ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3351/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 4622 din 06 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală a respins contestația în anulare formulată de

revizuenta C.E. împotriva deciziei nr. 9354 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat cerere de revizuiere reclamanta C.E. la data de 09 iulie

2007.

Prin încheierea de

ședință din data de 01 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală a suspendat judecata cererii de revizuire

a deciziei nr. 4622 din 6 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea

cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

La data de 15 mai

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în

vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 8 februarie

2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E. împotriva deciziei civile nr.

4622 din 06 iunie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2012.