ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3287/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Ialomița, prin Sentința penală nr. 298/F din 15 octombrie 2010, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 și art. 99 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.Ș.  la 3 ani închisoare.

În baza art. 1

1

din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 - 76 și art. 99 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore din data de 14 aprilie 2010.

A făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

L-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente P.D. la:

- 2.561,29 RON către Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București;

- 2.420 RON către Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie București;

- 6.000 RON cu titlu de despăgubiri civile și 20.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă Ș.A.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat briceagul corp-delict.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în seara de 2 februarie 2010, însoțit de fratele său P.N., s-a deplasat în satul Roșiori, cei doi fiind transportați de martorul V.I.

După un timp au hotărât să se întoarcă în satul Roșiori și în timp ce se deplasau pe una din străzi, la o intersecție au întâlnit un grup de tineri. Din grup s-a desprins partea vătămată Ș.A.I. care le-a cerut să se oprească și i-a chestionat cu privire la nume și domiciliu, discuția purtându-se pe un ton pașnic și după ce partea vătămată s-a declarat mulțumită de informațiile primite, le-a spus că pot pleca mai departe.

După circa 50 de metri, timp în care partea vătămată s-a reîntors la prietenii săi, inculpatul i s-a adresat cu expresia „Ce. probleme". Simțindu-se vizată partea vătămată s-a îndreptat înspre locul unde se aflau inculpatul și fratele acestuia și au început să se lovească.

Inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu briceagul pe care îl avea la el, după care, a fugit înspre satul său.

Partea vătămată a fost transportată cu un autoturism la Spitalul Urziceni iar de acolo în aceeași seară a fost transferată la Spitalul de Urgență Floreasca din București.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală, Ș.A.I. a prezentat plagă înjunghiată 1/3 distală antebraț stâng, vascular și nervos și masă musculară flexoare profundă III, VI, V, care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență pentru hemostază și sutură.

Leziunea a pus în primejdie viața victimei.

Partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă datorită imposibilității realizării abducției degetelor IV - V și a sensibilității diminuate la nivelul degetului V.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei dar a încercat să transfere întreaga responsabilitate a izbucnirii și consumării conflictului pe seama părții vătămate.

Tribunalul a reținut și motivat că inculpatul nu poate beneficia de circumstanța legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece din probele administrate rezultă că deși fără nici un drept și total gratuit partea vătămată i-a abordat pe cei doi frați din nicio acțiune a acestuia nu a reieșit vreo intenție agresivă. Inculpatul, fire voluntară și violentă după ce s-a îndepărtat de partea vătămată a strigat-o cu intenție vădit provocatoare „Ce. probleme" Inculpatul a așteptat partea vătămată, cei doi s-au luat în brațe, după care inculpatul având briceagul în mână i-a aplicat mai multe lovituri. La internare partea vătămată a prezentat multiple lovituri prin înjunghiere.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere, pe lângă modul concret al săvârșirii infracțiunii, Referatul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița din care rezultă că deși foarte tânăr, inculpatul este violent, cu mari carențe educaționale, fapt care îl predispune la negarea valorilor sociale și morale și la săvârșirea de acte antisociale. În același timp s-a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, drept pentru care au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a fost înlăturată circumstanța legală a scuzei provocării reținută în actul de sesizare a instanței.

Prin Decizia penală nr. 5/A din 11 ianuarie 2011, pronunțată de secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a Curții de Apel București, apelul a fost admis, iar sentința desființată în parte cu privire la latura penală.

Rejudecând cauza în fond în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 și 99 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.

Pedeapsa astfel stabilită a fost contopită cu pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată prin sentință pentru infracțiunea prevăzută de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991 și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.

Prin motivele de recurs scrise a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice.

A susținut în esență aceleași motive ca și în apel. A cerut casarea hotărârilor, reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. A cerut să fie exonerat de plata despăgubirilor către partea vătămată.

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, care se înscriu printre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel sesizată cu aceleași motive a verificat hotărârea și printr-o amplă motivare a reținut că inculpatul a comis fapta fără să fi fost provocat de victimă. În același timp, Curtea a constatat că în condițiile reținerii circumstanței atenuante judiciare și cum inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii, pedeapsa stabilită de prima instanță este nelegală. Așa fiind, prin aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 109 C. pen. și art. 21 din același cod, rejudecând cauza l-a condamnat la 2 ani închisoare pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Hotărârea pronunțată este legală și temeinică, pedeapsa aplicată just individualizată, singura în măsură să-și atingă scopul preventiv și educativ.

Așa fiind, Înalta Curte ținând seama de dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să respingă recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 5/A din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat P.Ș. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul parte civilă Ș.A.I.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2011.