ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2063/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului

București, reclamantul Instituția Prefectului Municipiului București a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.M.R. și M.M.M., anularea înscrierii

în evidența Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și

Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Municipiului

București a dobândirii, de către primul pârât, a dreptului de proprietate

asupra autovehiculului identificat în cerere cu nr. de șasiu și anularea

transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, ca urmare a dobândirii sale

de către celălalt pârât.

Prin încheierea de ședință de la

data de 9 septembrie  2010 Tribunalul București a suspendat soluționarea

cauzei, în temeiul art. 155

1

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1334 din 9 iunie 2011

a Curții de Apel București a fost admisă excepția de nulitate a recursului

formulat de D.M.R. împotriva încheierii de ședință din data de 9 septembrie 2010

a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr. 8636/3/2010 și, în

consecință, a fost constatată nulitatea recursului formulat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că

recurentul a formulat recurs

împotriva încheierii din 9 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

fără a prezenta motivele cererii de recurs.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de recurs, D.M.R. a formulat recurs, arătând că intimatul persoană

fizică și-a dat o adresă falsă la care a fost citat și nu s-a prezentat la

instanță, iar recurentul a prezentat adresa reală a acestuia, pentru a fi citat

în cauză.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, va respinge recursul ca

inadmisibil pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art.

125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată

sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii.

În conformitate cu dispozițiile

Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi

de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în

anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.

Codul de procedură civilă

reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale

extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile ce

sunt supuse recursului.

Conform dispozițiilor art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului.

Înalta Curte, văzând actele și

lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost

pronunțată în calea de atac a recursului, hotărâre irevocabilă.

Din coroborarea dispozițiilor art. 377

alin. (2) și art. 299 C. proc. civ. rezultă că în sistemul român de jurisdicție

este statuat principiul unicității recursului.

Pentru motivele arătate, întrucât

recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 C. proc. civ.,

care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca

inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de D.M.R.

împotriva deciziei nr. 1334 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2012.