ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2012

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3053/ C pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 27 decembrie 2006, s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul C. I. în nume propriu și în calitate de reprezentant al SC H. SA, în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T., SC A.I. SA; s-au respins, în fond, cererile de intervenție în interesul reclamantei SC H. SA și în interes propriu formulată de intervenientul L.I., în contradictoriu cu pârâții C. I., M.T.C.T. și SC A.I. SA; s-a respins, în principiu și în fond, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de A.G.A.P.H., în contradictoriu cu pârâții L.I., C.I., M.T.C.T., SC A.I.

SA, SC H. SA și A.V.A.S. și a fost obligată reclamantul C. I. și intervenientul L.I. să plătească pârâtei SC A.I. SA suma de 1.229,34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 5.219,19 lei, cu același titlu, pentru SC H. SA Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta SC A.I. SA a dobândit calitatea de acționar la SC H. SA prin achiziționarea pachetului de acțiuni aflate în posesia pârâtului M.T.C.T. în baza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni cu plata în rate nr. 7 din 28 august 2001, iar în afara celor două părți contractante, toate celelalte părți din prezenta cauză sunt terți față de menționatul contract, așa încât, în temeiul art. 969 și 973 C. civ., a considerat că reclamantul și intervenienții L.I.

ș i A.G.P.H. nu au calitate procesuală activă, iar pârâta A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, în cauza având ca obiect constatarea rezoluțiunii menționatului contract. Prin decizia nr. 140 din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile formulate de reclamantul C.I., intervenienții L. I. și A.G.A.P.H., de asemenea cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC H. SA Împotriva acestei decizii a formulat recurs, atât apelantul - intervenient L. I., cât și apelantul - reclamant C.I., în nume propriu și în calitate de reprezentant al Asociației Generale a Acționarilor Pro SC H. și al Asociației Salariaților și Membrilor Conducerii SC H. SA, iar prin decizia nr. 160 din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondate, recursurile.

În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut că recurenții persoane fizice, în lipsa unei vătămări, nu pot invoca nelegala citare în cauză a persoanelor juridice, neindicate, de altfel, spre a se putea verifica, din perspectiva existenței vătămării, dacă critica nelegalei citări vizează recurentele persoane juridice, iar, potrivit tezei ultime a art. 92, pretins a fi fost încălcat de către instanța de apel, o atare comunicare a citației persoanelor juridice este posibilă în cazul în care se refuză primirea sau în cazul în care se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora, aspecte ce înlătură incidența motivului invocat și dezvoltat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În ce privește criticile referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii sau nesocotirea de către instanță a înscrisurilor depuse la dosar, s-a constatat că acestea nu pot fi analizate, deoarece punctul 10 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurenți, era abrogat la data pronunțării deciziei recurate, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 nu au fost dezvoltate conform cerințelor art. 302 lit. c) C. proc. civ., spre a putea fi examinate. Împotriva deciziei sus menționate, a formulat contestație în anulare contestatorul L.I., pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (l) și (2) C. proc.

civ. În argumentarea motivelor invocate, contestatorul a susținut, în esență, că la termenul din 20 ianuarie 2010, când a fost pronunțată hotărârea contestată, procedura de citare a intimatului M.D.R.T. nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, astfel încât sunt incidente dispozițiile legale anterior invocate. Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații A.V.A.S. BUCUREȘTI și M.D.R.T. BUCUREȘTI au solicitat respingerea contestației în anulare ca lipsită de interes, având în vedere că doar partea care nu a fost legal citată poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Examinând motivele contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 317 alin. (l) pct. l C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, iar potrivit alin. (2) al articolului menționat, contestația poate fi primită pentru motivele arătate, în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins tară ca el să fi fost judecat în fond. În acest sens, este de observat că neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată cu nulitatea relativă, potrivit art. 108 C. proc. civ., iar nelegala citare a părții conduce la nulitatea actului procedural numai dacă prin aceasta i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Analizând contestația în anulare, din această perspectivă Înalta Curte constată că susținerile contestatorului sunt nefondate, având în vedere că și dacă s-ar constata o eventuală viciere a procedurii de citare a intimatului, cel în măsură să invoce un asemenea motiv, ar fi doar acesta și nu contestatorul, căruia nu i s-a produs nicio vătămare conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, pentru a exista motivul de contestație în anulare invocat este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care formulează această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare este sancționată așa cum s-a arătat anterior, cu nulitatea relativă, nulitate ce poate fi invocată numai de partea lezată prin actul de procedură.

Pe cale de consecință, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (l)) pct. l C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul L.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 160 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.