ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4688/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 22 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de M.A.I., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, privind Decizia de impunere nr. 9.794 din 28 decembrie 2009 și a Raportul de inspecție fiscală nr. 9794 din 28 decembrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din interpretarea textelor de lege incidente, în speță art. 205, art. 209, art. 210 și art. 218 C. proc.

fisc., rezultă că, anterior sesizării instanței, este necesară contestarea deciziei de impune la organul fiscal competent. Astfel, judecătorul fondului a apreciat inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, direct în instanță, reținând în acest sens că numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.A.I., susținând că este netemeinică și nelegală. Prin Încheierea din 7 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și că acestea nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de M.A.I. împotriva Sentinței nr. 22 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM