ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1909/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 510/F din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P.F.L., în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modif., raportat la art. 320 1 pct.7 C. proc. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub control judiciar a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 7 ani, conform prevederilor art. 86 2 C. pen.

S-au stabilit în sarcina inculpatului, pe durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen.: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de acesta; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să desfășoare o activitate, conform planului de supraveghere ce va fi stabilit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen..

în baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,59 grame heroină, indisponibilizată de organele de poliție. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, că la data de 12 aprilie 2011, în dreptul imobilului cu nr. 36 sector 5, inculpatul, având un comportament specific consumatorilor de droguri, a fost oprit și legitimat de organele de poliție, asupra sa aflându-se o punguță ce conținea, așa cum a rezultat în urma examenelor de laborator, cantitatea de 0,61 grame heroină. Inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri, iar cantitatea respectivă o procurase în acea dimineață, de la o persoană necunoscută din zona Ferentari.

Instanța de fond a reținut că în drept, faptele inculpatului P.F.L., constând în împrejurarea că la data de 12 aprilie 2011 a deținut, fără drept, pentru consum propriu, o punguță care conținea cantitatea de 0,61 grame de Heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a deține în vederea consumului propriu un drog de mare risc, respectiv heroina.

Acțiunea a avut ca obiect un drog de mare risc, respectiv heroina, înscris în tabelul nr. 3 anexă la Legea nr. 143/2000, existența sa fiind confirmată de raportul de constatare tehnico-științifică. Urmarea imediata a faptei constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică și a consumatorilor, generată de săvârșirea activității incriminate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta si urmare rezultă ex re fiind vorba de o infracțiune de pericol. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății cu intenție indirectă în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. La stabilirea pedepsei instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile pârtii generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite in legea specială, reduse cu o treime potrivit disp.

art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor) și circumstanțele personale ale inculpatului. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apelul nemotivat și a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 295/A din 5 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.F., împotriva sentinței penale nr. 510 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

A constatat instanța de apel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, stabilind situația de fapt corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică în raport de probatoriile administrate. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a constatat că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză și că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, reflectă atât gradul de pericol generic și concret al faptei, circumstanțele în care a fost comisă, cât și persoana inculpatului - tânăr, manifestând sinceritate, dar fără ocupație și cu antecedente penale.

În raport și de aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. s-a constatat că pedeapsa aplicată, care este orientată spre limita minimă prevăzută de lege, nu poate fi în nici un caz considerată ca prea severă, neexistând vreun temei pentru ca ea să fie reevaluată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.F. și a solicitat în temeiul cazului de casare prev de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului aplicarea disp art. 74 lit. a) si c) C. pen., reducerea pedepsei și aplicarea disp. art. 81 în loc de art. 86/1 C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul P.F. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului și poziția sa procesuală, care a valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320/1 C. proc.

pen. De asemenea, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. Față de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reducerea acesteia, iar pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în raport de fapta săvârșită corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, trebuie menționat și faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la fila 28 din dosarul de urmărire penală rezultă că prin sentința penală nr. 1535 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Municipiului București, definitivă prin decizia penală nr. 2842 din 28 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificată în minorat, prev. de art. 20 rap la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., care nu atrage starea de recidivă, dar caracterizează negativ persoana recurentului inculpat. Totodată, din actele dosarului rezultă că inculpatul a mai fost anterior sancționat cu aplicarea unei amenzi administrative, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea suspendarea executării pedepsei prev. de disp. art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin exercitarea măsurilor de supraveghere a inculpatului și prin îndeplinirea obligațiilor stabilite astfel cum sunt prev. de art. 86/3 C. pen. Astfel, se constată că numai prin executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de 7 ani, așa cum a stabilit instanța de fond, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere fapta comisă cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 295/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 295/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2012.