ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3334/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 883 din 23 iunie 2009 a admis în parte cererea precizată de reclamanții

B.A.H. și B.H.P., prin mandatar B.D., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului

Sighișoara, SC N. SRL, SC „Ni.” SA Sighișoara, SC A.T.T. Sighișoara; SC C. SA Sighișoara,

L.M., P.M. și pe cale de consecință: a omologat raportul de expertiză topo întocmit

în cauză de către expertul tehnic judiciar T.I. cu referire la identificarea cu

date de carte funciară a imobilului în litigiu; a omologat raportul de expertiză

construcții întocmit de expertul tehnic judiciar M.I. în ce privește componența

construcțiilor în litigiu; a stabilit îndreptățirea reclamanților la acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu

modificările ulterioare, pentru imobilul construcții și teren în suprafață totală

de 5.375 m.p. identificare cu următoarele date de carte funciară: nr. top a;

nr. top b; nr. top c; nr. top d, nr. top e; nr. top f, nr. top g, nr. top h; CF

inițial Timișoara; a constatat lipsa capacității procesuale de folosință a SC T.F.

SRL Sighișoara și C.S. S.T.G. R. SRL Sighișoara; a respins cererea formulată de

reclamanți împotriva acestor pârâți; a respins celelalte pretenții ale reclamanților.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Cu referire la excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a SC T.F. SRL, SC STG R. SRL instanța

a reținut că din relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului aceste societăți

comerciale au fost radiate astfel că potrivit art. 40 din Legea nr. 31/1990 ele

nu mai există ca persoane juridice.

Pe fondul cauzei, pentru

lămurirea aspectelor de fapt, au fost administrate două expertize atât topo cât

și construcții.

Coroborând probele astfel

administrate cu restul probatoriului administrat instanța de fond a reținut că reclamanții,

în realizarea drepturilor lor, au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 pretinzând

restituirea în natură a imobilelor descrise prin acțiune.

Lucrările efectuate în

cauză au relevat istoricul transmiterilor dreptului de proprietate asupra imobilelor

în litigiu precum și situația juridică actuală. În acest sens s-a reținut că proprietatea

statului a fost înscrisă în temeiul Decretului nr. 268/1948 iar potrivit dispozițiilor

art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 această preluare a fost una abuzivă.

Cu referire la caracterul

sau felul măsurilor reparatorii prima instanță a analizat situația juridică actuală

atât sub aspectul dreptului de proprietate cât și în ceea ce privește titularii

acestuia, constatând că imobilele în litigiu au făcut obiectul unor înstrăinări

succesive, actele de înstrăinare nefiind desființate sau sunt imobile aflate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate astfel că sunt incidente prevederile

art. 7, 20 și 29 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, instanța a stabilit

că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă astfel că, raportându-se

la întregul ansamblu de măsuri reparatorii stabilit de Legea nr. 10/2001, pretenția

reclamanților se impune a fi admisă în parte, raportat la refuzul unității deținătoare

de a soluționa notificarea și de a constata îndreptățirea reclamanților la măsuri

reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII, modificat din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 28 din 17 martie 2010 s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanții B.A.H. și B.H.P., împotriva sentinței civile nr.

883 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș; a admis apelul declarat de

SC „Ni.” SA Sighișoara, împotriva aceleiași hotărâri; a schimbat în parte hotărârea

atacată și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta SC „Ni.”

SA.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Cu referire la excepțiile

invocate de SC Ni. SA:

Excepția lipsei calității

procesuale pasive este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă

de instanță reclamanții au solicitat a se constata caracterul abuziv al măsurilor

de preluare a imobilelor înscrise în CF  Sighișoara; anularea tuturor actelor de

înstrăinare sau privatizare pe care statul le-a făcut după preluarea abuzivă, radierea

tuturor înscrierilor de CF și înscrierea reclamanților în cote de 1/2 ca proprietari.

În drept au fost invocate

prevederile art. 1, 2 și 46 din Legea nr. 10/2000.

Cu ocazia judecării fondului

cauzei au fost administrate probe cu înscrisuri și expertize.

Cu referire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC Ni. SA, Curtea constată că:

Reclamanții au îndreptat

acțiunea împotriva acestei societăți comerciale deși, de la momentul formulării

notificării, cunoșteau situația de carte funciară și mai mult puteau și trebuiau

să cunoască situația faptică a imobilelor a căror restituire în natură au solicitat-o.

Rezumând strict la imobilele

afirmativ deținute de SC Ni. SA în „administrare operativă" în perioada 1963-1992,

Curtea constată că acestea au fost imobilele de sub nr. top x, y, și z înscrise

inițial în CF A, B și C, transcrise in CF D și mai apoi în CF E Sighișoara sub A+

„transmitere cu plată din proprietatea statului în favoarea Consiliului Municipal

Sighișoara".

Având în vedere situația

de carte funciară precum și susținerile apelantei SC Ni. SA, potrivit cărora în

prezent aceasta este o societate cu capital privat care nu a avut niciodată în patrimoniu

sau în folosință imobilul în litigiu, instanța apreciază că excepția lipsei calității

procesual pasive a acestei societăți este întemeiată iar soluția de respingere,

pronunțată de prima instanță, este netemeinică.

Cu alte cuvinte, pentru

perioada de timp cuprinsă între 1963 - 1992, societatea cu capital integral de stat

purtând aceeași denumire SC „Ni.” SA a avut în „administrare operativă" aceste

imobile. Ulterior anului 1992 aceste imobile au intrat în proprietatea și folosința

exclusivă a Consiliului Local Sighișoara, conform înscrierilor de CF. Păstrarea

în memoria comunității locale a persoanei juridice care a stăpânit imobilul o perioadă

de timp nu poate fi relevantă pentru stabilirea calității de „persoană deținătoare"

potrivit art. 21 și 22 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește excepția

lipsei de interes instanța de apel constată că apelanta SC Ni. SA se află în eroare

asupra acestei excepții în sensul confundării noțiunii de „interes" în sens

larg cu noțiunea de „interes” în sens procesual.

Excepția lipsei de interes

a reclamanților are în vedere acțiunea în întregul său și finalitatea urmărită prin

promovarea acesteia. Or, în speța de față, interesul reclamanților este clar definit

și justificat. Din dezvoltarea acestei excepții rezultă implicit aceeași excepție,

a lipsei calității procesuale pasive. Îndreptarea greșită a acțiunii, respectiv

împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă, atrage după sine invocarea

și rezolvarea acestei excepții, soluția corectă impunându-se conform celor arătate

anterior. Ca atare instanța va respinge această excepție ca vădit neîntemeiată.

Având în vedere cele de

mai sus, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive: văzând înscrierile

de CF, susținerile apelantei și concluziile experților, Curtea va admite apelul

declarat de SC „Ni.” SA, va schimba în parte hotărârea atacată și va respinge acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu această societate comercială.

Cu referire la criticile

apelanților reclamanți B.A.H. și B.H.P., pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:

Prin memoriul de apel

reclamanții au criticat hotărârea atacată sub un singur aspect, respectiv neevaluarea

unor imobile a căror existență și valoare trebuie cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Concretizând aceste critici

reclamanții au făcut trimitere la numărul topografic i, descriind imobilele demolate

ca fiind un „atelier de turnătorie și o casă de locuit".

Expertizele efectuate

în cauză au identificat imobilele demolate ca fiind amplasate pe nr. top. v și w

și având destinația inițială „birouri” și „casă de locuit” .

Numărul topografic indicat

de reclamanți prin memoriul de apel este identificat și descris în expertiza topo

ca fiind nr. top. h, g și f  comasat și devenit k. Pe acest teren, indiferent de

nr. top. la care se face referire, experții nu au identificat construcțiile arătate

de reclamanți prin memoriul de apel, identificând doar construcții noi, respectiv

un atelier.

Analizând obiecțiunile

făcute de aceștia la judecata în fond a cauzei prin raportare la concluziile celor

două rapoarte de expertiză, instanța va examina criticile din apel privind imobilele

descrise de experți și de altfel singurele imobile - construcții care apar demolate.

Conform raportului de

expertiză topo  anexa 1, 2 și 4 imobilele construite și demolate au fost înscrise

pe nr. top. r și t.

La baza efectuării expertizei

în construcții a stat expertiza topo astfel că expertul constructor a arătat „configurația

construcțiilor la data preluării este evidențiată în expertiza topo” „au fost demolate

construcțiile (anexa 1 dublă hașură expertiza topo) din strada M.E.: clădire birouri

„Ni.” și casă de locuit. Pentru clădirile demolate nu s-a putut stabili valoarea

de piață, neexistând datele necesare și anume: suprafețe construite și desfășurate;

sistem constructiv; regim de înălțime; grad de finisare; grad de uzură; vechimea

construcțiilor”.

Raportat la aceste constatări

ale expertului constructor reclamanții au formulat obiecțiuni. Răspunzând acestor

obiecțiuni expertul constructor și-a menținut punctul de vedere. Ulterior reclamanții

au formulat precizări ale acțiunii inițiale reiterând în mod sumar în cuprinsul

precizărilor aceleași obiecțiuni.

Instanța de fond a procedat

la omologarea ambelor rapoarte de expertiză stabilind îndreptățirea reclamanților

la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcții și teren în suprafață totală de 5.375

m.p., identificat cu următoarele date de carte funciară (...) nr. top. r și t (...).

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată, au declarat recurs reclamanții B.A.H. și B.H.P., criticând-o

ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de fond a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a SC „Ni.” SA, apreciind că această

unitate are calitate procesuală pasivă raportat la dispozițiile art. 21 din Legea

nr. 10/2001. Această soluție a fost infirmată de instanța de apel.

- La data cumpărării de

acțiuni, conform contractului de vânzare-cumpărare din 10 martie 2000, Statul Român

avea calitatea de acționar minoritar sau majoritar al SC „Ni.” SA.

- Instanța de apel a pronunțat

o hotărâre nelegală sub aspectul calității procesuale pasive a SC „Ni.” SA. Aceasta

este unitatea deținătoare în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, cu privire

la imobilele aflate în litigiu.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel în mod

judicios a statuat că, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC „Ni.” SA

este întemeiată pentru cele ce preced.

Reclamanții B.A.H. și

B.H.P. au formulat acțiune împotriva SC „Ni.” SA Sighișoara, deși, la momentul formulării

notificării, cunoșteau situația de carte funciară, precum și situația faptică a

imobilelor a căror restituire au solicitat-o. Acestea au fost imobilele de sub

nr. top x, y și z înscrise inițial în CF  și mai apoi în CF Sighișoara sub A+12.

În această carte din urmă (CF) dreptul de proprietate s-a înscris cu titlu „transmitere

cu plată din proprietatea statului în favoarea Consiliului Municipal Sighișoara”.

Avându-se în vedere situația

de carte funciară, precum și faptul că în prezent SC „Ni” SA este o societate cu

capital privat care nu a avut niciodată în patrimoniul său, sau în folosință sa

imobilul în litigiu, se apreciază că excepția lipsei calității procesual pasive

a acestei societăți este întemeiată.

De menționat este și faptul

că în perioada cuprinsă între 1963-1992 SC „Ni.” SA - societate cu capital integral

de stat - a avut în „administrare operativă” imobilele în litigiu. Ulterior anului

1992, aceste imobile au intrat în proprietatea și folosința exclusivă a Consiliului

Local Sighișoara.

În criticile lor, reclamanții

s-au referit și la reevaluarea unor imobile a căror existență și valoare trebuiau

cuprinse în dispozitivul hotărârii.

În concret, este vorba

de numărul topografic a, ce se referă la imobilele demolate ca fiind, un atelier

de turnătorie și o casă de locuit. Expertizele efectuate în cauză au identificat

imobilele demolate ca fiind amplasate pe un nr. top r, t și având destinația inițială

de „birouri” și „casă de locuit”.

Prin urmare, reclamanții-recurenți

au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcții și teren în suprafață totală de 5.375

m.p., identificat cu următoarele date de carte funciară: nr. top r și t.

Față de cele reținute

se constată că recursul declarat de reclamanți nu este fondat și pe cale de consecință,

se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții B.A.H. și B.H.P. împotriva deciziei nr. 28A din 17 martie

2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2011.