ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2063/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Tribunalului București, reclamantul Instituția Prefectului Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.M.R. și M.M.M., anularea înscrierii în evidența Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București a dobândirii, de către primul pârât, a dreptului de proprietate asupra autovehiculului identificat în cerere cu nr. de șasiu și anularea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, ca urmare a dobândirii sale de către celălalt pârât.

Prin încheierea de ședință de la data de 9 septembrie 2010 Tribunalul București a suspendat soluționarea cauzei, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin decizia nr. 1334 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă excepția de nulitate a recursului formulat de D.M.R. împotriva încheierii de ședință din data de 9 septembrie 2010 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr. 8636/3/2010 și, în consecință, a fost constatată nulitatea recursului formulat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că recurentul a formulat recurs împotriva încheierii din 9 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, fără a prezenta motivele cererii de recurs.

3. Recursul declarat de D.M.R. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs, D.M.R. a formulat recurs, arătând că intimatul persoană fizică și-a dat o adresă falsă la care a fost citat și nu s-a prezentat la instanță, iar recurentul a prezentat adresa reală a acestuia, pentru a fi citat în cauză. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, va respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile ce sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată în calea de atac a recursului, hotărâre irevocabilă.

Din coroborarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ. rezultă că în sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului. Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de D.M.R. împotriva deciziei nr. 1334 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2012.