ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4420/2012

Asupra recursului de față

;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții S.V.

și S.S. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - secția

comercială și

contencios administrativ, în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA,

au solicitat constatarea, prin

efectul accesiunii imobiliare a dreptului de proprietate asupra unei

construcții edificată pe terenul reclamanților.

Prin sentința

civilă nr. 167 din 21 februarie 2010 Tribunalul Bacău - s

ecția comercială și contencios administrativ a

admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC P. SA Moinești și

a respins

acțiunea formulată de reclamanții S.V.

și S.S., ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut că

pentru a putea sta în fața instanței, și în speță, pentru a avea

calitate

procesuală pasivă, o persoană juridică trebuie să aibă capacitate de

exercițiu, să aibă personalitate

juridică sau să fie împuternicită să reprezinte persoana juridică legal

constituită. In speță, SC P.

SA Moinești,

nu are personalitate juridică și nu a avut nici la data la

care a fost

introdusă acțiunea. Personalitate juridică avea la data formulării cererii

S.N.P. P. SA care ulterior a devenit SC P. SA și apoi SC O.P. SA, toate cu

sediul în București.

Curtea de Apel

Bacău - secția a

II-a

civilă, de

contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4/2012 din 13 ianuarie 2012

a

admis apelul declarat de

apelanții-reclamanți S.V. și

S.S., împotriva sentinței civile nr. 167

din 21

februarie 2010, pronunțată de

Tribunalul Bacău, a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

În

argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că

instanța a admis excepția pe considerente ce nu au fost invocate de pârâtă și

care nu au fost puse în discuția părților, iar

situația de fapt reținută de instanța de fond este

contrară înscrisurilor depuse de pârâtă, din care rezultă S.N.P. P. și-a

schimbat denumirea în 2004.

S-a apreciat că în baza art. 129 C.

proc. civ. instanța putea dispune rectificarea sediului, câtă vreme indicarea

unui sediu greșit nu este de natură a atrage vreo sancțiune și că de altfel, în

raport de mențiunile de pe actele provenite de la pârâtă în faza incipientă a

judecății, la acea dată SC P. SA avea sucursala P. Moinești, cu sediul indicat

de reclamanți.

Instanța de

apel a reținut că drepturile și obligațiile sucursalei Moinești s-au transmis

către SC O.P. SA împrejurare în raport de care instanța era ținută a introduce

în cauză SC O.P. SA.

În consecință,

instanța de apel a reținut că atâta vreme cât reclamanții pretind că SC P. SA

(devenită O.P.) a edificat o construcție pe terenul lor și consideră că au

dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia prin accesiune, pârâta are

legitimare procesuală pasivă.

Împotriva

acestei decizii pârâta SC O.P. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivelor de recurs indicate, recurenta a arătat că, instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 și art. 41 C. proc. civ., întrucât

din coroborarea celor două texte ale articolelor menționare rezultă că doar o

persoană care deține capacitate de folosință poate sta în judecată ca pârâtă.

Per a contrario, entitățile tară personalitate juridică nu pot sta în judecată

ca pârâte.

Or, susține

recurenta, acțiunea din prezenta cauză a fost împotriva unui punct de lucru al

SC O.P. SA, fără personalitate juridică, deși aceasta nu are capacitate

procesuală de folosință pentru a sta în judecată.

Totodată,

susține recurenta, instanța de apel a înțeles eronat susținerile SC O.P. SA făcând

o serie de confuzii și dând o interpretare greșită înscrisurile depuse în

susținerea excepției invocate la fond.

Astfel,

recurenta, enumerând înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul

constatator eliberat de O.R.C. din 20 octombrie 2011, încheierea din 09

decembrie 2004; actul adițional la Actul Constitutiv; încheierea din 16

decembrie 2009 și certificatul de înregistrare O.R.C., susține că, reclamanții

și-au îndreptat în mod greșit acțiunea împotriva unui punct de lucru, Iară

personalitate juridică, fiind un sediu secundar/punct de lucru, iar

înscrisurile au f6st interpretate greșit de către instanța de apel.

Pentru aceste

motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

în sensul respingerii apelului formulat de reclamanții S.V. și S.L. și

menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 167 din 21 februarie 2011

a Tribunalului Bacău.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar reclamanții S.V. și S.L., răspunzând criticilor

recurentei, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul

este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Art. 304

alin. (8) C. proc. civ. - Instanța interpretând greșit actul dedus judecății a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Deși

motivul de nelegalitate așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus

judecății, recurenta prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor, la concludenta și

interpretarea probelor legate de certificatul constatator eliberat de O.R.C. din

20 octombrie 2011, încheierea din 09 decembrie 2004; actul adițional Ia Actul

Constitutiv; încheierea din 16 decembrie 2009 și certificatul de înregistrare O.R.C.,

cu scopul de a repune în discuție probele, concludenta acestora, aspecte ce nu

intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost

invocat.

Interpretarea

actului dedus judecății și a probelor aparține instanțelor devolutive și numai

în măsura în care s-ar încălca norme care au dus la schimbarea înțelesului

actului care era vădit neîndoielnic s-ar putea reține încălcarea legii.

Or,

argumentele recurentei nu conduc la o astfel de concluzie ci, dimpotrivă, se

dorește o reanaliză a probelor administrate, chestiuni ce nu vizează

nelegalitatea la care se referă prevederile art. 304 alin. (8) C. proc. civ.

Motivul

prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. privește aplicarea sau

interpretarea greșită a legii. Prin prisma acestui motiv recurenta a arătat că,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 și art. 41

C. proc. civ.

Critica

recurentei este nefondată.

Este adevărat

că potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociațiile și societățile care nu

au personalitate juridică pot sta în judecată, numai în calitate de pârâte,

dacă au organe proprii de conducere, iar conform art. 43 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților

comerciale.

Însă tot

adevărat este și faptul că, astfel, cum corect a reținut și instanța de apel,

drepturile și obligațiile Sucursalei Moinești s-au transmis către SC O.P. SA,

fiind astfel efectuată o transmisiune legală a calității procesuale pasive, ca

urmare a reorganizării persoanei juridice, transmisiune ce se realizează și în

privința drepturilor și obligațiilor procesuale.

Se reține totodată, corecta stabilire

de către instanța de apel a cadrului procesual, din perspectiva pârâtei chemate

în judecată. Se constată că reclamanta a indicat ca pârâtă pe SC P. SA, greșind

doar în ceea ce privește sediul social al acesteia. Așa cum s-a reținut și în

decizia recurată, se constată că sucursala, pretins chemată în judecată, avea o

denumire specifică, ce includea atât forma de organizare - sucursală -, cât și

localitatea în care aceasta funcționa.

În consecință,

nu se poate aprecia că reclamanții au intenționat chemarea, în judecată a

sucursalei, în raport de denumirea specifică a acesteia.

Nu poate fi reținută

nici critica recurentei vizând pretinsa contradicție din considerentele

deciziei de apel.

Se constată

că, în raport de criticile formulate, instanța de apel a structurat

considerentele pe două aspecte: unul vizând greșita apreciere a persoanei chemate

în judecată (respectiv societatea-mamă, nu sucursala) și altul vizând

transmisiunea legală a calității procesuale din perspectiva reorganizării

societății mamă.

Cele două

aspecte nu creează contradicție în motivarea deciziei de apel: primul aspect

lămurește cadrul procesual, în raport de intenția reclamanților iar cel de-al

doilea lămurește problema de drept a calității procesuale a SC O.P. SA, ca

urmare a reorganizării SC P. SA.

Ca

urmare, instanța de apel ținând cont atât de dispozițiile art. 41 alin. (2) C.

proc. civ., cât și de situația de fapt, interpretând și aplicând corect

dispozițiile legale incidente, în mod corect a apreciat că pârâta are

legitimitate procesuală pasivă.

În

consecință, față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul a

fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC O.P. SA împotriva deciziei nr. 4/2012 din 13 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Bacău - secția a

II-a

civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.