ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.M. a chemat în judecată reclamantul Guvernul României prin Autoritatea Națională a Protecției Consumatorilor, solicitând a se dispune obligarea acesteia la retragerea de pe piață și interzicerea comercializării produsului A.F.P. și a suitelor software care îl conțin, respectiv A.D.P., A.W.P., A.P.P. și A.M.C., deoarece prezintă o defecțiune gravă ce poate afecta folosirea acestuia de către consumatori. Arată reclamantul că, la sesizare a atașat o expertiză judiciară care confirmă existența unor grave defecte de funcționare prin nerespectarea documentației tehnice atribuite programului A.F.P. și, că pe data de 24 ianuarie 2011 a ridicat de la sediul ANPC răspunsul formulat în urma sesizării.

A mai solicitat reclamantul, ca instanța să învedereze ANPC a nu permite producătorului comercializarea unor versiuni noi, până nu face dovada reparării defectelor în versiunea curentă sau cele ulterioare produsului A.F.P. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând a se respinge acțiunea ca netemeinică, nelegală și inadmisibilă. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 47 din 24 martie 2011 a dispus respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că reclamantul nu a fost vătămat printr-un act administrativ individual; sesizarea sa nu poate echivala cu plângerea prealabilă din Legea nr. 554/2004, ci se încadrează în dispozițiile O.G.

nr. 27/2002; reclamantul putea invoca apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care i s-ar fi încălcat dreptul său subiectiv sau interesul legitim privat. Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii, instanța de fond a reținut că, întrucât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, acțiunea fiind inadmisibilă, urmează să se constate că nici excepția prematurității introducerii acțiunii nu poate fi primită. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.M., pe care, însă, nu l-a timbrat. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de S.M. împotriva Sentinței civile nr. 47 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012. Procesat de GGC - CL