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, au chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Statului Român plata despăgubirilor materiale și morale cauzate pentru suferințele fizice și psihice la care a fost supus, prin deportarea în Bărăgan, împreună cu familia sa, și confiscarea tuturor bunurilor, precum și pentru toate persecuțiile pe care le-au suportat și după revenirea la domiciliu, refuzându-li-se dreptul la muncă, la educație și la condiții de viață decente, despăgubiri pe care le apreciază la suma de 500.000 euro pentru perioada 1951-1955, cu titlu de daune materiale și morale pentru luarea măsurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza deciziei nr. 200/1951, precum și suferințele cauzate de această măsură administrativă nedreaptă.

La data de 11 februarie 2011, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că și-au completat temeiul de drept al acțiunii în temeiul art. 998-999 C. civ. Prin sentința civilă nr. 3052 din 30 mai 2011, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanții G.B. și T.J. Recursul declarat de reclamanții G.B. și T.J. împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1685/R din 28 noiembrie 2011. Împotriva acestei decizii, G.B. și T.J. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii pretențiilor formulate și, în consecință, să se dispună obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la echivalentul în RON a sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale și private, ca urmare a adoptării măsurilor administrative cu caracter politic a dislocării și stabilirii domiciliului forțat împotriva familiei lor în baza deciziei nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate prin art. 13 din Legea nr. 202/2010, hotărârea pronunțată de Tribunal este supusă recursului, care este de competența Curții de apel . Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009 , se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, se constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a soluționat recursul, ca instanță de recurs, iar calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de Curtea de apel este inadmisibilă. Totodată, este de observat că hotărârea recurată, pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința respingerii prezentului recurs, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții G.B. și T.J. împotriva deciziei civile nr. 1685/R din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.