ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4420/2012

Asupra recursului de față ; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții S.V. și S.S. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - secția comercială și contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, au solicitat constatarea, prin efectul accesiunii imobiliare a dreptului de proprietate asupra unei construcții edificată pe terenul reclamanților. Prin sentința civilă nr. 167 din 21 februarie 2010 Tribunalul Bacău - s ecția comercială și contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC P. SA Moinești și a respins acțiunea formulată de reclamanții S.V. și S.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pentru a putea sta în fața instanței, și în speță, pentru a avea calitate procesuală pasivă, o persoană juridică trebuie să aibă capacitate de exercițiu, să aibă personalitate juridică sau să fie împuternicită să reprezinte persoana juridică legal constituită. In speță, SC P. SA Moinești, nu are personalitate juridică și nu a avut nici la data la care a fost introdusă acțiunea. Personalitate juridică avea la data formulării cererii S.N.P. P. SA care ulterior a devenit SC P. SA și apoi SC O.P. SA, toate cu sediul în București. Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4/2012 din 13 ianuarie 2012 a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți S.V.

și S.S., împotriva sentinței civile nr. 167 din 21 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că instanța a admis excepția pe considerente ce nu au fost invocate de pârâtă și care nu au fost puse în discuția părților, iar situația de fapt reținută de instanța de fond este contrară înscrisurilor depuse de pârâtă, din care rezultă S.N.P. P. și-a schimbat denumirea în 2004. S-a apreciat că în baza art. 129 C. proc. civ. instanța putea dispune rectificarea sediului, câtă vreme indicarea unui sediu greșit nu este de natură a atrage vreo sancțiune și că de altfel, în raport de mențiunile de pe actele provenite de la pârâtă în faza incipientă a judecății, la acea dată SC P. SA avea sucursala P. Moinești, cu sediul indicat de reclamanți.

Instanța de apel a reținut că drepturile și obligațiile sucursalei Moinești s-au transmis către SC O.P. SA împrejurare în raport de care instanța era ținută a introduce în cauză SC O.P. SA. În consecință, instanța de apel a reținut că atâta vreme cât reclamanții pretind că SC P. SA (devenită O.P.) a edificat o construcție pe terenul lor și consideră că au dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia prin accesiune, pârâta are legitimare procesuală pasivă. Împotriva acestei decizii pârâta SC O.P. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs indicate, recurenta a arătat că, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 și art. 41 C. proc.

civ., întrucât din coroborarea celor două texte ale articolelor menționare rezultă că doar o persoană care deține capacitate de folosință poate sta în judecată ca pârâtă. Per a contrario, entitățile tară personalitate juridică nu pot sta în judecată ca pârâte. Or, susține recurenta, acțiunea din prezenta cauză a fost împotriva unui punct de lucru al SC O.P. SA, fără personalitate juridică, deși aceasta nu are capacitate procesuală de folosință pentru a sta în judecată. Totodată, susține recurenta, instanța de apel a înțeles eronat susținerile SC O.P. SA făcând o serie de confuzii și dând o interpretare greșită înscrisurile depuse în susținerea excepției invocate la fond. Astfel, recurenta, enumerând înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul constatator eliberat de O.R.C.

din 20 octombrie 2011, încheierea din 09 decembrie 2004; actul adițional la Actul Constitutiv; încheierea din 16 decembrie 2009 și certificatul de înregistrare O.R.C., susține că, reclamanții și-au îndreptat în mod greșit acțiunea împotriva unui punct de lucru, Iară personalitate juridică, fiind un sediu secundar/punct de lucru, iar înscrisurile au f6st interpretate greșit de către instanța de apel. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamanții S.V. și S.L. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 167 din 21 februarie 2011 a Tribunalului Bacău. Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanții S.V.

și S.L., răspunzând criticilor recurentei, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Art. 304 alin. (8) C. proc. civ. - Instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși motivul de nelegalitate așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății, recurenta prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor, la concludenta și interpretarea probelor legate de certificatul constatator eliberat de O.R.C. din 20 octombrie 2011, încheierea din 09 decembrie 2004; actul adițional Ia Actul Constitutiv; încheierea din 16 decembrie 2009 și certificatul de înregistrare O.R.C., cu scopul de a repune în discuție probele, concludenta acestora, aspecte ce nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.

Interpretarea actului dedus judecății și a probelor aparține instanțelor devolutive și numai în măsura în care s-ar încălca norme care au dus la schimbarea înțelesului actului care era vădit neîndoielnic s-ar putea reține încălcarea legii. Or, argumentele recurentei nu conduc la o astfel de concluzie ci, dimpotrivă, se dorește o reanaliză a probelor administrate, chestiuni ce nu vizează nelegalitatea la care se referă prevederile art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. privește aplicarea sau interpretarea greșită a legii. Prin prisma acestui motiv recurenta a arătat că, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 și art. 41 C. proc.

civ. Critica recurentei este nefondată. Este adevărat că potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată, numai în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere, iar conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților comerciale. Însă tot adevărat este și faptul că, astfel, cum corect a reținut și instanța de apel, drepturile și obligațiile Sucursalei Moinești s-au transmis către SC O.P. SA, fiind astfel efectuată o transmisiune legală a calității procesuale pasive, ca urmare a reorganizării persoanei juridice, transmisiune ce se realizează și în privința drepturilor și obligațiilor procesuale.

Se reține totodată, corecta stabilire de către instanța de apel a cadrului procesual, din perspectiva pârâtei chemate în judecată. Se constată că reclamanta a indicat ca pârâtă pe SC P. SA, greșind doar în ceea ce privește sediul social al acesteia. Așa cum s-a reținut și în decizia recurată, se constată că sucursala, pretins chemată în judecată, avea o denumire specifică, ce includea atât forma de organizare - sucursală -, cât și localitatea în care aceasta funcționa. În consecință, nu se poate aprecia că reclamanții au intenționat chemarea, în judecată a sucursalei, în raport de denumirea specifică a acesteia. Nu poate fi reținută nici critica recurentei vizând pretinsa contradicție din considerentele deciziei de apel.

Se constată că, în raport de criticile formulate, instanța de apel a structurat considerentele pe două aspecte: unul vizând greșita apreciere a persoanei chemate în judecată (respectiv societatea-mamă, nu sucursala) și altul vizând transmisiunea legală a calității procesuale din perspectiva reorganizării societății mamă. Cele două aspecte nu creează contradicție în motivarea deciziei de apel: primul aspect lămurește cadrul procesual, în raport de intenția reclamanților iar cel de-al doilea lămurește problema de drept a calității procesuale a SC O.P. SA, ca urmare a reorganizării SC P. SA. Ca urmare, instanța de apel ținând cont atât de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., cât și de situația de fapt, interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente, în mod corect a apreciat că pârâta are legitimitate procesuală pasivă.

În consecință, față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva deciziei nr. 4/2012 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.