ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2012

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3053/ C pronunțată

de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, la data

de 27 decembrie 2006, s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul

C.

I.

în nume propriu și în calitate de

reprezentant al SC H. SA, în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T., SC A.I. SA;

s-au respins, în fond, cererile de intervenție în interesul reclamantei SC H. SA

și în interes propriu formulată de intervenientul L.I., în contradictoriu cu

pârâții C.

I.,

M.T.C.T. și SC A.I. SA;

s-a respins, în principiu și în fond, cererea de intervenție în interes

propriu, formulată de A.G.A.P.H., în contradictoriu cu pârâții L.I., C.I., M.T.C.T.,

SC A.I. SA, SC H. SA și A.V.A.S. și a fost obligată reclamantul C.

I.

și intervenientul L.I. să plătească

pârâtei SC A.I. SA suma de 1.229,34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și

suma de 5.219,19 lei, cu același titlu, pentru SC H. SA

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că pârâta SC A.I. SA a dobândit calitatea de acționar la SC H. SA

prin achiziționarea pachetului de acțiuni aflate în posesia pârâtului M.T.C.T. în

baza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni cu plata în rate nr. 7 din

28 august

2001,

iar în afara celor

două părți contractante, toate celelalte părți din prezenta cauză sunt terți

față de menționatul contract, așa încât, în temeiul art. 969 și 973 C. civ., a

considerat că reclamantul și intervenienții L.I.

ș

i

A.G.P.H. nu au calitate procesuală activă, iar pârâta A.V.A.S. nu are calitate

procesuală pasivă, în cauza având ca obiect constatarea rezoluțiunii

menționatului contract.

Prin decizia nr. 140 din 14 noiembrie

2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile formulate de reclamantul C.I.,

intervenienții L.

I.

și A.G.A.P.H., de

asemenea cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de

Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC H. SA

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, atât apelantul - intervenient L.

I.,

cât și apelantul - reclamant C.I., în nume propriu și în calitate de

reprezentant al Asociației Generale a Acționarilor Pro SC H. și al Asociației

Salariaților și Membrilor Conducerii SC H. SA, iar prin decizia nr. 160 din 20

ianuarie

2010,

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondate, recursurile.

În argumentarea soluției pronunțate,

s-a reținut că recurenții persoane fizice, în lipsa unei vătămări, nu pot

invoca nelegala citare în cauză a persoanelor juridice, neindicate, de altfel,

spre a se putea verifica, din perspectiva existenței vătămării, dacă critica

nelegalei citări vizează recurentele persoane juridice, iar, potrivit tezei

ultime a art. 92, pretins a fi fost încălcat de către instanța de apel, o atare

comunicare a citației persoanelor juridice este posibilă în cazul în care se

refuză primirea sau în cazul în care se constată lipsa oricărei persoane la

sediul acestora, aspecte ce înlătură incidența motivului invocat și dezvoltat,

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În ce privește criticile referitoare

la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei dovezi hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii sau nesocotirea de către instanță a înscrisurilor depuse la

dosar, s-a constatat că acestea nu pot fi analizate, deoarece punctul 10 al

art. 304 C. proc. civ., invocat de recurenți, era abrogat la data pronunțării

deciziei recurate, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea

O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură

civilă, iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 nu au fost dezvoltate

conform cerințelor art. 302

lit. c)

C.

proc. civ., spre a putea fi examinate.

Împotriva deciziei sus menționate, a

formulat contestație în anulare contestatorul L.I., pentru motivele prevăzute

de dispozițiile art. 317 alin. (l) și (2) C. proc. civ.

În argumentarea motivelor invocate,

contestatorul a susținut, în esență, că la termenul din 20 ianuarie 2010, când

a fost pronunțată hotărârea contestată, procedura de citare a intimatului M.D.R.T.

nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, astfel încât sunt incidente

dispozițiile legale anterior invocate.

Prin întâmpinările formulate în cauză,

intimații A.V.A.S. BUCUREȘTI și M.D.R.T. BUCUREȘTI au solicitat respingerea

contestației în anulare ca lipsită de interes, având în vedere că doar partea

care nu a fost legal citată poate exercita calea extraordinară de atac a

contestației în anulare.

Examinând motivele contestației în

anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 317 alin. (l) pct. l C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în

anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, iar potrivit alin.

(2) al articolului menționat, contestația poate fi primită pentru motivele arătate,

în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța

le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a

fost respins tară ca el să fi fost judecat în fond.

În acest sens, este de observat că

neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea

părților, este sancționată cu nulitatea relativă, potrivit art. 108 C. proc.

civ., iar nelegala citare a părții conduce la nulitatea actului procedural

numai dacă prin aceasta i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată

altfel, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare, din

această perspectivă Înalta Curte constată că susținerile contestatorului sunt

nefondate, având în vedere că și dacă s-ar constata o eventuală viciere a

procedurii de citare a intimatului, cel în măsură să invoce un asemenea motiv, ar

fi doar acesta și nu contestatorul, căruia nu i s-a produs nicio vătămare

conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, pentru a exista motivul de

contestație în anulare invocat este necesar ca procedura de chemare pentru

termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față

de partea care formulează această cale extraordinară de atac, deoarece

nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare este

sancționată așa cum s-a arătat anterior, cu nulitatea relativă, nulitate ce

poate fi invocată numai de partea lezată prin actul de procedură.

Pe cale de consecință, față de cele ce

preced, în temeiul dispozițiilor

art. 317

alin. (l))

pct. l C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatorul L.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul

L.I. împotriva

deciziei nr. 160 din 20 ianuarie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.