ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1909/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 510/F

din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus condamnarea inculpatului P.F.L., în baza art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 modif., raportat la art. 320

1

pct.7 C. proc.

pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art.

86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub control judiciar a executării

pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 7 ani, conform prevederilor art.

86

2

C. pen.

S-au stabilit

în sarcina inculpatului, pe durata termenului de încercare, măsurile de

supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) și (3)

C. pen.: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

București, la datele stabilite de acesta; să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență; să desfășoare o activitate, conform planului de

supraveghere ce va fi stabilit de serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul București.

S-a atras

atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.. în baza

art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Conform

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,59 grame

heroină, indisponibilizată de organele de poliție.

Pentru a

dispune astfel, instanța de fond a reținut, că la data de 12 aprilie 2011, în

dreptul imobilului cu nr. 36 sector 5, inculpatul, având un comportament

specific consumatorilor de droguri, a fost oprit și legitimat de organele de

poliție, asupra sa aflându-se o punguță ce conținea, așa cum a rezultat în urma

examenelor de laborator, cantitatea de 0,61 grame heroină.

Inculpatul a

recunoscut că este consumator de droguri, iar cantitatea respectivă o procurase

în acea dimineață, de la o persoană necunoscută din zona Ferentari.

Instanța de

fond a reținut că în drept, faptele inculpatului P.F.L., constând în

împrejurarea că la data de 12 aprilie 2011 a deținut, fără drept, pentru consum

propriu, o punguță care conținea cantitatea de 0,61 grame de Heroină,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de

mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a

solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen.

Sub aspectul

laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea

inculpatului de a deține în vederea consumului propriu un drog de mare risc,

respectiv heroina. Acțiunea a avut ca obiect un drog de mare risc, respectiv

heroina, înscris în tabelul nr. 3 anexă la Legea nr. 143/2000, existența sa

fiind confirmată de raportul de constatare tehnico-științifică. Urmarea

imediata a faptei constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică și a

consumatorilor, generată de săvârșirea activității incriminate, iar legătura de

cauzalitate dintre fapta si urmare rezultă ex re fiind vorba de o infracțiune

de pericol. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea

dedusă judecății cu intenție indirectă în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1

lit. b) C. pen.

La stabilirea

pedepsei instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile pârtii generale a Codului

Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de

pedeapsa stabilite in legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art.

320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de

extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul

țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de

droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri

care a făcut obiectul faptelor) și circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva

acestei sentințe inculpatul a declarat apelul nemotivat și a solicitat

reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C.

pen.

Prin decizia

penală nr. 295/A din 5 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II a penală,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.F., împotriva sentinței

penale nr. 510 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, și a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către

stat.

A constatat

instanța de apel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, stabilind situația de fapt corespunzătoare adevărului și dând

activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică în raport de probatoriile

administrate.

În ceea ce

privește individualizarea pedepsei, s-a constatat că au fost respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., adecvate în raport de

ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză și că pedeapsa

de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, reflectă

atât gradul de pericol generic și concret al faptei, circumstanțele în care a

fost comisă, cât și persoana inculpatului - tânăr, manifestând sinceritate, dar

fără ocupație și cu antecedente penale.

În raport și

de aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. s-a constatat că

pedeapsa aplicată, care este orientată spre limita minimă prevăzută de lege, nu

poate fi în nici un caz considerată ca prea severă, neexistând vreun temei

pentru ca ea să fie reevaluată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.F. și a solicitat în temeiul

cazului de casare prev de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului

aplicarea disp art. 74 lit. a) si c) C. pen., reducerea pedepsei și aplicarea

disp. art. 81 în loc de art. 86/1 C. pen.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul

inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta

Curte constată că recursul declarat inculpatul P.F. este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte

constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că

pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța

de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între

gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și nu se impune

reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea

de comitere, de persoana inculpatului și poziția sa procesuală, care a

valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța

de apel de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de

sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Față de

solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, Înalta Curte constată că în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reducerea acesteia, iar

pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere în raport de fapta săvârșită corespunde scopului prevăzut de art. 52

C. pen. și reflectă o individualizare temeinică. Astfel, se constată că a fost

respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată

inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de

fapt și scopului urmărit de legea penală.

În ceea ce privește

circumstanțele personale ale inculpatului, trebuie menționat și faptul că din

fișa de cazier judiciar aflată la fila 28 din dosarul de urmărire penală

rezultă că prin sentința penală nr. 1535 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului

Municipiului București, definitivă prin decizia penală nr. 2842 din 28 mai 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificată în minorat, prev. de art. 20 rap la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 99 C. pen., care nu atrage starea de recidivă, dar

caracterizează negativ persoana recurentului inculpat. Totodată, din actele

dosarului rezultă că inculpatul a mai fost anterior sancționat cu aplicarea

unei amenzi administrative, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare

risc prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ceea ce denotă

perseverența infracțională a inculpatului.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului privind aplicarea suspendarea executării pedepsei prev.

de disp. art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei

comisă de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu

poate fi atins decât prin exercitarea măsurilor de supraveghere a inculpatului

și prin îndeplinirea obligațiilor stabilite astfel cum sunt prev. de art. 86/3

C. pen. Astfel, se constată că numai prin executarea pedepsei sub supraveghere

pe un termen de 7 ani, așa cum a stabilit instanța de fond, se va realiza

reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte

infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de

drept, având în vedere fapta comisă cât și circumstanțele personale ale

inculpatului.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din

oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul

declarat de inculpatul recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei

penale nr. 295/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 295/A

din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 iunie 2012.