ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4765/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 4345 din 29 noiembrie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 4910/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Constanța formulată în Dosarul nr. 1202/ C/2002. La data de 11 ianuarie 2011, Federația Civică Solidaritatea Democratică pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a formulat cerere de revizuire a Încheierii nr. 4345 din 29 noiembrie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 4910/2002 de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Justiție sub nr. 237/1/2011. Prin încheierea din 08 aprilie 2011, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., ca urmare a neprezentării părților. Cauza a stat în nelucrare până la data de 25 aprilie 2012 când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a pricinii în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 22 iunie 2012. La acest termen, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii de revizuire, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 08 aprilie 2011, partea a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de revizuire. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 08 aprilie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire a încheierii nr. 4345 din 29 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, în Dosarul nr. 4910/2002, formulată de revizuenta Federația Civică Solidaritatea Democratică pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2012.