ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 894 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul V.N.D. (cetățean român, studii medii, fără ocupație, căsătorit) în baza art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, 175 lit. c) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani, iar potrivit art. 71 alin. (5) din același cod s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata aceluiași termen de încercare.

În conformitate cu dispozițiile art. 86 3 alin. (1) și (3) inculpatul a fost obligat la respectarea, pe durata termenilor de încercare a măsurilor de supraveghere: de a se prezenta, la datele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; de a anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință ori deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; de a comunica și justifica schimbarea locului de muncă, de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență și de a participa la programe care să urmărească creșterea rezistenței la frustrare și controlul furiei alături de exersarea abilităților de relaționare. S-au aplicat dispozițiile art. 86 4 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 28 octombrie 2006 până la 9 ianuarie 2008. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Brașov, fără încuviințarea instanței. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4466,99 RON către partea civilă S.C.U. Brașov. Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile vătămate M.L. și F.D. și s-a constatat că martora D.L., care a suportat cheltuielile de înmormântare nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul V.N.D. s-a stabilit în anul 1994 în Veneția, Italia și din când în când venea în țară pentru a-și vizita părinții care erau divorțați de când inculpatul avea 19 ani.

Relația dintre inculpat și tatăl său victima V.D. a fost tensionată în anii copilăriei inculpatului, întrucât tatăl său era foarte sever și de multe ori îl bătea cu pumnii și palmele, cu o curea și de asemenea o bătea și pe mama inculpatului. În aceste situații inculpatul îi lua apărarea mamei și atunci tatăl îl bătea și pe el. După absolvirea liceului și plecarea din țară a inculpatului în anul 1994, relația cu victima a devenit mai bună cei doi vizitându-se reciproc. Inculpatul trimitea bani în țară pe numele tatălui însă sumele de bani erau pentru ambii părinți, pe care fiul încerca să îi apropie. La 23 octombrie 2006 inculpatul a revenit în România și a locuit în garsoniera tatălui său din Brașov, în str. G., urmând ca după o săptămână să se mute în apartamentul mamei sale, care fusese închiriat.

Mama inculpatului se afla la muncă în Italia. Până la data de 27 octombrie 2006 inculpatul nu a avut niciun incident cu tatăl său. În seara zilei de 27 octombrie 2006 inculpatul împreună cu prietenii săi T.D., F.L.D. și P.D. au plecat în jurul orelor 23 la o cabană din Poiana Brașov. După circa două ore timp în care a consumat 250 - 300 ml whisky inculpatul s-a întors în Brașov, împreună cu prietenii săi. În jurul orei 02 30 inculpatul a intrat în locuința tatălui său, acesta dormea, fiind aprinsă veioza și televizorul. După ce a stins televizorul, în timp ce inculpatul își pregătea patul improvizat pe jos, din pernele de la fotoliu, victima V.D.

s-a trezit și i-a reproșat fiului că a venit târziu și că își cheltuiește banii cu prietenii și după o scurtă discuție contradictorie, victima l-a lovit pe fiul său cu pumnii peste față și în cap. Inculpatul a încercat să se ferească de acele lovituri, după care l-a lovit și el pe tatăl său, conștientizând ceea ce a făcut în momentul în care tatăl său l-a strigat pe nume. Atunci inculpatul l-a observat pe tatăl său că încerca să se așeze pe pat, nu a reușit și a alunecat pe podea. Văzând urme de sânge pe fața tatălui său inculpatului i s-a făcut rău și nu știe ce s-a mai întâmplat, amintindu-și doar că, la un moment dat se afla în baie și se spăla cu apă pe față și a auzit soneria sunând. Când a deschis ușa a văzut că erau doi polițiști cărora le-a spus că s-a bătut cu tatăl său.

Victima a fost transportată în stare de inconștiență la S.C.J.U. Brașov în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate, unde a decedat datorită insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee și cerebrală. Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală efectuată la nivelul I.N.M.L.

„P.D.M.M.” București, avizat de Comisia de avizare și control, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee și cerebrală, leziunile traumatice cranio-cerebrale tanatogeneratoare putându-se produce prin lovire repetată cu un corp dur și fiind în legătură directă necondiționată cu cauza medicală a decesului, afecțiunea infecțioasă pulmonară a victimei aparținând în mod curent evoluției naturale a oricărui traumatism cerebral grav (consecință a tulburărilor de deglutiție, respiratorii, bronhoplegiei, imobilizării prelungite, induse de stare de comă) și nu poate fi asimilată în aceste cazuri cu o „complicație evolutivă” fiind un epifenomen cvasiprezent.

În final s-a concluzionat că în acest caz cauza decesului este de tip central consecință a leziunilor grave cranio-cerebrale de la început manifeste. În dosar s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, de către I.N.M.L. „P.D.M.M.” București care a concluzionat că inculpatul V.N.D. a prezentat la data comiterii faptei, în noaptea de 27/28 octombrie 2006 o stare de afect (reacție impulsiv-explozivă favorizată de mecanisme de tip relațional) cu diminuarea capacității de stăpânire, că inculpatul a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și mai ales asupra consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecat și față de care discernământul a fost scăzut.

S-a reținut de către instanța de fond că aceste ultime concluzii au o relevanță deosebită în ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, din perspectiva atitudinii subiective a inculpatului față de rezultatul produs și anume decesul victimei. Având în vedere aceste aspecte și stare de fapt, instanța a apreciat că inculpatul l-a lovit pe tatăl său nu cu intenția de a-i suprima viața, ci cu intenția de a-i provoca o vătămare corporală, însă s-a produs o urmare mai gravă, respectiv leziuni mai grave care au determinat, după circa o săptămână decesul tatălui său, urmarea mai gravă fiind atribuită inculpatului pe baza culpei, respectiv inculpatul a prevăzut urmarea mai gravă a faptei sale dar a crezut că nu se va produce deoarece, făptuitorul avea discernământul scăzut.

Ca urmare instanța, potrivit art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiune de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiune de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. În cauză instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima l-a agresat fizic, dar și circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal. Având în vedere datele pozitive ce îl caracterizează, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia dispunându-se conform art. 86 1 - 86 4 C. pen., suspendarea executării sub supraveghere.

Referitor la latura civilă s-a constatat întemeiată numai aceea de despăgubiri formulată de S.C.J.U. Brașov. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 83/AP din 12 noiembrie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat hotărârea primei instanțe, numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, a individualizării pedepsei și a modalității de executare. Rejudecând cauza în aceste limite, instanța de apel a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice și a dispus condamnarea inculpatului V.N.D., în baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile art. 86 1 și ale art. 71 alin. (5) C. pen. și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de parchet, a reținut că inculpatul și-a lovit grav și repetat tatăl adresându-i amenințarea „eu te omor cu mâinile mele”. În acest sens instanța a avut în vedere declarațiile martorilor C.P. și R.Z. care au auzit zgomote din apartamentul victimei și l-au văzut pe inculpat aflat deasupra corpului tatălui său. Având în vedere lovirile repetate cu și de corp plan dur, care au produs leziuni traumatice cu consecințe letale, instanța a concluzionat că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.

Susținerea inculpatului că tatăl său l-ar fi lovit cu palma, nu determina o ripostă de intensitate așa de mare, concretizată prin lovituri repetate care au dus la deces. Ținând seama de pericolul social grav al faptei, de împrejurările în care a fost suprimată viața victimei și de persoana inculpatului, instanța s-a orientat la pedeapsa principală de 15 ani închisoare situată chiar la minimul prevăzut de lege și la pedeapsa complementară de 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.N.D. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 17, 14 și 18 C. proc. pen. a susținut că decizia atacată prin care a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat este greșită și a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul numai sub aspectul individualizării pedepsei principale. Prin decizia pronunțată de instanța de apel s-a reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Din materialul probator al cauzei a rezultat că inculpatul, în noaptea de 27/28 octombrie 2006 i-a aplicat tatălui său multiple și repetate lovituri cu pumnii în zona capului, cauzându-i leziuni grave respectiv traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee și cerebrală, leziuni care au condus la deces.

Din raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat în cauză, după exhumare cadavrului victimei, s-a concluzionat că leziunile traumatice cranio-cerebrale tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și fiind în legătură directă necondiționată cu cauza medicală a decesului, afecțiunea infecțioasă pulmonară a victimei aparținând în mod curent evoluției naturale a oricărui traumatism cranio-cerebral. În final acest act medico-legal a stabilit că decesul este consecința leziunilor grave cranio-cerebrale suferite de victimă. Mai este de menționat că martorii C.P. și R.Z. vecini cu victima au auzit zgomote din apartamentul victimei și strigătele acesteia de ajutor, s-au deplasat în interior și l-au văzut pe inculpat aflat deasupra capului său și l-au auzit rostind cuvintele „eu te omor cu mâinile mele”.

Ca urmare cei doi martori au sesizat organele poliției. Având în vedere modul în care s-a consumat agresiunea, intensitatea deosebit de mare a loviturilor aplicate cu pumnii asupra capului victimei și consecințele produse rezultă că pe plan subiectiv inculpatul a acționat cu intenție de suprimare a vieții victimei, caracteristică infracțiunii de omor și nicidecum pentru provocarea de suferințe fizice cum greșit a reținut prima instanță, pentru a explica producerea cu praeterintenție a morții victimei și a reține incidența dispozițiilor art. 183 C. pen., respectiv infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. În consecință, în mod corect instanța de apel a considerat că fapta inculpatului întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de omor calificat comis cu intenție directă, prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Materialul probator al cauzei, nu a confirmat că reacția victimei care a fost trezită de revenirea acasă a inculpatului aflat sub influența alcoolului și care i-ar fi aplicat fiului o lovitură cu palma, a putut determina în psihicul acestuia o intensă tulburare care să fie determinantă în declanșarea agresiunii. În absența unei astfel de dovezi neîndoielnice, care să ateste existența provocării în raport cu momentul săvârșirii faptei, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și că astfel agresiunea este imputabilă inculpatului. Referitor la pedeapsa stabilită de instanța de apel sunt menționate următoarele: Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, a concluzionat că la data comiterii faptei inculpatul V.N.D.

a prezentat stare de afect care este o modalitate elementară a reactivității afective de mare intensitate și de durată redusă (reacție impulsiv-explozivă favorizată de mecanisme de tip relațional) cu diminuarea capacității de stăpânire. Ca urmare inculpatul a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și mai ales asupra consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecat și față de care discernământul este scăzut. Această concluzie științifică referitoare la existența discernământului critic se impunea a fi avută în vedere ca element necesar pentru stabilirea responsabilității juridice penale, discernământul diminuat, constituind temei de reținere a circumstanțelor atenuante, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen.

De asemenea, conduita anterioară general bună înainte de săvârșirea infracțiunii, în familie și societate și lipsa antecedentelor penale precum și atitudinea după săvârșirea faptei, puteau fi reținute de către instanța de apel drept circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Întrucât instanța de control judiciar nu a ținut seama de aceste împrejurări, pedeapsa principală stabilită nu a fost corespunzător individualizată ceea ce constituie caz de casare, conform art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Referitor la criticile din recurs întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 17 și 18 C. proc. pen. se constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel hotărârea instanței de apel a fost corespunzător motivată și explică pe deplin concluzia din dispozitiv, instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale pentru părți garantându-le drepturile inclusiv asupra noii expertize medico-legale psihiatrice, în cauză s-a dat o corectă încadrare juridică faptei în dispozițiile art. 174, 175 lit. c) C. pen., iar decizia pronunțată nu este urmarea unei erori grave de fapt, ci hotărârea a fost pronunțată în baza amplului material probator al cauzei care atestă vinovăția inculpatului în comiterea omorului asupra propriului tată. Față de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul V.N.D.

a casa decizia atacată numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului, pe care, prin reținerea circumstanțelor atenuante acordate de dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. o va reduce potrivit art. 76 alin. (2) din același cod de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare. Se apreciază că pedeapsa astfel redusă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în comunitate. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 83/AP din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și alin. (2) art. 76 alin. (2) C. pen., o reduce de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2010. Procesat de GGC - CT