ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 20 februarie 2008

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamantul D.A. și a dispus suspendarea executării Ordinelor

din 9 iulie 2007 și din 4 iulie 2007 emise de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,

până la soluționare în fond a cauzei.

În motivarea încheierii

se reține că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat

și iminența pagubei.

Astfel, se menționează

că executarea măsurilor dispuse prin cele două ordine este de natură să producă

un prejudiciu grav, de natură morală și financiară reclamantului, iar împrejurările

de fapt relevate de reclamant inadvertenețele existente între ordinele comunicate

acestuia de autoritate publică și cele depuse la dosarul cauzei în temeiul art.

13 din Legea nr. 554/2004 sunt de natură a contura existența unui caz bine - justificat

în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei încheieri

a făcut recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, susținând că hotărârea atacată

este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a reținut în mod greșit

că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

pentru a dispune suspendarea executării actelor administrative.

Recurenta a arătat că

din documentele existente la dosarul cauzei nu rezultă faptul că executarea odinelor

contestate este de natură să producă un prejudiciu grav, de natură morală și financiară

reclamantului, astfel cum a argumentat instanța de fond.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea sa reclamantul

- intimat a contestat Ordinele din 4 iulie 2007 și din 9 iulie 2007 emise de Autoritatea

Națională a Vămilor, acte administrative care conțin dispoziții contestabile cu

privire la schimbarea locului său de muncă. Astfel rezultă cu certitudine motivele,

durata și existența acordului reclamantului pentru modificarea raportului său de

serviciu, acestea reprezentând un caz bine-justificat și un prejudiciu iminent,

ce s-ar produce dacă măsura ar fi pusă imediat în executare.

Față de aceste elemente

suspendarea executării actului administrativ apare ca o măsură temporară justificată,

fiind îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente

cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că motivele

de recurs sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva încheierii din 20 februarie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2008.