ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4688/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 22 din 10 februarie 2011,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă contestația

formulată de M.A.I., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, privind Decizia de impunere

nr. 9.794 din 28 decembrie 2009 și a Raportul de inspecție fiscală nr. 9794 din

28 decembrie 2009.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că din interpretarea textelor de

lege incidente, în speță art. 205, art. 209, art. 210 și art. 218 C. proc.

fisc., rezultă că, anterior sesizării instanței, este necesară contestarea

deciziei de impune la organul fiscal competent.

Astfel, judecătorul

fondului a apreciat inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, direct în

instanță, reținând în acest sens că numai deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ

competentă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta M.A.I., susținând că este netemeinică și

nelegală.

Prin Încheierea din 7

octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

suspendarea judecării cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu s-a

înfățișat la strigarea pricinii și că acestea nu au solicitat judecarea în

lipsă.

Cauza a fost repusă

pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249

C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură

făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda

perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a

se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de M.A.I. împotriva Sentinței nr. 22 din 10 februarie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM