ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5663/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5663/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
La data de 15 iunie 2010, petenta
G.A. a solicitat revizuirea încheierii nr. 1734 din
12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, prin care i-a fost respinsă ca rămasă fără obiect
cererea de strămutare a Dosarului nr. 565/212/2006 al Curții de Apel Constanța.
În decizia nr. 2033 din
4 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală
a respins ca
inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva deciziei
pronunțate în cererea de revizuire G.A. a formulat contestație în anulare.
Prin încheierea din 27
mai 2011, instanța a dispus suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct.
2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.
Cauza a stat în nelucrare
până la 12 iunie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în
vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21
septembrie 2012.
La acest termen, Înalta Curte
a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, care va fi admisă pentru
următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,
revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,
chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp
de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Astfel spus, perimarea
operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act
de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a
părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în
speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct.
2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 mai 2011, părțile au lăsat
să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act
de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.
Astfel, din verificarea
actelor dosarului reiese că până la data de 27 mai 2012, când s-a împlinit
termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,
niciuna dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în
vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea
operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea
se poate constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte urmează să
constate perimată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestația în anulare
formulată de contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr. 2033 din 4 martie 2011
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
21 septembrie 2012.