ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3334/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 883 din 23 iunie 2009 a admis în parte cererea precizată de reclamanții B.A.H. și B.H.P., prin mandatar B.D., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Sighișoara, SC N. SRL, SC „Ni.” SA Sighișoara, SC A.T.T. Sighișoara; SC C. SA Sighișoara, L.M., P.M. și pe cale de consecință: a omologat raportul de expertiză topo întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar T.I. cu referire la identificarea cu date de carte funciară a imobilului în litigiu; a omologat raportul de expertiză construcții întocmit de expertul tehnic judiciar M.I. în ce privește componența construcțiilor în litigiu; a stabilit îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările ulterioare, pentru imobilul construcții și teren în suprafață totală de 5.375 m.p.

identificare cu următoarele date de carte funciară: nr. top a; nr. top b; nr. top c; nr. top d, nr. top e; nr. top f, nr. top g, nr. top h; CF inițial Timișoara; a constatat lipsa capacității procesuale de folosință a SC T.F. SRL Sighișoara și C.S. S.T.G. R. SRL Sighișoara; a respins cererea formulată de reclamanți împotriva acestor pârâți; a respins celelalte pretenții ale reclamanților. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Cu referire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC T.F. SRL, SC STG R. SRL instanța a reținut că din relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului aceste societăți comerciale au fost radiate astfel că potrivit art. 40 din Legea nr. 31/1990 ele nu mai există ca persoane juridice.

Pe fondul cauzei, pentru lămurirea aspectelor de fapt, au fost administrate două expertize atât topo cât și construcții. Coroborând probele astfel administrate cu restul probatoriului administrat instanța de fond a reținut că reclamanții, în realizarea drepturilor lor, au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 pretinzând restituirea în natură a imobilelor descrise prin acțiune. Lucrările efectuate în cauză au relevat istoricul transmiterilor dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu precum și situația juridică actuală. În acest sens s-a reținut că proprietatea statului a fost înscrisă în temeiul Decretului nr. 268/1948 iar potrivit dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 această preluare a fost una abuzivă.

Cu referire la caracterul sau felul măsurilor reparatorii prima instanță a analizat situația juridică actuală atât sub aspectul dreptului de proprietate cât și în ceea ce privește titularii acestuia, constatând că imobilele în litigiu au făcut obiectul unor înstrăinări succesive, actele de înstrăinare nefiind desființate sau sunt imobile aflate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate astfel că sunt incidente prevederile art. 7, 20 și 29 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, instanța a stabilit că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă astfel că, raportându-se la întregul ansamblu de măsuri reparatorii stabilit de Legea nr. 10/2001, pretenția reclamanților se impune a fi admisă în parte, raportat la refuzul unității deținătoare de a soluționa notificarea și de a constata îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII, modificat din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 28 din 17 martie 2010 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B.A.H. și B.H.P., împotriva sentinței civile nr. 883 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș; a admis apelul declarat de SC „Ni.” SA Sighișoara, împotriva aceleiași hotărâri; a schimbat în parte hotărârea atacată și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta SC „Ni.” SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Cu referire la excepțiile invocate de SC Ni.

SA: Excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat a se constata caracterul abuziv al măsurilor de preluare a imobilelor înscrise în CF Sighișoara; anularea tuturor actelor de înstrăinare sau privatizare pe care statul le-a făcut după preluarea abuzivă, radierea tuturor înscrierilor de CF și înscrierea reclamanților în cote de 1/2 ca proprietari. În drept au fost invocate prevederile art. 1, 2 și 46 din Legea nr. 10/2000. Cu ocazia judecării fondului cauzei au fost administrate probe cu înscrisuri și expertize. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC Ni.

SA, Curtea constată că: Reclamanții au îndreptat acțiunea împotriva acestei societăți comerciale deși, de la momentul formulării notificării, cunoșteau situația de carte funciară și mai mult puteau și trebuiau să cunoască situația faptică a imobilelor a căror restituire în natură au solicitat-o. Rezumând strict la imobilele afirmativ deținute de SC Ni. SA în „administrare operativă" în perioada 1963-1992, Curtea constată că acestea au fost imobilele de sub nr. top x, y, și z înscrise inițial în CF A, B și C, transcrise in CF D și mai apoi în CF E Sighișoara sub A+ 12. În această din urmă carte funciară dreptul de proprietate s-a înscris cu titlul „transmitere cu plată din proprietatea statului în favoarea Consiliului Municipal Sighișoara". Având în vedere situația de carte funciară precum și susținerile apelantei SC Ni.

SA, potrivit cărora în prezent aceasta este o societate cu capital privat care nu a avut niciodată în patrimoniu sau în folosință imobilul în litigiu, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesual pasive a acestei societăți este întemeiată iar soluția de respingere, pronunțată de prima instanță, este netemeinică. Cu alte cuvinte, pentru perioada de timp cuprinsă între 1963 - 1992, societatea cu capital integral de stat purtând aceeași denumire SC „Ni.” SA a avut în „administrare operativă" aceste imobile. Ulterior anului 1992 aceste imobile au intrat în proprietatea și folosința exclusivă a Consiliului Local Sighișoara, conform înscrierilor de CF. Păstrarea în memoria comunității locale a persoanei juridice care a stăpânit imobilul o perioadă de timp nu poate fi relevantă pentru stabilirea calității de „persoană deținătoare" potrivit art. 21 și 22 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes instanța de apel constată că apelanta SC Ni. SA se află în eroare asupra acestei excepții în sensul confundării noțiunii de „interes" în sens larg cu noțiunea de „interes” în sens procesual. Excepția lipsei de interes a reclamanților are în vedere acțiunea în întregul său și finalitatea urmărită prin promovarea acesteia. Or, în speța de față, interesul reclamanților este clar definit și justificat. Din dezvoltarea acestei excepții rezultă implicit aceeași excepție, a lipsei calității procesuale pasive. Îndreptarea greșită a acțiunii, respectiv împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă, atrage după sine invocarea și rezolvarea acestei excepții, soluția corectă impunându-se conform celor arătate anterior.

Ca atare instanța va respinge această excepție ca vădit neîntemeiată. Având în vedere cele de mai sus, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive: văzând înscrierile de CF, susținerile apelantei și concluziile experților, Curtea va admite apelul declarat de SC „Ni.” SA, va schimba în parte hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu această societate comercială. Cu referire la criticile apelanților reclamanți B.A.H. și B.H.P., pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele: Prin memoriul de apel reclamanții au criticat hotărârea atacată sub un singur aspect, respectiv neevaluarea unor imobile a căror existență și valoare trebuie cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Concretizând aceste critici reclamanții au făcut trimitere la numărul topografic i, descriind imobilele demolate ca fiind un „atelier de turnătorie și o casă de locuit". Expertizele efectuate în cauză au identificat imobilele demolate ca fiind amplasate pe nr. top. v și w și având destinația inițială „birouri” și „casă de locuit” . Numărul topografic indicat de reclamanți prin memoriul de apel este identificat și descris în expertiza topo ca fiind nr. top. h, g și f comasat și devenit k. Pe acest teren, indiferent de nr. top. la care se face referire, experții nu au identificat construcțiile arătate de reclamanți prin memoriul de apel, identificând doar construcții noi, respectiv un atelier.

Analizând obiecțiunile făcute de aceștia la judecata în fond a cauzei prin raportare la concluziile celor două rapoarte de expertiză, instanța va examina criticile din apel privind imobilele descrise de experți și de altfel singurele imobile - construcții care apar demolate. Conform raportului de expertiză topo anexa 1, 2 și 4 imobilele construite și demolate au fost înscrise pe nr. top. r și t. La baza efectuării expertizei în construcții a stat expertiza topo astfel că expertul constructor a arătat „configurația construcțiilor la data preluării este evidențiată în expertiza topo” „au fost demolate construcțiile (anexa 1 dublă hașură expertiza topo) din strada M.E.: clădire birouri „Ni.” și casă de locuit.

Pentru clădirile demolate nu s-a putut stabili valoarea de piață, neexistând datele necesare și anume: suprafețe construite și desfășurate; sistem constructiv; regim de înălțime; grad de finisare; grad de uzură; vechimea construcțiilor”. Raportat la aceste constatări ale expertului constructor reclamanții au formulat obiecțiuni. Răspunzând acestor obiecțiuni expertul constructor și-a menținut punctul de vedere. Ulterior reclamanții au formulat precizări ale acțiunii inițiale reiterând în mod sumar în cuprinsul precizărilor aceleași obiecțiuni. Instanța de fond a procedat la omologarea ambelor rapoarte de expertiză stabilind îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcții și teren în suprafață totală de 5.375 m.p., identificat cu următoarele date de carte funciară (...) nr. top.

r și t (...). Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs reclamanții B.A.H. și B.H.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC „Ni.” SA, apreciind că această unitate are calitate procesuală pasivă raportat la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001. Această soluție a fost infirmată de instanța de apel. - La data cumpărării de acțiuni, conform contractului de vânzare-cumpărare din 10 martie 2000, Statul Român avea calitatea de acționar minoritar sau majoritar al SC „Ni.” SA. - Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul calității procesuale pasive a SC „Ni.” SA.

Aceasta este unitatea deținătoare în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilele aflate în litigiu. Recursul nu este fondat. Instanța de apel în mod judicios a statuat că, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC „Ni.” SA este întemeiată pentru cele ce preced. Reclamanții B.A.H. și B.H.P. au formulat acțiune împotriva SC „Ni.” SA Sighișoara, deși, la momentul formulării notificării, cunoșteau situația de carte funciară, precum și situația faptică a imobilelor a căror restituire au solicitat-o. Acestea au fost imobilele de sub nr. top x, y și z înscrise inițial în CF și mai apoi în CF Sighișoara sub A+12. În această carte din urmă (CF) dreptul de proprietate s-a înscris cu titlu „transmitere cu plată din proprietatea statului în favoarea Consiliului Municipal Sighișoara”.

Avându-se în vedere situația de carte funciară, precum și faptul că în prezent SC „Ni” SA este o societate cu capital privat care nu a avut niciodată în patrimoniul său, sau în folosință sa imobilul în litigiu, se apreciază că excepția lipsei calității procesual pasive a acestei societăți este întemeiată. De menționat este și faptul că în perioada cuprinsă între 1963-1992 SC „Ni.” SA - societate cu capital integral de stat - a avut în „administrare operativă” imobilele în litigiu. Ulterior anului 1992, aceste imobile au intrat în proprietatea și folosința exclusivă a Consiliului Local Sighișoara. În criticile lor, reclamanții s-au referit și la reevaluarea unor imobile a căror existență și valoare trebuiau cuprinse în dispozitivul hotărârii.

În concret, este vorba de numărul topografic a, ce se referă la imobilele demolate ca fiind, un atelier de turnătorie și o casă de locuit. Expertizele efectuate în cauză au identificat imobilele demolate ca fiind amplasate pe un nr. top r, t și având destinația inițială de „birouri” și „casă de locuit”. Prin urmare, reclamanții-recurenți au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcții și teren în suprafață totală de 5.375 m.p., identificat cu următoarele date de carte funciară: nr. top r și t. Față de cele reținute se constată că recursul declarat de reclamanți nu este fondat și pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.A.H. și B.H.P. împotriva deciziei nr. 28A din 17 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.