ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții S.A.F. și S.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestuia, prin reprezentantul său legal, să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce li se cuvin pentru imobilul - construcție cu destinația de locuință, situat în Lugoj, despăgubiri ce au fost solicitate prin notificarea din 05 iunie 2001, care formează obiectul Dosarului nr. 24063/CC/2006, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B.N.T. în 05 iunie 2001, transmisă Prefecturii Județului Timiș și comunicată spre soluționare Primăriei Municipiului Lugoj, au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Lugoj, jud. Timiș.

La data de 19 iunie 2009, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Lugoj, prin Primar, în situația în care subscrisa Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții rezultate din prezenta cauză.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 43 din 27 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.A.F. și S.M., obligând Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea Dosarului nr. 24063/CC/2006 și să desemneze un executor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.

De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Lugoj, precum și cererea de chemare în garanție a acesteia și, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut cu privire la cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Lugoj, că această cerere a fost formulată pentru situația în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții rezultate din prezenta cauză.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Lugoj instanța a reținut că, într-adevăr, Primăria nu are personalitate juridică, însă lipsa personalității juridice este irelevantă sub aspectul calității procesuale a instanței respective. Se subliniază în continuare că, chiar dacă Primarul Municipiului Lugoj nu se confundă cu aparatul administrativ pe care îl conduce, totuși, actele administrative ale Primăriei sunt emise în virtutea atribuțiilor conferite de lege Primarului, care conduce acest aparat administrativ pus la dispoziția sa prin lege. Subordonarea directă a Primăriei față de Primar conduce la concluzia că din punct de vedere juridic, nu se poate reține o delimitare a actelor Primarului de cele ale Primăriei pe care o conduce.

Cu privire la fondul cererii de chemare în garanție, instanța a reținut că, deși a înregistrat dosarul în luna aprilie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a solicitat și nici nu a dispus revocarea dispoziției din 20 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Lugoj și doar după primirea citației a restituit dosarul reclamanților, la chemata în garanție Primăria Municipiului Lugoj.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurentul a susținut că hotărârea instanțelor de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce privește obligarea lui la transmiterea dosarului de evaluare, întrucât potrivit pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005 deciziile/dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 trebuie însoțite de o documentație completă or, dosarul reclamanților nr. 24063/CC nu este complet.

În ceea ce privește aspectele reținute de instanță privind depășirea de către pârât a termenului rezonabil de soluționare a cauzei, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât deși Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede parcurgerea procedurii administrative într-un termen rezonabil, totuși jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil, stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul, astfel că, considerentele reținute de instanța de fond se dovedesc a fi neîntemeiate.

Sentința instanței de fond a fost criticată de recurent și sub aspectul obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, susținându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 275 C. proc. civ., întrucât Comisia Centrală a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantului și pretențiile acestuia.

Recursul este nefondat.

Cadrul procesual al litigiului a fost corect stabilit de către instanța de fond, astfel că, în mod neîntemeiat a fost criticată de către recurentă soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Lugoj, precum și cererea de chemare în garanție a acesteia de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, Primăria Municipiului Lugoj nu are personalitate juridică, însă, lipsa acesteia este irelevantă sub aspectul calității procesuale a instanței respective.

Subordonarea directă a Primăriei față de Primar, reține instanța de fond, conduce la concluzia că din punct de vedere juridic nu se poate reține o delimitare a actelor Primarului de cele ale Primăriei pe care o conduce.

Referitor la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Lugoj, urmează a se constata că și sub acest aspect soluția instanței de fond este temeinică și legală, chemata în garanție urmând să răspundă în ipoteza în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții.

Cum în cauză nu s-a reținut nelegalitatea dispoziției din 20 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Lugoj, în mod corect instanța de fond a constatat că răspunderea pentru întârzierea soluționării Dosarului nr. 24063/CC/2006 aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Așadar, instituția învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001 este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat și pentru faptul că instanța de fond a apreciat corect că Dosarul nr. 24063/CC, predat secretariatului comisiei recurente în luna aprilie 2006, trebuia soluționat într-un termen rezonabil, chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen.

Susținerea recurentei-pârâte privind reglementarea unei ordini de soluționare a dosarelor prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 nu poate fi reținută în raport de durata mare a perioadei de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei și lipsa oricărui demers pentru parcurgerea etapelor din cadrul procedurii prevăzute de Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De altfel, decizia invocată de recurenta-pârâtă nu prezintă relevanță în soluționarea raportului juridic dedus judecății în prezenta cauză, fiind adoptată la o dată ulterioară celei la care a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Dosarul nr. 24063/CC/2006, pentru care instanța de fond a constatat refuzul nejustificat de soluționare într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 43 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2011.