ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2011

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2699 din 14 septembrie 2010 pronunțată

în Dosarul nr. 7911/62/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a admis recursul declarat de pârâtul

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național București împotriva deciziei nr. 133 Ap din 11 noiembrie 2008 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială, a modificat decizia atacată în sensul că a respins

apelul declarat de reclamanta SC P. SRL Brașov împotriva sentinței nr. 1423/C din

1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare contestatoarea SC P. SRL Brașov, invocând următoarele

motive, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..

- pentru termenul la care

instanța s-a pronunțat asupra fondului recursului Ministerului Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național București, societatea contestatoare nu a fost citată procedural;

- instanța de recurs a

intrat în judecarea fondului fără a se pronunța asupra excepției de neconstitiuționalitate

formulată de prezenta contestatoare;

- instanța de recurs a

reținut că imobilul în litigiu nu are calitatea de activ disponibil, contrar celor

exprimate în scris expres și neechivoc de

R.R.F. București.

Intimatul Ministerul Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național București a depus întâmpinare solicitând respingerea

contestației motivat de faptul că în speță contestatoarea nu invocă niciun motiv

care să poată fi circumscris dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. pe care este întemeiată cererea.

Înalta Curte examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că prezenta contestație

în anulare este nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

Procedura de citare cu

SC P. SRL Brașov a fost legal îndeplinită la termenul la care recursul a fost soluționat

întrucât la termenul anterior, respectiv 25 mai 2010 această parte fusese reprezentată

prin avocat care avea termen în cunoștință și pentru care nu mai era necesară citarea

în raport de dispozițiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ..

În ceea ce privește cea

de-a doua critică Înalta Curte reține că, potrivit celor consemnate în încheierea

de ședință din data de 3 noiembrie 2009, prezenta contestatoare nu și-a susținut

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a art. 8 Legea nr. 303/2008, instanța de recurs nefăcând altceva decât să respecte

principiul disponibilității părții în procesul civil.

Cea de-a treia critică

nu poate fi subsumată dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât

repune în discuție însuși fondul recursului, aspect nepermis în această cale extraordinară

de atac a cărei exercitare este reglementată de dispoziții de procedură de strictă

interpretare.

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatoarea

SC P. SRL Brașov împotriva

deciziei nr. 2699 din 14 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7911/62/2007

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie

2011.