ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 894 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov a fost

condamnat inculpatul V.N.D. (cetățean român, studii medii, fără ocupație,

căsătorit) în baza art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării

juridice din art. 174, 175 lit. c) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2)

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata

termenului de încercare de 7 ani, iar potrivit art. 71 alin. (5) din același

cod s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata aceluiași

termen de încercare.

În conformitate cu dispozițiile art. 86

3

alin. (1) și (3) inculpatul a fost obligat la respectarea, pe durata termenilor

de încercare a măsurilor de supraveghere: de a se prezenta, la datele fixate de

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; de a anunța în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință ori deplasare ce depășește

8 zile, precum și întoarcerea; de a comunica și justifica schimbarea locului de

muncă, de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență și de a participa la programe care să urmărească creșterea

rezistenței la frustrare și controlul furiei alături de exersarea abilităților

de relaționare.

S-au aplicat dispozițiile art. 86

4

privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și

arestat preventiv de la 28 octombrie 2006 până la 9 ianuarie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a

dispus revocarea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi

localitatea, respectiv municipiul Brașov, fără încuviințarea instanței.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de

4466,99 RON către partea civilă S.C.U. Brașov.

Au fost respinse acțiunile civile formulate

de părțile vătămate M.L. și F.D. și s-a constatat că martora D.L., care a

suportat cheltuielile de înmormântare nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție instanța a

reținut că inculpatul V.N.D. s-a stabilit în anul 1994 în Veneția, Italia și

din când în când venea în țară pentru a-și vizita părinții care erau divorțați

de când inculpatul avea 19 ani.

Relația dintre inculpat și tatăl său victima

V.D. a fost tensionată în anii copilăriei inculpatului, întrucât tatăl său era

foarte sever și de multe ori îl bătea cu pumnii și palmele, cu o curea și de

asemenea o bătea și pe mama inculpatului. În aceste situații inculpatul îi lua

apărarea mamei și atunci tatăl îl bătea și pe el.

După absolvirea liceului și plecarea din țară

a inculpatului în anul 1994, relația cu victima a devenit mai bună cei doi

vizitându-se reciproc. Inculpatul trimitea bani în țară pe numele tatălui însă

sumele de bani erau pentru ambii părinți, pe care fiul încerca să îi apropie.

La 23 octombrie 2006 inculpatul a revenit în

România și a locuit în garsoniera tatălui său din Brașov, în str. G., urmând ca

după o săptămână să se mute în apartamentul mamei sale, care fusese închiriat.

Mama inculpatului se afla la muncă în Italia.

Până la data de 27 octombrie 2006 inculpatul

nu a avut niciun incident cu tatăl său.

În seara zilei de 27 octombrie 2006

inculpatul împreună cu prietenii săi T.D., F.L.D. și P.D. au plecat în jurul

orelor 23 la o cabană din Poiana Brașov.

După circa două ore timp în care a consumat

250 - 300 ml whisky inculpatul s-a întors în Brașov, împreună cu prietenii săi.

În jurul orei 02

30

inculpatul a

intrat în locuința tatălui său, acesta dormea, fiind aprinsă veioza și

televizorul.

După ce a stins televizorul, în timp ce

inculpatul își pregătea patul improvizat pe jos, din pernele de la fotoliu,

victima V.D. s-a trezit și i-a reproșat fiului că a venit târziu și că își

cheltuiește banii cu prietenii și după o scurtă discuție contradictorie,

victima l-a lovit pe fiul său cu pumnii peste față și în cap.

Inculpatul a încercat să se ferească de acele

lovituri, după care l-a lovit și el pe tatăl său, conștientizând ceea ce a

făcut în momentul în care tatăl său l-a strigat pe nume. Atunci inculpatul l-a

observat pe tatăl său că încerca să se așeze pe pat, nu a reușit și a alunecat

pe podea. Văzând urme de sânge pe fața tatălui său inculpatului i s-a făcut rău

și nu știe ce s-a mai întâmplat, amintindu-și doar că, la un moment dat se afla

în baie și se spăla cu apă pe față și a auzit soneria sunând. Când a deschis

ușa a văzut că erau doi polițiști cărora le-a spus că s-a bătut cu tatăl său.

Victima a fost transportată în stare de

inconștiență la S.C.J.U. Brașov în vederea acordării îngrijirilor medicale de

specialitate, unde a decedat datorită insuficienței cardio-respiratorii acute,

consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee și cerebrală.

Potrivit raportului de nouă expertiză

medico-legală efectuată la nivelul I.N.M.L. „P.D.M.M.” București, avizat de

Comisia de avizare și control, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui traumatism

cranio-cerebral cu hemoragie meningee și cerebrală, leziunile traumatice

cranio-cerebrale tanatogeneratoare putându-se produce prin lovire repetată cu

un corp dur și fiind în legătură directă necondiționată cu cauza medicală a

decesului, afecțiunea infecțioasă pulmonară a victimei aparținând în mod curent

evoluției naturale a oricărui traumatism cerebral grav (consecință a

tulburărilor de deglutiție, respiratorii, bronhoplegiei, imobilizării

prelungite, induse de stare de comă) și nu poate fi asimilată în aceste cazuri

cu o „complicație evolutivă” fiind un epifenomen cvasiprezent. În final s-a

concluzionat că în acest caz cauza decesului este de tip central consecință a

leziunilor grave cranio-cerebrale de la început manifeste.

În dosar s-a dispus efectuarea unei noi

expertize medico-legale psihiatrice, de către I.N.M.L. „P.D.M.M.” București

care a concluzionat că inculpatul V.N.D. a prezentat la data comiterii faptei,

în noaptea de 27/28 octombrie 2006 o stare de afect (reacție impulsiv-explozivă

favorizată de mecanisme de tip relațional) cu diminuarea capacității de

stăpânire, că inculpatul a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere

critică asupra conținutului și mai ales asupra consecințelor social negative

ale faptei pentru care este judecat și față de care discernământul a fost

scăzut.

S-a reținut de către instanța de fond că

aceste ultime concluzii au o relevanță deosebită în ce privește încadrarea

juridică a faptei săvârșite de inculpat, din perspectiva atitudinii subiective

a inculpatului față de rezultatul produs și anume decesul victimei.

Având în vedere aceste aspecte și stare de

fapt, instanța a apreciat că inculpatul l-a lovit pe tatăl său nu cu intenția

de a-i suprima viața, ci cu intenția de a-i provoca o vătămare corporală, însă

s-a produs o urmare mai gravă, respectiv leziuni mai grave care au determinat,

după circa o săptămână decesul tatălui său, urmarea mai gravă fiind atribuită

inculpatului pe baza culpei, respectiv inculpatul a prevăzut urmarea mai gravă

a faptei sale dar a crezut că nu se va produce deoarece, făptuitorul avea

discernământul scăzut.

Ca urmare instanța, potrivit art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiune de omor calificat

prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen. pentru care a fost trimis în

judecată, în infracțiune de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen.

În cauză instanța a reținut circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima l-a agresat

fizic, dar și circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal.

Având în vedere datele pozitive ce îl

caracterizează, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea acesteia dispunându-se conform art. 86

1

- 86

4

C. pen., suspendarea executării sub supraveghere.

Referitor la latura civilă s-a constatat întemeiată

numai aceea de despăgubiri formulată de S.C.J.U. Brașov.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 83/AP din 12 noiembrie 2009 a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat

hotărârea primei instanțe, numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, a

individualizării pedepsei și a modalității de executare.

Rejudecând cauza în aceste limite, instanța

de apel a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice și a dispus

condamnarea inculpatului V.N.D., în baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. la 15

ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 86

1

și ale art. 71 alin. (5) C. pen. și au fost menținute celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar, primind criticile din apelul declarat de parchet, a reținut că

inculpatul și-a lovit grav și repetat tatăl adresându-i amenințarea „eu te omor

cu mâinile mele”.

În acest sens instanța a avut în vedere

declarațiile martorilor C.P. și R.Z. care au auzit zgomote din apartamentul

victimei și l-au văzut pe inculpat aflat deasupra corpului tatălui său.

Având în vedere lovirile repetate cu și de

corp plan dur, care au produs leziuni traumatice cu consecințe letale, instanța

a concluzionat că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața

victimei.

Susținerea inculpatului că tatăl său l-ar fi

lovit cu palma, nu determina o ripostă de intensitate așa de mare, concretizată

prin lovituri repetate care au dus la deces.

Ținând seama de pericolul social grav al

faptei, de împrejurările în care a fost suprimată viața victimei și de persoana

inculpatului, instanța s-a orientat la pedeapsa principală de 15 ani închisoare

situată chiar la minimul prevăzut de lege și la pedeapsa complementară de 7 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul V.N.D. care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 9, 10, 17, 14 și 18 C. proc. pen. a susținut că decizia atacată prin care

a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat este greșită și a

solicitat menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând hotărârea atacată în baza

criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul numai sub aspectul

individualizării pedepsei principale.

Prin decizia pronunțată de instanța de apel

s-a reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C.

pen.

Din materialul probator al cauzei a rezultat

că inculpatul, în noaptea de 27/28 octombrie 2006 i-a aplicat tatălui său

multiple și repetate lovituri cu pumnii în zona capului, cauzându-i leziuni

grave respectiv traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee și cerebrală,

leziuni care au condus la deces.

Din raportul de nouă expertiză medico-legală

efectuat în cauză, după exhumare cadavrului victimei, s-a concluzionat că

leziunile traumatice cranio-cerebrale tanatogeneratoare s-au putut produce prin

lovire repetată cu corp dur și fiind în legătură directă necondiționată cu

cauza medicală a decesului, afecțiunea infecțioasă pulmonară a victimei

aparținând în mod curent evoluției naturale a oricărui traumatism

cranio-cerebral.

În final acest act medico-legal a stabilit că

decesul este consecința leziunilor grave cranio-cerebrale suferite de victimă.

Mai este de menționat că martorii C.P. și

R.Z. vecini cu victima au auzit zgomote din apartamentul victimei și strigătele

acesteia de ajutor, s-au deplasat în interior și l-au văzut pe inculpat aflat

deasupra capului său și l-au auzit rostind cuvintele „eu te omor cu mâinile

mele”.

Ca urmare cei doi martori au sesizat organele

poliției.

Având în vedere modul în care s-a consumat

agresiunea, intensitatea deosebit de mare a loviturilor aplicate cu pumnii

asupra capului victimei și consecințele produse rezultă că pe plan subiectiv

inculpatul a acționat cu intenție de suprimare a vieții victimei,

caracteristică infracțiunii de omor și nicidecum pentru provocarea de suferințe

fizice cum greșit a reținut prima instanță, pentru a explica producerea cu

praeterintenție a morții victimei și a reține incidența dispozițiilor art. 183

C. pen., respectiv infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

În consecință, în mod corect instanța de apel

a considerat că fapta inculpatului întrunește elemente constitutive ale

infracțiunii de omor calificat comis cu intenție directă, prevăzută de art.

174, 175 lit. c) C. pen.

Materialul probator al cauzei, nu a confirmat

că reacția victimei care a fost trezită de revenirea acasă a inculpatului aflat

sub influența alcoolului și care i-ar fi aplicat fiului o lovitură cu palma, a

putut determina în psihicul acestuia o intensă tulburare care să fie

determinantă în declanșarea agresiunii.

În absența unei astfel de dovezi

neîndoielnice, care să ateste existența provocării în raport cu momentul săvârșirii

faptei, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și că astfel agresiunea este imputabilă

inculpatului.

Referitor la pedeapsa stabilită de instanța

de apel sunt menționate următoarele:

Raportul de nouă expertiză medico-legală

psihiatrică, a concluzionat că la data comiterii faptei inculpatul V.N.D. a

prezentat stare de afect care este o modalitate elementară a reactivității

afective de mare intensitate și de durată redusă (reacție impulsiv-explozivă

favorizată de mecanisme de tip relațional) cu diminuarea capacității de

stăpânire. Ca urmare inculpatul a avut diminuată capacitatea psihică de

apreciere critică a conținutului și mai ales asupra consecințelor social

negative ale faptei pentru care este judecat și față de care discernământul

este scăzut.

Această concluzie științifică referitoare la

existența discernământului critic se impunea a fi avută în vedere ca element

necesar pentru stabilirea responsabilității juridice penale, discernământul

diminuat, constituind temei de reținere a circumstanțelor atenuante, potrivit

art. 74 alin. (2) C. pen.

De asemenea, conduita anterioară general bună

înainte de săvârșirea infracțiunii, în familie și societate și lipsa

antecedentelor penale precum și atitudinea după săvârșirea faptei, puteau fi

reținute de către instanța de apel drept circumstanțe atenuante conform art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Întrucât instanța de control judiciar nu a

ținut seama de aceste împrejurări, pedeapsa principală stabilită nu a fost

corespunzător individualizată ceea ce constituie caz de casare, conform art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Referitor la criticile din recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 17 și 18 C. proc.

pen. se constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel hotărârea instanței de apel a fost

corespunzător motivată și explică pe deplin concluzia din dispozitiv, instanța

s-a pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale pentru părți garantându-le

drepturile inclusiv asupra noii expertize medico-legale psihiatrice, în cauză

s-a dat o corectă încadrare juridică faptei în dispozițiile art. 174, 175 lit.

c) C. pen., iar decizia pronunțată nu este urmarea unei erori grave de fapt, ci

hotărârea a fost pronunțată în baza amplului material probator al cauzei care

atestă vinovăția inculpatului în comiterea omorului asupra propriului tată.

Față de considerentele ce preced, Curtea în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite

recursul declarat de inculpatul V.N.D. a casa decizia atacată numai cu privire

la pedeapsa principală aplicată inculpatului, pe care, prin reținerea

circumstanțelor atenuante acordate de dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și

alin. (2) C. pen. o va reduce potrivit art. 76 alin. (2) din același cod de la

15 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Se apreciază că pedeapsa astfel redusă este

de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în

comunitate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu, în

sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales să fie plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul V.N.D.

împotriva Deciziei penale nr. 83/AP din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată numai cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului, pe care prin reținerea dispozițiilor art. 74

lit. a) și c) și alin. (2) art. 76 alin. (2) C. pen., o reduce de la 15 ani

închisoare la 10 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie

2010.

Procesat

de GGC - CT