ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4876/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia

la plata despăgubirii stabilită prin Decizia nr. 3596/FF din 8 iulie 2008

potrivit regimului stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005.

A mai solicitat recalcularea sumei la cursul

actual al monedei euro, indexarea sumei cu rata inflației, de la emiterea deciziei

și până la achitarea despăgubirilor și acordarea unei dobânzi, minime existente

pe piața bancară comercială la suma ce va rezulta.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat

că a primit Decizia privind titlul de despăgubiri în iulie 2008 și, conform instrucțiunilor

primite, a depus cererea de opțiune către Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar ( din 31

iulie 2008); de atunci a purtat o corespondență cu instituția mai-sus menționată,

însă situația nu a fost rezolvată care i-a răspuns, dar fără nimic concret.

În plus, reclamantul a mai arătat că raportul

de evaluare, făcut la data de 19 februarie 2008, arată valoarea de 22.400 euro,

ceea ce, la vremea respectivă, însemna 81.510 RON.

Prin cererile, adresate Guvernului României

și Primului-ministru E.B. reclamantul a solicitat plata acestei despăgubiri. În

dovedirea cererilor reclamantul a anexat adeverința medicală din 21 septembrie 2009

a Spitalului de Urgență Județean „Dr. C.O." Baia-Mare (încadrându-se potrivit

art. 18

2

pct. 5 H.G. nr. 128/2008.

Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat faptul că această

autoritate este diferită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, atribuțiile

ce revin fiecăruia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.

Pe fond, pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a arătat că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului

a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire, iar între acest titlu

și cel de plată nu pot exista neconcordanțe. Totodată, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților nu are ca atribuții legale actualizarea sumelor

de bani stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a concluzionat în sensul că nu are temei legal pentru

a actualiza sumele de bani, stabilite prin deciziile de despăgubire emise de Comisia

Centrală, în raport de indicele de inflație sau în raport de cursul euro, motiv

pentru care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 359 din 6 octombrie

2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul

P.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

În temeiul art. 13 alin. (1) și art. 16

alin. (7) Legea nr. 247/2005, având în vedere Dosarul 5978/FFCC/2007 întocmit în

baza cererii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia

nr. 3596/FF din 08 iulie 2008, în cuantum de 81.510 RON, în favoarea reclamantului

P.M..

Având în vedere Decizia nr. 3596/FF

din 08 iulie 2008 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

opțiunea formulată și înregistrată de reclamant la Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în 31 iulie 2008, în temeiul Titlului VII - Regimul stabilirii

și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, urmează să

fie emis titlul de plată în cuantum de 81.510 RON, potrivit dispozițiilor art. 18

2

lit. a) Legea nr. 247/2005 - Titlul VII coroborat cu dispozițiile art. 18

2

pct. 1 și pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 (emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor

se va (face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile

de la data existentei disponibilităților bănești în contul Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților).

Potrivit art. 18 alin. (1) după emiterea

titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

va emite, pe baza acestora și a opțiunii reclamantului, un titlu de plată.

Împotriva refuzului de emitere a titlului

de plată și de valorificare a titlului de despăgubire recurentul se poate plânge

instanței de contencios competente (Curtea de Apel Cluj). Cum instanța nu a fost

învestită cu o asemenea cerere, rămâne ca în viitor reclamantul - dacă va considera

că există un refuz nejustificat- să încerce valorificarea drepturilor sale.

În ceea ce privește plata dobânzilor, indexarea

despăgubirilor în raport cu indicele de inflație la data plății efective și recalcularea

sumei la cursul actual, al monedei euro, curtea de apel a reținut că în dispozițiile

legale în materie (H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007, H.G.

nr. 1095/2005) nu sunt prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani

stabilite prin deciziile emise de către Comisia Centrală, de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru acordarea despăgubiri lor în

numerar, în raport de rata inflației, sau de cursul euro.

De asemenea a reținut că, potrivit dispozițiilor

art. 2 O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești,

modificată și completată cu Legea nr. 356/2002, în cazul în care,în baza dispozițiilor

legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără

să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

În cuprinsul Legii nr. 247/2005 - Titlul

VII care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, nu există dispoziții legale referitoare la plata unor astfel

de dobânzi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica

vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ..

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant

a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a judecat cererea de chemare în judecată

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În concret, reclamantul a arătat faptul că instanța de fond i-a pus în vedere prin

citația emisă la data de 9 iunie 2010, să precizeze pe cine înțelege să cheme în

judecată, reclamantul făcând acest demers și menționând expres că solicită chemarea

în judecată a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Direcția

pentru acordarea despăgubirilor.

Examinând cauza în raport cu actele și

lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale

art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamantul P.M. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

pentru ca aceasta să fie obligată la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia

nr. 3596/FF din 8 iulie 2008, reprezentând titlul de despăgubire emis în baza Legii

nr. 247/2005. în finalul acțiunii, reclamantul a solicitat și recalcularea sumei

la cursul actual al monedei euro, indexarea sumei cu rata inflației, de la emiterea

deciziei și până la achitarea despăgubirilor și acordarea unei dobânzi, minime existente

pe piața bancară comercială la suma ce va rezulta.

Deși pentru primul termen de judecată din

9 iunie 2010 a fost citată în calitate de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, citația a fost primită de registratura generală a Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, iar această autoritate a formulat întâmpinare

în cauză precizând că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt persoane juridice diferite

cu atribuții diferite în etapele prevăzute de titlul VII, capitolul 5 Legea nr.

247/2005.

Față de această susținere, instanța de

fond, prin încheierea din 9 iunie 2010, a pus în vedere reclamantului să precizeze

cererea de chemare în judecată, în sensul de a indica dacă înțelege să se judece

cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sau cu Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Reclamantul P.M. a îndeplinit obligația

impusă de instanță, depunând la dosar precizare în sensul că înțelege să se judece

cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar, singura instituție abilitată conform legii să plătească

despăgubirile.

Cu toate acestea, prin încheierea din 30

iunie 2010, Curtea de Apel Cluj a reținut, în mod greșit, că prin precizarea la

acțiune, reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe de altă parte, în considerentele sentinței

recurate s-a reținut că reclamantului i-a fost emisă de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor decizia reprezentând titlul de despăgubire, pentru suma

de 81.510 RON, iar potrivit dispozițiilor art. 18

2

lit. a) Legea nr.

247/2005-Titlul VII coroborat cu dispozițiile art. 18

2

pct. 1 și

pct. 4 H.G. nr. 128/2008 , urmează să fie emis titlul de plată în cuantum de 81.510

RON, atribuție dată prin legea menționată Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietății, la care se află și dosarul reclamantului. De altfel această autoritate

a fost cea care a făcut apărări în dosar și a depus toate înscrisurile solicitate

de instanță, situație în care se poate reține și lipsa de rol activ din partea judecătorului,

care a menținut în cauză, în calitate de pârât, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, împotriva voinței reclamantului exprimată prin precizarea la acțiune

și în neconcordanță cu obiectul cererii de chemare în judecată, Comisia Centrală

neavând în atribuție emiterea titlului de plată și plata efectivă a despăgubirilor.

În acest context, Înalta Curte constată

că sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj este netemeinică și nelegală, impunându-se

rejudecarea cauzei, în sensul analizării temeiniciei acțiunii reclamantului prin

raportare la precizarea la acțiune formulată, respectiv acesta înțelege să se judece

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., recursul va fi admis, casată

sentința recurată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.M., împotriva

sentinței civile nr. 359 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrative și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2011.