ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2321 din 8

noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303

alin. (5) C. proc. civ., precum și a O.U.G. nr. 27/ 2002 și a respins ca

inadmisibil recursul formulat în cauză.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut, în esență, faptul că dispozițiile considerate a fi

neconstituționale de către recurenți nu au legătură cu soluționarea cauzei, cu

atât mai mult cu cât recursul la o hotărâre irevocabilă este inadmisibil.

Împotriva acestei hotărârii prin

care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale au declarat

recurs Fundația Speranța în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii și A.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Fără a indica în concret temeiul

legal al recursului ci doar generic dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și fără

a argumenta în vreun fel criticile formulate, recurenta susține că a fost

încălcată prin hotărârea atacată competența Curții Constituționale, formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., legile justiției din România.

Înalta Curte de Casație și Justiție

analizând recursul formulat apreciază că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 (r2), privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

„Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia”.

Conform art. 29 alin. (5) din

aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge cererea printr-o încheiere motivată

ce poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în 48 de

ore de la pronunțare.

Prin urmare, în raport de

dispozițiile legale menționate, pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a

Curții Constituționale, este necesar ca dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o

ordonanță în vigoare să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

După cum se constată, instanța de

fond a fost investită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale în ceea

ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ.,

precum și a O.U.G. nr. 27/2002 în cadrul unui recurs respins ca inadmisibil.

În raport de obiectul recursului cât

și de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) menționate anterior, este evident

că prevederile legale inserate în cererea de sesizare a Curții Constituționale,

considerate neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în mod corect

instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate formulată de recurenta-reclamantă.

De asemenea, prin hotărârea recurată

nu s-a încălcat competența Curții Constituționale, întrucât, potrivit art. 29

alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (r2), sesizarea Curții Constituționale se dispune

de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate,

numai după ce sunt analizate condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare,

astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ.

Nici motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 5 nu poate fi reținut în cauză cu atât mai mult cu cât recurentul

nu a argumentat și motivat incidența acestuia, iar instanța nu a constatat

situații care să impună aplicabilitatea acestor dispoziții.

Față de cele expuse, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20

din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fundația Speranța

în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii și de A.I., împotriva Deciziei civile

nr. 2321 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2011.