ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3108/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții G.B. și T.J., prin acțiunea

civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, au chemat în judecată pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să

dispună obligarea Statului Român plata despăgubirilor materiale și morale

cauzate pentru suferințele fizice și psihice la care a fost supus, prin

deportarea în Bărăgan, împreună cu familia sa, și confiscarea tuturor

bunurilor, precum și pentru toate persecuțiile pe care le-au suportat și după

revenirea la domiciliu, refuzându-li-se dreptul la muncă, la educație și la

condiții de viață decente, despăgubiri pe care le apreciază la suma de 500.000

euro pentru perioada 1951-1955, cu titlu de daune materiale și morale pentru

luarea măsurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea și

stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza deciziei nr. 200/1951, precum și

suferințele cauzate de această măsură administrativă nedreaptă.

La data de 11 februarie

2011, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că și-au completat temeiul de

drept al acțiunii în temeiul art. 998-999 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 3052 din 30 mai 2011, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanții

G.B. și T.J.

Recursul declarat de reclamanții

G.B. și T.J. împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1685/R din 28 noiembrie 2011.

Împotriva acestei decizii,

G.B. și T.J. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii

pretențiilor formulate și, în consecință, să se dispună obligarea Statului Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, la echivalentul în RON a sumei de 500.000

euro, cu titlu de daune morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime,

familiale și private, ca urmare a adoptării măsurilor administrative cu caracter

politic a dislocării și stabilirii domiciliului forțat împotriva familiei lor în

baza deciziei nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne.

Înalta Curte, conform

art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5

alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității

recursului.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost

modificate prin art. 13 din Legea nr. 202/2010,

hotărârea

pronunțată de Tribunal este supusă recursului, care este de competența Curții de

apel

.

Astfel fiind

și având în vedere și

dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 202/2010 potrivit

cărora

dispozițiile art. 4

alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009

, se

aplică și proceselor aflate în curs de soluționare,

se

constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a soluționat recursul, ca instanță

de recurs, iar calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei pronunțate

de Curtea de apel este inadmisibilă.

Totodată, este de observat

că hotărârea recurată, pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă, în sensul

art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate

cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, având în vedere

că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond,

Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu prevederile

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința respingerii

prezentului recurs, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de

reclamanții

G.B.

și

T.J.

împotriva deciziei civile

nr. 1685/R din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7

iunie 2012.