ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5249/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din data de 24 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. 10847/63/2010, a fost admisă cererea formulată de recurentul reclamant F.O.,

de sesizare a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul

ministrului justiției nr. 399/2007 și art. 4 din decizia din 25 ianuarie 2007.

În motivarea

excepției de nelegalitate, recurentul reclamant a susținut că dispozițiile

legale a căror nelegalitate o invocă, contravin dispozițiilor Legii nr. 293/2004

și a celorlalte legi aplicabile, privind salarizarea personalului plătit din

fonduri publice, funcționari publici, funcționari publici cu statut special,

i-au creat un prejudiciu ce se regăsește în soluția pronunțată de instanța de

fond și pentru a preveni aplicarea unui act nelegal și de către instanța de

recurs, astfel că excepția este îndreptățită.

La secția de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, dosarul a fost

înregistrat sub nr. 189/54/2012.

Prin notele de

ședință depuse la data de 9 martie 2012, pârâtul Ministerul Justiției a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca nefondată.

Și A.N.P., la data de

15 martie 2012, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției

de nelegalitate ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

În motivarea excepției

de inadmisibilitate, pârâta a arătat că obiectul excepției de nelegalitate este

limitat la actele administrative individuale fiind excluse de la controlul de legalitate

actele administrative individuale cu caracter normativ, cum este Ordinul

ministrului justiției nr. 399/C/2007 și decizia directorului general al A.N.P. din

25 ianuarie 2007.

Prin încheierea de ședință

din data de 21 martie 2012, Curtea a respins excepția inadmisibilității excepției

de nelegalitate, reținând că pot fi supuse controlului de legalitate în procedura

excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și actele

administrative cu caracter normativ, în virtutea principiului de drept potrivit

căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte juridice, fiind neîndoielnic

că, dacă legiuitorul a creat un mijloc de apărare pe calea excepției de nelegalitate

pentru actele de autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de

apărare trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative.

Prin sentința nr. 238

din 29 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul

ministrului justiției nr. 399/2007 și a art. 4 din decizia directorului general

al A.N.P. din 25 ianuarie 2007 invocată de reclamantul F.O. și a constatat nelegalitatea

acestora.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a constatat că dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul

ministrului justiției nr. 399/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare

a O.G. nr. 64/2006 și art. 4 alin. (3) și alin. (4) din decizia din 25 ianuarie

2007 emisă de directorul general al A.N.P sunt nelegale, întrucât vin în contradicție

și adaugă în mod nepermis la dispozițiile O.U.G. nr. 64/2006 și Legii nr. 293/2004,

acte normative cu forță superioară și în aplicarea cărora au fost emise.

Potrivit art. 16 din O.G.

nr. 64/2006,

privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare,

pentru

orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal

sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile

art.

43

din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile

art. 43 din Legea nr. 293/2004 [actual art.

45 alin. (3)]

în redactarea

de la data emiterii actelor normative a căror legalitate este contestată, reglementând

durata și modul de determinare a programului de lucru pentru a această categorie

de funcționari publici cu statut special, impune respectarea timpului de lucru legal,

statuând în alin. (3), într-o manieră similară art. 119 din Legea nr. 53/2003 privind

C. muncii, că orele prestate peste durata normală a timpului de lucru se compensează

cu timp liber corespunzător. Pentru situația în care compensarea cu timp liber corespunzător

nu este posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare,

același alineat impune plata orelor suplimentare cu un spor la salariul de bază

de 75% pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru, respectiv

100%

din

salariul de bază pentru orele următoare.

Instanța a mai statuat

că, aplicându-se acest algoritm de calcul se ajunge practic la situația în care

dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, concepute de legiuitor ca

o măsură de protecție pentru personalul ce prestează muncă peste durata normală

a timpului de lucru, sunt deturnate de la scopul pentru care au fost edictate în

cazul funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în ture, funcționari

care, din rațiuni lipsite de orice suport legal, sunt privați de drepturile salariale

cuvenite pentru o parte din orele suplimentare efectuate pentru simplul motiv că

acestea reprezintă o fracțiune mai mică decât durata normală a programului zilnic

de 8 ore.

în cauză.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Justiției și A.N.P.

Recurenții și-au întemeiat

cererile de recurs pe prevederile art. 309 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență

că în mod greșit prima instanță a admis excepția de nelegalitate invocată, întrucât

pct. 11 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 pentru aprobarea normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi

ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare,

aprobată prin Legea nr. 462/2006, stabilește un mod de calcul pentru situația specială

a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, având în vedere că

lucrul în ture reprezintă, potrivit C. muncii, „orice mod de organizare a programului

de lucru, potrivit căruia salariații se succed unul pe altul la același post de

muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ și care poate fi de

tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei

activități în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală,

stabilită prin contractul individual de muncă”.

Ținând cont că situația

lucrului în ture este una specială, prin ordin s-a stabilit expres un mod de calcul,

fără a aduce atingere însă normei legale. Nici în Ordinul ministrului justiției

nr. 399/C/2007 și nici în decizia din 25 ianuarie 2007 nu se face referire la un

mod de calcul prin raportare la zile lucrate suplimentar, așa cum a reținut prima

instanță.

Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată

că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Astfel, punctul 11.5 din

normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, aprobate prin Ordinul ministrului

justiției nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul lucrului în ture, orele prestate peste

durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti:

a) Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar.

b) Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

c) Primele 2 ore din fiecare

zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența

până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de

zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.

De asemenea, art. 4 din

decizia din 25 ianuarie 2007 a directorului general al A.N.P. prevede la alin. (3)

și alin. (4) modul de calcul al orelor suplimentare, astfel:

- alin. (3): În cazul

lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru,

conform pontajului lunar, se calculează:

Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

- alin. (4): Primele 2

ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul

de bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile se neglijează.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici

cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru orele prestate

de acești funcționari publici peste durata normală a timpului de lucru, în zilele

de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii nu se lucrează,

sunt aplicabile prevederile art. 4.3 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor

publici din A.N.P.

În conformitate cu forma

în vigoare a acestor din urmă dispoziții, durata normală a timpului de lucru este,

de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

Actul normativ mai prevede

că, în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a orelor lucrate

suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază, primele 2 ore și respectiv

cu 100% din salariul de bază orele următoare și orele lucrate în zilele de repaus,

săptămânal sau în care nu se lucrează, potrivit legii.

Legea nr. 293/2004 instituie

și o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual și în mod excepțional,

360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile

bugetare aprobate.

Așadar, dispozițiile cuprinse

în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii suplimentare necompensate

cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca unitate de timp la orele suplimentare,

fără a distinge după cum este vorba de lucru în ture sau nu.

Contrar acestor prevederi

legale, prin dispozițiile contestate din cele două acte administrative emise în

baza și în aplicarea actelor normative cu forță superioară, modalitatea de calcul

a orelor lucrate suplimentar se raportează la altă unitate de timp, ziua lucrată

suplimentar, transformându-se orele în zile suplimentare, cu neglijarea fracțiunilor

de zile.

Aplicând acest mod de

calcul se ajunge la situația în care funcționarii publici din sistemul administrației

penitenciare sunt privați de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare

efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracțiune mai mică de o zi lucrată suplimentar.

În raport de cele expuse,

reținând că excepția invocată de reclamant este întemeiată, normele contestate adăugând

la lege și stabilind un alt regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru orele

lucrate suplimentar, Înalta Curte va respinge recursurile declarate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Justiției, A.N.P. și Penitenciarul Craiova împotriva sentinței

nr. 238 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2012.