ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.M. a chemat în judecată

reclamantul Guvernul României prin Autoritatea Națională a Protecției

Consumatorilor, solicitând a se dispune obligarea acesteia la retragerea de pe

piață și interzicerea comercializării produsului A.F.P. și a suitelor software

care îl conțin, respectiv A.D.P., A.W.P., A.P.P. și A.M.C., deoarece prezintă o

defecțiune gravă ce poate afecta folosirea acestuia de către consumatori.

Arată reclamantul că,

la sesizare a atașat o expertiză judiciară care confirmă existența unor grave

defecte de funcționare prin nerespectarea documentației tehnice atribuite

programului A.F.P. și, că pe data de 24 ianuarie 2011 a ridicat de la sediul

ANPC răspunsul formulat în urma sesizării.

A mai solicitat

reclamantul, ca instanța să învedereze ANPC a nu permite producătorului

comercializarea unor versiuni noi, până nu face dovada reparării defectelor în

versiunea curentă sau cele ulterioare produsului A.F.P.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând a se respinge acțiunea ca netemeinică, nelegală și

inadmisibilă.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

47 din 24 martie 2011 a dispus respingerea excepției prematurității

introducerii acțiunii, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de

consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că reclamantul nu a fost vătămat

printr-un act administrativ individual; sesizarea sa nu poate echivala cu

plângerea prealabilă din Legea nr. 554/2004, ci se încadrează în dispozițiile

O.G. nr. 27/2002; reclamantul putea invoca apărarea unui interes legitim public

numai în subsidiar, în măsura în care i s-ar fi încălcat dreptul său subiectiv

sau interesul legitim privat.

Cu privire la

excepția prematurității introducerii cererii, instanța de fond a reținut că,

întrucât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, acțiunea

fiind inadmisibilă, urmează să se constate că nici excepția prematurității

introducerii acțiunii nu poate fi primită.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul

S.M., pe care, însă, nu l-a timbrat.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

că, deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa

judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15

RON, conform dovezii anexate la dosar, recurentul nu și-a îndeplinit această

obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de S.M. împotriva Sentinței civile nr. 47 din 24 martie 2011 a Curții

de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL