ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4653/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 9 iulie 2009, ce formează obiectul recursului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus validarea rezultatelor obținute de candidații care au participat la concursul de promovare pe loc la Curtea de Apel Timișoara, conform anexei la această hotărâre precum și promovarea pe loc la Curtea de Apel Timișoara a domnului judecător cu grad de tribunal B.Z.H.A. de la Judecătoria Arad, a domnului judecător L.Ș.I. de la Tribunalul Arad și a doamnei judecător S.R.A.V. de la Tribunalul Timiș, începând cu data de 15 iulie 2009. În motivarea hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: B.E.C.

și C.R., judecătoare în cadrul Tribunalului Timiș, au participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor din data de 31 mai 2009, candidând pentru Curtea de Apel Timișoara, promovare pe loc. Pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Timișoara au fost scoase la concurs 3 posturi de judecător, doamnele judecător B.E.C. și C.R. clasându-se pe locul 4 și respectiv 5 (conform anexei la hotărâre), în raport cu candidații care au participat pentru același post, fiind declarate respinse ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului. Petentele au formulat memorii, prin care au solicitat să se dispună publicarea motivării soluționării contestațiilor la barem, eventual revizuirea acestora și dacă se impune, recorectarea lucrărilor.

Plenul, în acord cu comisia de contestații de la disciplina dreptul muncii, a apreciat că argumentele invocate exced contestațiilor înregistrate și depuse de către candidate și înaintate comisiei spre soluționare, iar interpretările diferite ale textelor legale incidente în speță, nu pot fi avute în vedere de către comisie după stabilirea baremului definitiv. S-a mai reținut că, în conformitate cu art. 14 din Regulament, comisia de contestații examinează contestațiile la barem și adoptă baremele definitive, iar baremele definitive nu pot fi contestate de candidați.

Raportat la hotărârea din 08 februarie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii invocată în memoriul formulat, prin care s-a decis că se impune reevaluarea lucrărilor, în urma constatării între notele acordate de comisia de soluționare a contestațiilor a unor diferențe cuprinse între 1-6 puncte, Plenul a reținut că cele două situații nu sunt similare, deoarece modul de desfășurare a concursurilor sunt diferite, respectiv subiectele din cadrul concursului din 2006 au constat în elaborarea unor lucrări de sinteză, iar în anul 2009, în subiecte tip grilă, lucrările fiind procesate electronic. De asemenea, în cadrul concursului din 2009, baremele nu au cuprins formulări generale de natură să creeze dificultăți de apreciere a lucrărilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurentele B.E.C. și C.R.G., solicitând anularea parțială a hotărârii atacate în partea care privește validarea rezultatelor finale la concursul de promovare în funcții de execuție, organizat la 31 mai 2009 pentru Curtea de Apel Timișoara, pe loc, să se dispună declararea recurentelor ca fiind admise la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție la Curtea de Apel Timișoara, să fie obligat intimatul să dispună, prin hotărâre, promovarea acestora pe loc, în funcții de execuție la Curtea de Apel Timișoara. În motivele de recurs se arată că recurentele sunt judecătoare la Tribunalul Timiș și au participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la 31 mai 2009 pentru promovare pe loc la Curtea de Apel Timișoara, optând pentru materia „dreptul muncii”.

Potrivit baremului inițial, lucrările recurentelor ar fi fost evaluate cu nota 10, dar ca urmare a contestațiilor la barem, comisia de soluționare a contestațiilor la baremul de evaluare și notare a invalidat răspunsul considerat corect la proba practică, astfel că pentru majoritatea candidaților de la materia dreptul muncii, lucrările nu puteau fi evaluate pentru nota 9. La data de 4 iunie 2009, recurentele au contestat răspunsul validat ca fiind contrar legii, atât în ce privește problema de drept cât și în ce privește procedura de evaluare a lucrărilor, dar au fost considerate inadmisibile contestațiile la baremul definitiv.

S-a apreciat că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor finale ale concursului în condițiile descrise este nelegală deoarece Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor nu prevede măsurile ce pot fi adoptate de către comisiile de soluționare a contestațiilor la barem și nici criteriile potrivit cărora, urmare a admiterii contestațiilor la barem, se anulează o întrebare, se punctează mai multe variante de răspuns ori se punctează o singură variantă. Și în cadrul concursurilor organizate în anii anterior (februarie 2007, octombrie 2008) atunci când, la proba practică s-au admis contestații la barem, au fost punctate atât variantele stabilite prin baremul inițial, cât și cele stabilite de către comisiile de soluționare a contestațiilor și chiar în cadrul aceluiași concurs, la disciplina Dreptul muncii pentru promovare la tribunale, la speța de drept comunitar.

O atare manieră de aplicare a regulilor de concurs reprezintă o situație de discriminare directă, în raport cu ceilalți candidați la concurs, discriminare care le creează un prejudiciu pentru că notele finale ce au fost acordate au fost diminuate de la 9,80 la 9,30 (pentru B.E.C.), respectiv de la 9,75 la 9,25 (pentru C.R.G.), iar din pozițiile 1 și 2 au fost trecute pe pozițiile 4 și 5 și fără posibilitatea de a mai promova concursul.

Este invocată și practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție care confirmă posibilitatea de analizare a legalității operațiunilor administrative și anularea hotărârii pentru vicii de procedură privind desfășurarea concursului de promovare în funcții de execuție, respectiv decizia nr. 3289 din 27 iunie 2007, nr. 953 din 19 februarie 2009. S-a depus la dosar copia procesului-verbal din 2 iunie 2009 întocmit de Comisia de contestații - disciplina Dreptul muncii - cu privire la contestațiile la baremul de evaluare și notare, contestația la baremul final de notare și evaluare a lucrărilor la disciplina dreptul muncii pentru promovarea la Curțile de Apel, răspunsul expediat la 16 septembrie 2009 de către Consiliul Superior al Magistraturii recurentelor, plângerea prealabilă împotriva procesului-verbal din 2 iunie 2009 întocmit de Comisia de soluționare a contestațiilor la baremul de evaluare și notare la disciplina Dreptul muncii solicitând să se dispună reevaluarea baremelor finale de evaluare și notare a lucrărilor la materia Dreptul muncii - proba practică, adresa nr. BB/2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii prin care plângerea prealabilă a fost respinsă ca inadmisibilă.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La 25 ianuarie 2010, recurentele au depus la dosar excepția de nelegalitate a art. 20 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, iar Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat, referitor la admisibilitatea excepției de nelegalitate invocată, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea din 26 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de recurente.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6257/1/2009, iar prin sentința civilă nr. 2971 din 17 iunie 2010 a fost respinsă excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. În motivarea soluției, Curtea de Apel București a reținut faptul că reclamantele arată că dispozițiile art. 20 alin. (4) Teza ultimă din Regulamentul adoptat prin hotârârea Consiliului Superior al Magistraturii din 21 septembrie 2006 sunt nelegale prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 dat fiind că stabilesc criterii și condiții de promovare distincte pentru candidații aflați în aceeași situație, fără a exista o justificare obiectivă.

S-a arătat că diferența de tratament invocată în cauza dedusă judecății vizează candidații la concursul de promovare, care au contestat baremul inițial stabilit de comisia de elaborare a subiectelor și candidații care au optat pentru varianta considerată corectă în baremul inițial, modificat de comisia de soluționare a contestațiilor, dar acest tratament are o justificare obiectivă și rezonabilă deoarece nici dispozițiile din Legea nr. 303/2004, nici prevederile din regulament nu prevăd posibilitatea numirii unei alte comisii de soluționare a contestațiilor la barem, decât cea constituită potrivit art. 7 și 11 din Regulament și necesitatea eliminării posibilității de formulare a unei contestații la contestație inițială, care ar putea determina o succesiune nelimitată de contestații la contestații.

Sentința nr. 2971/2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a rămas irevocabilă prin nerecurare și a fost repus pe rol recursul declarat de recurente. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Recurentele au solicitat anularea parțială a hotărârii din 9 iunie 2009 în ceea ce privește validarea rezultatelor finale la concursul de promovare în funcții de execuție, pe loc, organizat la 31 mai 2009 pentru Curtea de Apel Timișoara iar criticile vizează modul de soluționare a contestațiilor la barem, la proba practică, la materia „Dreptul muncii”.

Prin urmare, nu sunt indicate motive de nelegalitate pentru că nu s-au precizat dispozițiile legale sau regulamentare ce au fost încălcate prin emiterea acesteia ci recurentele sunt nemulțumite de modul în care au fost soluționate contestațiile la barem, contestații în urma cărora clasamentul inițial a fost modificat. De altfel, recurentele au contestat procesul-verbal întocmit de comisia de contestații la baremul de evaluare și creștere, dar această contestație a fost respinsă ca inadmisibilă. Potrivit art. 14 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea din 21 iunie 2006, cu modificările aduse de hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. PP/2008 examinarea contestațiilor la barem și adoptarea baremului definitiv intră în atribuțiile Comisiei de soluționare a contestațiilor.

În art. 20 alin. (4) din Regulament se prevede că „baremele de evaluare și notare se afișează la centrele de concurs cu 15 minute înainte de încheierea probei scrise. În termen de 24 de ore de la afișare candidații pot face contestație la bareme care se depune la Institutul Național al Magistraturii și se soluționează în termen de 24 de ore, potrivit art. 14 alin. (1). Baremele definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii”. Recurentele au invocat excepția de nelegalitate a acestui art., dar, prin hotărâre irevocabilă, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Este adevărat că la momentul desfășurării concursului, așa cum chiar recurentele au arătat, nu erau prevăzute în regulament măsurile pe care le pot lua comisiile de soluționare a contestațiilor la barem, însă, nici instanța nu poate obliga aceste comisii să valideze unele răspunsuri și să invalideze altele, așa cum solicită recurentele, nici să oblige comisiile să procedeze într-un anumit mod, în lipsa unor prevederi regulamentare. Așa cum s-a statuat în practica instanței supreme, în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, se pot analiza de către instanțele de judecată numai viciile de procedură privind desfășurarea concursului, iar modul de stabilire a baremurilor definitive, care nu mai pot fi contestate, este atributul exclusiv al Comisiei de soluționare a contestațiilor la barem.

A da posibilitatea contestării și a baremurilor definitive, așa cum susțin recurentele, înseamnă nu numai a adăuga prevederilor legale existente, dar ar putea determina o succesiune nelimitată de contestații la contestații. Faptul că prin hotărârea din 10 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a modificat art. 20 din Regulament, fiind reglementate soluțiile pe care comisiile de soluționare a contestațiilor la barem le pot adopta nu înseamnă că instanța va putea obliga aceste comisii să procedeze conform noilor modificări care au intrat în vigoare după desfășurarea concursului. Oricum, situația invocată de recurente nu se regăsește nici în noile modificări pentru că prin procesul-verbal din 2 iunie 2009 Comisia de soluționare a contestațiilor la barem a considerat că varianta indicată în baremul inițial la proba practică, disciplina Dreptul muncii este greșită și a considerat corectă o altă variantă decât cea inițială.

În motivele de recurs s-au invocat unele decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar, se poate observa că soluțiile adoptate în acele cauze au avut la bază Regulamentul adoptat prin hotărârea din 21 septembrie 2006 fără modificările aduse de hotărârea nr. PP/2008 și prin urmare, nefiind situațiile comparabile nu se poate invoca practica anterioară modificărilor. În baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.E.C. și C.R.G. împotriva hotărârii din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.