ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2228/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat instanței ca în contradictoriu cu B.E. să constate calitatea

acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că prin cererea nr. P 5999/01 din 08 mai 2008, adresată Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către numitul B.M. s-a

solicitat verificarea, sub aspectul de lucrător al Securității, pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ

(cotă Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității). Cererea

formulată a fost apreciată ca fiind legală în raport cu prevederile art. 1 alin.

(7) din O.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității.

Reclamantul a mai arătat că pârâtul

a derulat măsuri de filaj în cazul unei persoane urmărită de Securitate, care a

fost audiată de 4 ori la Sediul Securității și, în urma amenințărilor

ofițerilor s-a sinucis la 11 aprilie 1977.

Pârâtul a recurs la aceleași măsuri

de filaj și în cadrul altor persoane pentru următoarele motive:

- membru legionar și „semnalat cu

manifestări dușmănoase la adresa partidului și statului”.

- relații cu persoane străine.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3382 din 11

mai 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat pârâtului

calitatea de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în cauză sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor

prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 (astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 293/2008) pentru a se putea constata calitatea de

„lucrător al Securității” în ce îl privește pe pârât.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul B.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat

în esență următoarele:

- Sentința pronunțată este lipsită

de temei legal, dată cu aplicarea greșită a legii, prima instanță a interpretat

greșit actul dedus judecății.

- Recurentul a invocat excepția lipsei

procesuale a Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

deoarece, consideră că acesta nu se poate substitui nici unei persoane. Oricine

a suferit ca urmare a activității sale și i s-au îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, putea formula acțiune. Se arată că așa zisa cerere a persoanei,

depuse la dosar este falsă și nu poate fi luată în considerare.

- Invocă recurentul de asemenea și

excepția lipsei calității procesuale pasive a sa ca pârât, deoarece nu a fost lucrător

al securității ci ofițer al armatei române, cu jurământ depus față de țară.

- Arată recurentul că, acțiunea este

inadmisibilă pentru că:

- Actele normative invocate sunt în

conflict cu normele constituționale, au fost administrate probe fără participarea

sa, cu încălcarea dreptului la apărare și fără notificare prealabilă, prin

reglementarea competenței exclusive a Curții de Apel București, prin încălcarea

căii de atac a apelului.

- Se arată de recurent că acțiunea este

inadmisibilă deoarece nu se justifică un drept subiectiv și un interes legitim

al reclamantei și pentru că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru ceea

ce este sau ceea ce a fost, pentru o calitate a sa.

A mai arătat recurentul că

înscrisurile depuse la dosar sunt părți neconcludente din unele înscrisuri, că

nu există probe, că pe înscrisuri este semnătura sa, sau că având în vedere

cadrul legal existent în perioada respectivă prin activitățile informativ

operative desfășurate, ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Considerentele și soluția instanței

de recurs.

Recursul este nefondat.

- În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, invocată de recurent, se reține că această calitate procesuală

activă a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă în

primul rând din lege.

Astfel, așa cum se arată și în

Decizia Curții Constituționale nr. 267/2009, pornind chiar de la scopul

reglementării, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, ca fiind „continuarea,

într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de

regimul comunist”, care a exercitat, în special prin intermediul Securității „o

permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților

lor fundamentale”. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității prin consemnarea publică a abuzurilor și contribuie

la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului

societății românești.

În acest context Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă cu

personalitate juridică, având atribuțiile prevăzute în art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei

acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator

al acesteia (art. 8 alin. (1) lit. a)) din O.U.G. nr. 24/2008).

În al doilea rând în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevede „Persoana,

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are

dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea

dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma

verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Cum la dosar se află cererea numitului

B.E. prin care acesta solicită Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității în conformitate cu art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008

verificarea calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor arătate în cerere

rezultă încă o dată că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a introdus acțiunea în limitele cadrului legal arătat mai sus, prevăzut de

O.U.G. nr. 24/2008.

Considerația recurentului că, așa

zisa cerere a persoanei depusă la dosar este falsă este neargumentată și

nedovedită.

- În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a recurentului cât și excepția inadmisibilității

acțiunii așa cum au fost motivate reprezintă de fapt apărări pe fond în sensul că

reprezintă argumente pentru a se demonstra că recurentul nu a fost lucrător al

Securității, și vor fi analizate din această perspectivă.

Prin susținerea recurentului că „nu

a fost lucrător al Securității ci ofițer al armatei române, cu jurământ depus

față de țară”, acesta nu neagă activitatea sa ca ofițer ci, încearcă prin

anumite explicații să justifice anumite măsuri pe care le-a luat.

Din copiile înscrisurilor

certificate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

depuse la dosar rezultă că recurentul în calitate de ofițer operativ a

desfășurat activități care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului (dreptul la viața privată, dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor) arătate în mod corect de

instanța fondului.

- Referitor la

neconstituționalitatea actelor normative invocată de recurent, în sens general

ca motiv de recurs se reține că în fața instanței de fond, la solicitarea recurentului,

a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 2, art. 4 alin. (3), art. 6 alin. (1),

art. 7,art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 13, art. 24 din O.U.G. nr. 24/2008,

iar prin Decizia nr. 1311 din 14 octombrie 2010 Curtea Constituțională a respins

această excepție. Prin urmare, nu poate fi reținut nici acest motiv de recurs.

- Împrejurarea că în acest cadru

legal, este reglementată competența exclusivă a Curții de Apel București a fost

tranșată și la nivelul Curții Constituționale care a arătat că, în condițiile

în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă

la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs potrivit

art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, nu este încălcat astfel dreptul la un proces

echitabil, fiind respectat art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6

din C.E.D.O.

- Cât privește încriminarea

recurentului pentru „calitatea sa” din perioada comunistă, Înalta Curte, de

asemenea face trimitere la considerentele deciziei Curții Constituționale nr.

267/2009, în sensul că aceasta a reținut că procedura prin care se constată

calitatea de lucrător al Securității se desfășoară potrivit regulilor

procedurii civile și are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care

au instrumentat dosarele întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a

acestuia iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice.

- Nu poate fi reținut nici motivul

privind faptul că nu ar fi fost semnătura pârâtului – recurent pe înscrisurile depuse

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, deoarece până la

proba contrară, acestea fac dovada unor prezumții de autenticitate.

Nici afirmația în sensul că în

cadrul legal existent în perioada comunistă nu s-ar fi desfășurat activități

informative operative cu suprimarea sau încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale, nu poate fi reținută, din ansamblul probator rezultă că instanța

de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale raportată la situația de

fapt existentă la acea dată.

În consecință, față de cele reținute

mai sus, Înalta Curte, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.E.

împotriva sentinței civile nr. 3382 din 11 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 mai 2012.